CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătorii Curții de Apel Cluj au decis trimiterea la rejudecare în etapa de cameră preliminară a dosarului în care un auditor public extern al Camerei de Conturi Cluj a fost trimis în judecată de DNA Cluj și a fost achitat în primă instanță. De asemenea, dosarul se va relua la Curte, căci s-a constatat că aceasta era instanța competentă și nu Tribunalul Cluj.
Extras din motivarea Curții: ”În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Isai Gheorghe s-a reţinut încă de la debutul urmăririi penale că acesta, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de auditor public extern la Camera de Conturi Cluj, Curtea de Conturi a României, în cadrul unui control efectuat la UAT Turda ce a inclus printre obiective şi derularea şi executarea contractului „Extindere şi reamenajare parc zoologic şi de agrement Turda”, în legătură directă cu atribuţiile sale de serviciu, a primit, pentru sine şi pentru altul, un ponton ce a fost construit şi deplasat către locaţia indicată prin intermediul firmei unui subcontractant al acestei lucrări.
Rechizitoriul antemenţionat a fost înaintat Tribunalului Cluj, apreciindu-se că această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.
Dosarul a parcurs etapa de cameră preliminară, judecata în fond, declarându-se căii de atac ce au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 19.04.2024.
În motivele de apel depuse la dosar de către Ministerul Public – f.18 s-a solicitat constatarea nelegalităţii hotărârii pronunţate deoarece aceasta a fost pronunţată de o instanţă necompetentă – inferioară celei legal competente şi a netemeiniciei hotărârii.
Potrivit art.38 alin.1 lit.d C.p.p. Curtea de Apel judecă în primă instanţă „infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi de auditorii publici externi”, Acest text legal este în vigoare urmare a modificării de pct.22 al art.102 , Titlul II din Legea nr.255/19 iulie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr.515 din 14 august 2013.
Este reală împrejurarea că la data comiterii faptei aceste dispoziţii nu erau în vigoare la data comiterii presupusei fapte, însă cu certitudine erau aplicabile la data sesizării din 04.02.2016 a DNA – Serviciul Teritorial Cluj, la data întocmirii actului de sesizare al instanţei 24.05.2021, la data sesizării instanţei,şi la toate momentele procesuale ulterioare.
Este astfel evident că atât încheierile de cameră preliminară -atât cea a instanţei de fond, cât şi cea a instanţei de control judiciar-cât şi hotărârea atacată cu apel au fost pronunţate de instanţe necompetente, inferioare în grad celor cărora le revenea competenţa de a soluţiona cauza în fond-cameră preliminară şi fond-respectiv în contestaţie în camera preliminară.
Competenţa personală-după calitatea persoanei sau ratione personae este forma de competenţă determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracţiunii , ce stabileşte, prin derogare de la competenţa materială, care dintre organele judiciare pot urmări sau judeca o anumită cauză penală, respectiv care e instanţa în cadrul căreia funcţionează judecătorii de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară care urmează să se pronunţe potrivit competenţelor prev. prin CPP.
Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţa personală atrage după sine nulitatea absolută a actelor întocmite/efectuate de către instanţele necompetente atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, precum în cauza pendinte, conform prev. art.281 alin.1 lit.b Cpp .
În opinia noastră cauza se impune a fi trimisă în etapa de cameră preliminară pentru a fi soluţionaţă de către instanţa competentă.
Prin decizia CCR nr.22/2028 s-a constatat că, pe de-o parte, probele, odată ce au fost excluse, nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei, iar pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente. Astfel, actele pe care acesta le îndeplineşte au o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procesului propriu-zis. Odată începută judecata, judecătorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse, dar nici asupra legalităţii administrării probelor ce au rămas câştigate procesului. După rămânerea definitivă a soluţiei dispuse de judecătorul de cameră preliminară, nu mai există niciun temei legal în baza căruia inculpatul să poată ridica cereri ori excepţii referitoare la aspecte deja analizate în camera preliminară.
Totodată, Curtea a observat că în anumite circumstanţe aspectele de fapt ce au stat la baza obţinerii anumitor probe au relevanţă directă şi implicită asupra legalităţii probelor; or, imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum şi lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea clarifica situaţia de fapt, aspect ce se poate răsfrânge implicit asupra analizei de drept. Din această perspectivă, Curtea s-a apreciat că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului.
Dacă nu s-ar proceda de maniera anterior menţionată , pe considerentul că, pe de o parte încheierile de cameră preliminară se bucură de autoritatea lucrului judecat , că obiectul prezentelor apeluri îl constituie sentinţa Tribunalului Cluj iar nu încheierile de cameră preliminară sau că dispoziţiile art.421 pct.2 lit.b Cpp nu prevăd decât posibilitatea de trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente , in etapa de judecată a fondului, s-ar aduce o gravă atingere dreptului la un proces echitabil al inculpatului, în condiţiile în care este evident că şi procedura desfăşurată în faţa judecătorului de cameră preliminară este lovită de nulitate absolută.
Este real că hotărârile judecătoreşti rămase definitive prin respingerea căii de atac beneficiază de puterea lucrului judecat, sub o puternică prezumţie de legalitate şi temeinicie însă această prezumţie nu este una absolută, putând fi înlăturată în modalităţi specifice cum sunt căile extraordinare de atac , procedura prev. de art. 43 şi art.50 alin.2 Cpp.
Avem în vedere şi prev art.3861 Cpp care stipulează că dacă în cursul judecăţii se constată nulitatea absolută a procedurii de cameră preliminară , instanţa, prin încheiere, desfiinţează actul prin care s-a dispus începerea judecăţii şi stabileşte limitele în care procedura va fi reluată dar şi prev. art. 420 alin.11 Cpp potrivit cărora la judecarea apelului se aplică regulile de la judecata în fond , în măsura în care nu există dispoziţii contrare apreciem că soluţia de trimitere spre rejudecare a cauzei în etapa de cameră preliminară are suport legal şi este de preferat ipotezei în care cauza ar fi trimisă spre rejudecare instanţei de fond competente care ar trebui să procedeze la desfiinţarea încheierilor de cameră preliminară şi să reia din nou această etapă procesuală.
Raportându ne la toate dispoziţiile legale mai sus menţionate vom admite ambele apeluri declarate în cauză, vom desfiinţa în întregime atât încheierile de cameră preliminară nr.83/30.07.2021 a Tribunalului Cluj , cât şi încheierea penală ###/20.10.2021 a Curţii de Apel Cliuj împreună cu s.p. 201/25 august 2023 a Tribunalului Cluj şi vom dispune trimiterea cauzei în etapa de cameră preliminară instanţei competente Curtea de Apel Cluj, conform dispozitivului.”
