CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis, în 11 ianuarie, o hotărâre prin care a stabiilit că procedurile jurisdicționale în materie de mediu să nu fie exagerat de costisitoare. CJUE a fost sesizată de Curtea de Apel Târgu Mureș în litigiul în care o societate de avocați din Cluj a atacat autorizația de construire, acordul de mediu și PUZ-ul emise de CJ Suceava pentru depozitul de deșeuri din Pasul Mestecăniș.
Procesul a început acum șase ani la Cluj, dar a fost strămutat de ÎCCJ după ce Curtea de Apel Cluj se pronunțase.
”Printr‑o acțiune introdusă la Tribunalul Cluj (România) în luna octombrie 2018, o societate civilă profesională de avocați, AB & CD, a solicitat anularea a diferite acte administrative adoptate de autoritățile române în vederea construirii unui depozit de deșeuri în Pojorâta, și anume planul urbanistic zonal din 16 septembrie 2009 și autorizația de construire din 3 octombrie 2012.”, se arată la începutul hotărârii CJUE în cauza C-252/22.
CJUE a hotărât: ”Articolul 9 alineatele (4) și (5) din Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370 a Consiliului, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că pentru a garanta respectarea cerinței ca procedurile jurisdicționale să nu fie exagerat de costisitoare, instanța chemată să se pronunțe cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată a unei părți care a căzut în pretenții într‑un litigiu în materie de mediu trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor cauzei, inclusiv de interesul acestei părți și de interesul general legat de protecția mediului.”
În motivarea hotărârii, judecătorii europeni arată următoarele:
”Cu privire la fond, trebuie amintit că cerința ca procedurile jurisdicționale în materie de mediu să nu fie exagerat de costisitoare nu interzice nicidecum instanțelor naționale să pună cheltuielile de judecată în sarcina unui reclamant. Acest lucru reiese în mod explicit din articolul 3 alineatul (8) din Convenția de la Aarhus, care precizează că nu se aduce atingere puterii instanțelor naționale de a impune costuri rezonabile în cadrul procedurilor judiciare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 martie 2018, North East Pylon Pressure Campaign și Sheehy, C‑470/16, EU:C:2018:185, punctul 60, precum și jurisprudența citată).
De asemenea, trebuie amintit că cerința conform căreia un proces nu trebuie să fie exagerat de costisitor se referă la ansamblul costurilor financiare ocazionate de participarea la procedura judiciară și că, în consecință, caracterul exagerat de costisitor trebuie apreciat global, ținând seama de toate costurile suportate de partea în cauză (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 aprilie 2013, Edwards și Pallikaropoulos, C‑260/11, EU:C:2013:221, punctele 27 și 28 și jurisprudența citată).
În acest cadru, trebuie să se țină seama atât de interesul persoanei care dorește să își apere drepturile, cât și de interesul general legat de protecția mediului. Prin urmare, această apreciere nu poate să fie realizată doar în raport cu situația economică a persoanei interesate, ci trebuie de asemenea să se sprijine pe o analiză obiectivă a cuantumului cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât particularii și asociațiile sunt în mod firesc chemați să joace un rol activ în protecția mediului. Astfel, costul procedurilor nu trebuie nici să depășească capacitatea financiară a persoanei interesate și nici să fie, în orice caz, în mod obiectiv nerezonabil.”
Avocata Diana Ionescu din Cluj, cadru universitar la Facultatea de Drept UBB Cluj, cea care se luptă pentru anularea autorizației depozitului de deșeuri din Pasul Mestecăniș, a explicat importanța hotărârii CJUE:
”CJUE a arătat că în litigiile de mediu instanțele naționale au obligația de a interpreta normele naționale în raport cu dreptul UE. În acest sens, un criteriu ce trebuie avut în vedere este interesul public al protecției mediului. CJUE are o jurisprudență constantă în acest sens. În consecință, chiar dacă pierde, reclamantul poate fi obligat doar la plata unor cheltuieli rezonabile, ținând cont de faptul că acțiunea sa a avut în vedere protecția mediului, aceasta fiind un obiectiv de interes public.
Această perspectivă este cu atât mai importantă cu cât, în România, autoritățile publice pot angaja avocați cu plata unor onorarii din fonduri publice, fără nicio limită financiară, iar companiile private beneficiare ale actelor administrative pot investi, la fel de mult, în plata onorariilor avocațiale. În acest context, ce curaj pot avea cetățenii sau ONG-urile să atace în justiție acte administrative emise de autoritățile publice? Ce curaj poate avea un locuitor al comunei Pojorâta sau un ONG să atace actele Consiliului Județean Suceava atunci când acesta angajează societatea de avocatură Stoica și Asociații cu onorarii cumulate de peste 100.000 de euro din fonduri publice?
Dacă oamenii nu formulează acțiuni în justiție, puterea judecătorească nu poate controla actele administrației publice și ale executivului. Adică, mai puțin stat de drept și mai puțină protecție a drepturilor individuale. O justiție fără voce și care a capitulat în fața puterii politice și a puterii marilor companii private bine conectate la puterea politică este de fapt ceea ce își dorește bună parte a conducerii actuale a României și, din păcate, și unii oameni din justiție care i-au devenit complici. O justiție puternică cu cei slabi și slabă cu cei puternici. Cam acesta este programul politic. Rezultat care, în mare parte, a și fost atins.
De curând a fost prezentat în spațiul public cazul dizolvării unor ONG-uri datorită impunerii unor sume foarte mari cerute cu titlu de cheltuieli de judecată. De acum înainte, în măsura în care aceste litigii privesc și probleme de mediu, instanțele de judecată vor avea obligația să aibă în vedere și criteriul interesului public al protecției mediului și să reducă, în consecință, cuantumul cheltuielilor de judecată.
Acesta este un mare pas înainte pentru protecția statului de drept în România. Mulțumesc, așadar, Curții de Apel Târgu Mureș pentru faptul că a acceptat propunerea de a trimite Curții această întrebare. E genul de decizie care contribuie în mod semnificativ la a schimba ceva în bine în țara noastră.
Sper ca de acum înainte niciun ONG din România să nu mai fie desființat pe motiv de neplată a cheltuielilor de judecată și niciun cetățean să nu mai simtă presiunea enormă a cheltuielilor de judecată cerute de autorități publice sau corporații private, cel puțin în litigii de mediu. Cu atât mai mult în această perioadă, România are nevoie de o societate civilă activă, cu oameni implicați, inclusiv prin formularea unor acțiuni în justiție care să permită justiției să își exercite puterea de a controla actele executivului.
Această societate civilă nu trebuie distrusă atunci când pierde acțiuni în justiție. Limitarea cheltuielilor de judecată, cel puțin în materie de mediu, contribuie la protecția cetățenilor și a ONG-urilor și îi poate încuraja în luarea deciziei de a formula acțiuni în justiție.
Am încredere că instanțele de judecată din România vor aplica această interpretare a CJUE întrucât, în esență, ea asigură protecția statului de drept și a puterii constituționale a judecătorilor în raport cu administrația și executivul, adică cu puterea politică.”
