CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
În timp ce mai multe Curți din țară au dispus rejudecări ale unor dosare din cauză că instanțele de la tribunale nu fuseseră constituite din complete specializate în cauze de corupție (vezi decizie CA Alba Iulia), un judecător nou de la Tribunalul Cluj, care a preluat un mega-dosar DNA de la un judecător ce a avansat la Curte, are cu totul altă părere.
După ce dosarul a fost repartizat noului complet format din judecătoarea Cristina Badea, avocatul Radu Chriță a depus cerere de constatare a nulității absolute a cercetării judecătoreşti realizate în prezenta cauză, respectiv a tuturor actelor efectuate începând cu data de 13.04.2016 şi să se dispună refacerea acestora.
”Până la data de 29 noiembrie 2019, cercetarea judecătorească în prezentul dosar a fost realizată de completul de judecată IX F NCP, al secţiei penale a Tribunalului Cluj, al cărui titular a fost doamna judecător Georgiana-Rodica Fărcaş-Hîngan. Din cuprinsul Hotârilor de conducere al Tribunalului Cluj care au fost depuse la dosarul cauzei rezultă că prezenta cauză nu a fost judecată de către un complet specializat în sensul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Mai exact, din Hotărârea nr. 12 din 15.12.2015 rezultă că pentru anul 2016 nu au fost înfiinţate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie. Chiar dacă, astfel cum rezultă din adresa Tribunalului Cluj depusă la dosarul cauzei la data de 17 iulie 2020 rezultă că, pentru anul 2010, au fost desemnate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie, aşa cum am arătat mai sus, prin hotărârea prin care s-au instituit complete pentru anul 2016 nu s-au mai stabilit astfel de complete.
Motivele pentru această omisiune sunt necunoscute şi, până la urmă, irelevante faţă de prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000. Începând din 2019, la scurt timp după pronunţarea deciziei CCR nr. 417/2019, Tribunalul Cluj a desemnat din nou o parte din completurile secţiei sale penale completuri specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie.”, a precizat Chiriță în cerere.
Aceasta și alte cereri au fost respinse de judecătoarea Cristian Badea. ”In temeiul art. 68 rap. la art. 64 alin. (1) lit f) C.proc.pen. respinge ca nefondata cererea de recuzare formulata de catre inculpatul C. M. cu privire la doamna judecator C. M. B. fata de respingerea de catre aceasta a cererii de inaintare la completul imediat urmator a exceptiei de nelegala compunere.”, se arată în soluția pe scurt.
Motivarea respingerii cererilor:
”Instanţa, deliberând asupra solicitărilor de constatare a nulităţii absolute a cercetării judecătoreşti efectuate până în prezent (a cercetării şi actelor emise de fostul titular al prezentului complet de judecată şi a cercetării şi actelor emise în ianuarie şi februarie 2020) şi respectiv a solicitării suplimentare de constatare a nulităţii şi a fazei camerei preliminare formulată la data de astăzi de o parte din inculpaţi, va respinge aceste excepţii şi apreciază că acest complet a fost desemnat ca şi complet specializat să judece cauze de corupţie în perioada în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească.
Cu privire la solicitarea privind faza camerei preliminare, instanţa apreciază că această fază este judecată în mod definitiv, fiind judecate şi contestaţiile inculpaţilor. Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 78/2000 erau în vigoare şi la momentul judecării fazei camerei preliminare, iar decizia Curţii Constituţionale produce efecte pentru viitor. Apreciază instanţa că aplicabilitatea acesteia reprezintă de fapt aplicabilitatea art. 29 din Legea nr. 78/2000 care s-a aplicat de la momentul la care el a fost în vigoare, fiind necesară constituirea de complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie.
În esenţă, la baza soluţiei instanţei stau următoarele argumente:
Până în anul 2013, competenţa de a înfiinţa/desfiinţa complete specializate aparţinea CSM, iar din anul 2013 competenţa a fost preluată de către preşedintele instanţei şi nu de colegiul de conducere. Aşa cum a constatat inclusiv Curtea Constituţională a României în decizia nr. 417/2019, în paragrafele 140-141, Tribunalele şi Curţile de Apel s-au preocupat în sensul aplicării art. 29 din Legea nr. 78/2000, solicitând CSM aprobarea înfiinţării de complete specializate, constatând totodată că la nivelul ICCJ nu au existat astfel de preocupări.
Spre deosebire de competenţele reglementate la nivelul Tribunalelor şi Curţilor de Apel, la nivelul ICCJ această atribuţie de înfiinţare şi desfiinţare de complete aparţine colegiului de conducere şi nu preşedintelui instanţei. Prin Hotărârea CSM nr. 299/2006 depusă la dosar, s-au înfiinţat la nivelul Tribunalului Cluj 11 complete de judecare a cauzelor în fond pentru judecarea cauzelor în materia corupţiei. Această hotărâre, a privit astfel specializarea tuturor completelor care erau în fiinţă în acel moment la Tribunalul Cluj, fiind vorba despre complete de judecare a cauzelor directe şi nu a apelurilor, contestaţiilor sau altor căi de atac.
Aşa cum s-a comunicat de către Tribunalul Cluj şi cum s-a observat din hotărârile CSM, nu au fost desfiinţate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie de la Tribunalul Cluj. Până în anul 2014 hotărârile Colegiului de conducere care priveau îndeplinirea atribuţiei anuale a colegiului de conducere reglementată de regulamentul de ordine interioară al instanţelor (Hotărârea CSM nr. 387/2005) reluau toţi judecătorii secţiei penale titulari de complete pentru judecarea de cauze directe pe o listă separată care menţiona că aceleaşi complete judecă şi cauze de corupţie, însă instanţa apreciază că acest lucru nu presupune că din anul 2014 acestea au fost desfiinţate completele specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie dacă nu a existat un act de desfiinţare a completelor emis de preşedintele instanţei. În susţinerea acestei concluzii vine şi faptul că toate completele care au fost constituite pentru judecarea cauzelor directe la nivelul Tribunalului Cluj au judecat cauze de corupţie şi li s-au repartizat cauze de corupţie, ceea ce înseamnă că la nivelul Tribunalului Cluj de când s-au înfiinţat completele de către CSM, toţi judecătorii titulari ai completelor de cauze directe au judecat infracţiuni de corupţie.
Instanţa mai reţine de asemenea că această atribuţie a CSM şi a preşedintelui instanţei nu este o atribuţie anuală, aşa cum rezultă din articolele aplicabile din Hotărârea CSM nr. 387/2005 şi Hotărârea CSM 1375/2015, respectiv art. 12, art. 22 alin. 2 lit. a), art. 22 alin. 2 lit. c), art. 12 lit. g1 ) din vechiul Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi articolele corespunzătoare din noul regulament de ordine interioară al instanţelor, fiind vorba că dacă în cazul atribuţiei privind stabilirea compunerii completului de judecată se precizează că aceasta se face anual de către colegiul de conducere, în cazul atribuţiei privind înfiinţarea şi desfiinţarea de complete specializate, nu precizează că acest lucru trebuie să se realizeze anual.
Pe de altă parte, acelaşi mecanism s-a aplicat şi înainte de anul 2013 în care CSM nu a înfiinţat anual completele specializate, CSM care era organul competent să înfiinţeze şi să desfiinţeze complete specializate, nu a înfiinţat anual completele specializate în judecarea cauzelor de corupţie, acest lucru având loc doar în anul 2006, din 2006 până în anul 2013 colegiul de conducere stabilind compunerea completelor care judecau cauze directe în primă instanţă, prin desemnarea tuturor judecătorilor secţiei. Aşa cum a stabilit şi Curtea Constituţională în decizia nr. 417/2019, este vorba despre o analiză pe două paliere, respectiv analiza formală a constituirii de complete specializate şi analiza specializării judecătorului, iar Curtea Constituţională admite că nu există nişte criterii prin care să se evalueze la acest moment specializarea judecătorului şi precizează că dacă toţi judecătorii sunt consideraţi în primă instanţă ca fiind specializaţi în infracţiuni de corupţie nu înseamnă că toate completurile au competenţa de a judeca.
Din anul 2006 şi până în prezent nu au existat în secţia penală mai mult de 11 complete care să judece în primă instanţă cauze având ca obiect infracţiuni de corupţie şi de asemenea, se observă că nu se poate aprecia că a fost vorba despre o omisiune şi că ar fi rămas constituite şi nu s-ar mai fi preocupat nimeni de desfiinţarea de complete specializate având în vedere că CSM a emis şi hotărâri de desfiinţare de complete specializate. Acelaşi este motivul pentru care dispoziţiile completului de permanenţă din ianuarie şi februarie şi dispoziţiile dispuse de prezentul titular rămân în continuare în vigoare, argumentele privind tocmai faptul că este vorba de palierul de analiză formală a acestei probleme şi nu de analiză a specializării judecătorului, analiza formală indicând că la acest moment completul IX FNCP judecă infracţiuni de corupţie şi a fost desemnat şi până acum să judece infracţiuni de corupţie, iar specializarea titularului desemnat nu are legătură cu analiza din perspectiva aplicării art. 29 din Legea nr. 78/2000. Detaliind aspectele expuse anterior, instanța observă că art. 41 alin. 1 din Legea 304/2004, anterior modificării sale prin Legea nr. 76/2012, prevedea că secțiile și completele specializate se înființează prin hotărâre a CSM.
Ulterior modificării, art. 41 alin. 1 din Legea 304/2004 a prevăzut și prevede și în prezent că secțiile curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanțe, prin hotărâre a Secției pentru judecători a CSM, iar completurile specializate ale secțiilor curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează de președintele instanței, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanțe. Conform art. 12 din Hot. CSM nr. 387/2005 (anterior modificării titularului atribuției de înființare/desființare de complete specializate) reglementa atribuțiile președintelui tribunalului, atribuții ce nu cuprindeau și înființarea/desființarea de completuri specializate. Art. 22 alin. 2 lit. a din Hot. CSM nr. 387/2005 prevedea că una dintre atribuțiile colegiului de conducere este aceea că propune secției pentru judecători a CSM înființarea secțiilor și completelor specializate ale instanței. Privind atribuția colegiului de conducere reglementată în acea perioadă de art. 22 alin. 2 lit. c din Hotărârea CSM nr. 387/2005 (stabilirea compunerii completelor de judecată la începutul anului), instanța observă că atribuția prev. de art. 22 alin. 2 lit. a nu prevede mențiunea caracterului său anual, nefiind astfel o obligația anuală, așa cum s-a și realizat în practică, observându-se că anterior anului 2013 CSM înființa și desființa complete specializate când era sesizat cu o astfel de necesitate a unei instanțe și nu anual. Mai departe, potrivit art. 12 lit. g1 din Hot. CSM nr. 387/2005 (ulterior modificării titularuliu atribuției de înființare/desființare de complete specializate) a reglementat atribuția președintelui instanței de înființare a completelor specializate. S-a menținut această formă de reglementare care nu a prevăzut obligația exercitării atribuției la începutul anului (spre deosebire de cea reglementată în sarcina colegiului de conducere conform art. 22 alin. 2 lit. c cu conținutul expus anterior).
S-a reglementat în mod corespunzător atribuția în sarcina colegiului de conducere (art. 22 alin. 2 lit. a1 ) de a propune președintelui instanței înființarea completelor specializate. Ulterior adoptării unui nou regulament de ordine interioară al instanțelor, prin art. 9 alin. 1 rap. la art. 7 alin. 1 lit. f din Hot. CSM nr. 1375/2015 s-a prevăzut că președintele tribunalului înființează și desființează completele specializate ale secțiilor instanței pe care o conduce. În continuare nu se prevede că această atribuție se exercită anual (așa cum prevede în continuare art. 19 alin. 1 lit. h din H.CSM 1375/2015 în ceea ce privește stabilirea de către colegiul de conducere la începutul anului a compunerii completelor de judecată) și în continuare se reglementează în mod corespunzător atribuția colegiului de conducere de a propune președintelui instanței înființarea și desființarea de complete specializate.
Examinând mai departe Decizia Curții Constituționale a României nr. 417/2019 din perspectiva acestor atribuții administrative analizate anterior, instanța constată, așa cum a expus și anterior, că instanța constituțională a constatat diferența dintre situația Înaltei Curți de Casație și Justiție și situația instanțelor inferioare (tribunale și curți de apel), reținând că „Din răspunsul primit de la Consiliul Superior al Magistraturii rezultă că tribunalele și curțile de apel s-au preocupat în sensul aplicării art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, solicitând Consiliului Superior al Magistraturii aprobarea înființării de completuri specializate cu privire la judecarea cauzelor ce au ca obiect infracțiuni stabilite prin Legea nr. 78/2000.
În comparație și în contrast cu situația antereferită, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au existat astfel de preocupări, ceea ce a dus la judecarea, în primă instanță, a tuturor cauzelor având ca obiect infracțiunile reglementate de Legea nr. 78/2000 de oricare dintre completurile de judecată existente la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție”; „de altfel, și Inspecția Judiciară, în Raportul său privind respectarea principiilor generale care guvernează activitatea autorității judecătorești în cauzele de competența Direcției Naționale Anticorupție vizând magistrați sau în legătură cu acestea (raport neaprobat încă de Consiliul Superior al Magistraturii și față de care au fost formulate observații de Înalta Curte de Casație și Justiție), a reținut că „din hotărârile Colegiului de conducere [ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – s.n.] date de acest organ colegial în perioada 1.01.2014-30.07.2018 și care au fost puse la dispoziția echipei de control nu rezultă că au fost constituite completuri specializate pentru judecarea cauzelor de corupție“ (pag. 199, a se vedea și pag. 247).
Mai mult, se constată că nu a existat nicio solicitare adresată Consiliului Superior al Magistraturii din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție în perioada 2003- 2013 pentru constituirea unor astfel de completuri (ulterior anului 2013 competența constituirii completurilor specializate a revenit colegiilor de conducere ale instanțelor)”. Instanța observă și dispozițiile legale care reglementează situația instanței supreme în materie de înființare și desființare de complete specializate, dispoziții care susțin constatările CCR, art. 19 alin. 3 din Legea 304/2004 și art. 23 pc. 2 lit. a din Regulamentul din 21.09.2004 privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (republicat în M.Of. nr. 121/17.02.2020) prevăzând că la începutul fiecărui an, colegiul de conducere al instanței supreme, la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui acesteia, după consultarea președinților de secții, poate aproba înființarea și desființarea de complete specializate. În situația Înaltei Curți de Casație și Justiție se observă astfel că atribuția înființării/desființării de complete specializate aparține într-adevăr colegiului de conducere.
Față de aspectele constatate anterior, instanța apreciază că nu se poate primi susținerea conform căreia Decizia CCR nr. 417/2019 (respectiv conflictul constatat) privea situația tuturor instanțelor, observându-se clar faptul că instanța constituțională a apreciat că instanțele inferioare instanței supreme au efectuat demersuri pentru îndeplinirea obligației de a înființa complete specializate în materia corupției.
În ceea ce privește dispozițiile art. 101 alin. 5 din Hot. CSM nr. 1375/2015, instanța apreciază că aceste dispoziții nu sunt în măsură să determine un caracter anual al atribuției președintelui instanței de înființare/desființare de complete specializate, observându-se că în cadrul definirii atribuțiilor administrative ale organelor de conducere ale tribunalului sunt și atribuții care au fost definite ca fiind anuale.
Mai mult, examinând conținutul art. 101 din Hot. CSM nr. 1375/2015, instanța constată că acesta se referă la operațiunile de repartizare aleatorie în sistemul informatic Ecris, acea obligație de constituire anuală a completelor de judecată referindu-se la configurarea completelor de judecată (compunere, obiect, punctaj și alte detalii de gestionare informatică a completului de judecată în vederea garantării aplicării criteriului aleatoriu).
Analizând astfel situația Tribunalului Cluj, instanța observă că prin hotărârea CSM nr. 299/28.09.2006 s-au înființat la nivelul Tribunalului Cluj 11 complete de fond specializate în soluționarea cauzelor de corupție, toate completele secției penale (înființate pentru judecarea de cauze de fond, directe și nu căi de atac) fiind astfel specializate pentru judecarea de cauze de corupție în primă instanță. Ulterior emiterii acestei hotărâri, până în anul 2013 nu au existat alte hotărâri emise de CSM prin care să se reînființeze anual completele specializate în judecarea cauzelor de corupție la Tribunalul Cluj, precum nici hotărâri ale CSM prin care să se desființeze astfel de complete la Tribunalul Cluj (existând astfel de hotărâri CSM cu privire la alte instanțe).
Instanța observă astfel că unele argumente și apărări ale inculpaților cu privire la această chestiune vin în susținerea concluziei instanței și nu în contra ei. Se constată că enumerarea tuturor judecătorilor secției penale titulari de complete de cauze directe (nedegrevați de la activitate) într-o listă de complete ce compun secția penală și în altă listă de complete specializate în judecarea cauzelor de corupție (fiind vorba de aceleași complete de judecată ale căror titulari erau judecătorii secției penale) prin hotărârile anuale ale colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nu a reprezentat o înființare anuală a completelor specializate până în anul 2013 având în vedere că această atribuție nu aparținea colegiului de conducere. Acest mod de procedare a reprezentat îndeplinirea atribuției anuale a colegiului de conducere de stabilire a componenței completelor de judecată, inclusiv a celor specializate (de CSM) pentru judecarea de cauze de corupție.
De asemenea, fluctuația de personal din cadrul Secției penale a Tribunalului Cluj nu este în măsură să determine vreo neclaritate cu privire la acest aspect, raportat la faptul că în până în prezent în cadrul secției penale nu au funcționat mai mult de 11 judecători, iar pe de altă parte, complete din alte secții nu puteau (conform dispozițiilor legale ce reglementează specializarea secțiilor instanțelor) judeca în mod evident cauze de corupție.
Ulterior anului 2014, conform adresei primite de la Tribunalul Cluj, nu au fost emise acte de către președintele instanței prin care să se fi dispus desființarea vreunui complet specializat pentru judecarea infracțiunilor de corupție, iar excluderea vreunui complet de la repartizarea de cauze s-a făcut unitar pentru toate tipurile de cauze și nu doar pentru cauze de corupție. Astfel, instanța apreciază că stabilirea anuală a compunerii completelor de judecată constituite pentru judecarea de cauze directe în primă instanță și cuprinderea cauzelor privind infracțiuni de corupție în obiectul general al cauzelor penale pentru toate aceste complete (cuprindere ce rezultă inclusiv din faptul că toate completele de cauze directe din cadrul secției penale au fost incluse tot timpul la repartizarea dosarelor privind infracțiuni de corupție) nu este un aspect care să fi determinat desființarea de către colegiul de conducere a completelor înființate de CSM pentru judecarea de infracțiuni de corupție (care nu au fost desființate prin vreun act al titularilor acestei atribuții).
Instanța mai observă totodată că CSM nu a identificat în privința nici uneia dintre instanțe completele specializate în judecarea cauzelor de corupție (prin titulatura completului sau în alt mod), astfel că ulterior înființării completelor, a revenit în mod evident atribuția fiecărei instanțe prin colegiul său de conducere să le constituie (în sensul configurării lor) și să stabilească componența acestor complete, obiectul lor de activitate. Cu privire la această activitate a CSM, Curtea Constituțională a constatat legalitatea unor asemenea demersuri întreprinse de instanțele inferioare instanței supreme. Instanța precizează încă o dată, așa cum s-a subliniat și de către apărătorii inculpaților, faptul că analiza se face pe palierul formal al chestiunii în discuție, și nu pe un palier de fond privind specializarea judecătorului.
Curtea Constituțională reține în decizia anterior menționată (paragrafele 146-147) că se „identifică două etape pentru punerea în aplicare a art. 29 din Legea nr. 78/2000, respectiv: (i) stabilirea criteriilor și procedurii de determinare a specializării și (ii) constituirea completurilor specializate din judecători specializați. Având în vedere aceste cerințe și pentru a da valoare completă transpunerii în legislația națională a Convenției penale privind corupția, se impune nu doar constituirea la nivel formal a completurilor specializate, ci și realizarea scopului prevăzut de art. 20 din Convenție, respectiv asigurarea exercitării atribuțiilor în combaterea corupției „în mod eficace“. Acest fapt presupune obligativitatea stabilirii unui număr limitat de completuri așa încât să se asigure soluționarea cauzelor în condiții optime de timp și calitate, nicidecum desemnarea formală a tuturor completurilor sau a tuturor judecătorilor din materie penală în aceste completuri.
În aceste condiții, Curtea reține că chiar dacă toți judecătorii Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție ar putea fi considerați, prin parcurgerea primei etape antereferite, ca fiind specializați în materia infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 și ar putea intra, astfel, în compunerea completurilor specializate, în primă instanță, având, așadar, aptitudinea profesională de a judeca infracțiuni reglementate de Legea nr. 78/2000, nu înseamnă, totuși, că toate completurile în care aceștia sunt desemnați au și competența de a judeca infracțiunile antereferite. Din contră, legea este foarte clară în sensul că trebuie constituite completurile specializate care să judece în materia infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000.
Faptul că toți judecătorii sunt specializați nu înseamnă decât că alegerea componenței completurilor se va face dintre toți aceștia”. Discuția din jurul dispozițiilor art. 29 din Legea 78/2000 privește specializarea formală a completului de judecată și nu specializarea judecătorului titular al completului.
Concluzionând, instanța observă că acest complet, completul IXF NCP căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză, a fost înființat drept complet specializat în judecarea de cauze de corupție, făcând parte din completele înființate prin Hotărârea CSM 299/2006, astfel că nu există din acest punct de vedere vreun temei de nulitate a actelor emise și a cercetării judecătorești efectuate până în prezent de către prezentul complet de judecată, excepțiile inculpaților urmând a fi respinse. Instanța mai reține că practica judiciară depusă la dosar nu este izvor de drept.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererile de constatare a nulităţii absolute a cercetării judecătoreşti efectuate până acum şi a actelor emise anterior de prezentul complet de judecată prin titularul anterior, precum şi solicitările suplimentare de constatare a nulităţii şi a fazei camerei preliminare formulate la data de astăzi de o parte din inculpaţi.”
