Inspecția Judiciară propune măsuri pentru reducerea întârzierilor la redactarea hotărârilor

Inspecția Judiciară propune un pachet amplu de măsuri pentru reducerea întârzierilor la redactarea hotărârilor judecătorești, care include monitorizarea individuală a fiecărui judecător, utilizarea unor modele standardizate de hotărâri, digitalizarea completă a dosarelor și chiar depunctarea motivărilor excesiv de detaliate în cadrul evaluării profesionale. Recomandările vizează atât îmbunătățirea managementului instanțelor, cât și modificări legislative menite să reducă volumul de cauze aflate pe rolul instanțelor.

Potrivit propunerilor formulate de Inspecția Judiciară în Raportul anual de monitorizare a hotărârilor neredactate în termen legal, monitorizarea activității privind redactarea hotărârilor nu ar mai trebui realizată doar la nivelul fiecărei instanțe, ci și la nivel individual, pentru fiecare judecător. Inspectorii argumentează că restanțele la redactare sunt generate, în mod repetat, de un număr restrâns de magistrați, indiferent de volumul general de activitate al instanței, iar atribuțiile președinților de instanțe pentru controlul activității judecătorilor sunt limitate.

În cazul instanțelor cu un număr ridicat de hotărâri neredactate în termenul legal, Inspecția propune efectuarea unor analize interne pentru identificarea cauzelor și acordarea de sprijin administrativ prin implicarea personalului auxiliar de specialitate și a asistenților judecătorilor.

Un alt set de măsuri vizează eficientizarea activității de redactare. Astfel, se recomandă utilizarea unor modele standardizate de hotărâri în cauzele repetitive, precum divorțurile prin acord, cererile cu valoare redusă sau plângerile contravenționale. Totodată, este propusă digitalizarea completă a dosarelor, astfel încât judecătorii să poată avea acces rapid, inclusiv de la distanță, la toate actele și notele de ședință.

Propunerile Inspecției Judiciare:

– extinderea monitorizării și la nivel individual, pentru fiecare judecător în parte (având în vedere că atribuțiile președintelui instanței în ceea ce privește controlul activității magistraților sunt limitate, iar restanțele în redactarea hotărârilor se constată, în mod repetat, la un număr restrâns de judecători – independent de volumul general de activitate);

– o analiză internă în cazul instanțelor care au un număr ridicat de hotărâri judecătoreștri neredactate în termen legal care să ia în considerare acordarea de suport administrativ prin sprijinul oferit de personalul auxiliar de specialitate și de asistenții judecătorilor;

– utilizarea de modele standardizate de hotărâri în cauze repetitive (ex. divorț prin acord, cereri cu valoare redusă, plângeri contravenționale etc.);

– digitalizarea completă a dosarelor pentru acces rapid la toate actele și notele de ședință inclusiv de la distanță;

– în cadrul evaluării judecătorilor să fie analizate standardele de redactare, cu depunctarea motivărilor excesiv de detaliate;

– organizarea de către Institutul Național al Magistraturii de cursuri de formare profesională continuă care să vizeze redactarea juridică eficientă (claritate, concizie, structură logică, mai ales pentru magistrații aflați la începutul carierei), precum și desemnarea unor persoane, judecători şi grefieri, în vederea instruirii colegilor nou veniţi, pentru ca timpul necesar adaptării acestora la condiţiile de muncă specifice instanței să fie cât mai scurt;

– asigurarea unei repartizări echilibrate a volumului de muncă între judecătorii instanței, în sensul depunerii diligențelor necesare pentru ca aceștia să participe la un număr aproximativ egal de ședințe de judecată pe parcursul unui an, concomitent cu alocarea unui număr echivalent de desemnări în cadrul planificării de permanență. Alternativ, se poate avea în vedere degrevarea parțială de activitatea de judecată sau de alte atribuții non-jurisdicționale a magistraților care înregistrează restanțe în redactarea hotărârilor. În cadrul acestei măsuri, se evidențiază rolul esențial al managerilor de instanță, care trebuie să își asume responsabilitățile funcției și să adopte măsuri ferme în vederea echilibrării volumului de activitate, precum și să evalueze necesitatea implementării unor măsuri suplimentare apte să asigure un management eficient.;

– inițierea unor demersuri instituționale în vederea asigurării unui număr sporit de asistenți ai judecătorului;

– degrevarea instanţelor judecătoreşti de soluţionarea anumitor tipuri de cauze, cum ar fi: numirea curatorului special în cadrul procedurilor succesorale notariale ( art. 150 alin. 3 C.civ.); autorizarea încheierii actelor ce nu depăşesc conţinutul dreptului de administrare ( ex: acceptarea moştenirii, înstrăinarea bunurilor fără sau de mică valoare economică, precum şi cele devenite nefolositoare pentru persoana ocrotită – art. 144 alin. 2 şi 4 C.civ.);

– instituirea unor recomandări sau a unei proceduri prealabile obligatorii în domeniul asigurărilor RCA, gestionată de entitățile de soluționare alternativă a litigiilor, cu menținerea posibilității exercitării unei căi de atac în fața instanței competente.

Comments

comentarii