Judecătoarea Mihaela Sărăcuț are cea mai mare medie dintre viitorii șefi de instanțe civile

Judecătoarea Mihaela Sărăcuț va conduce Curtea de Apel Cluj din 9 ianuarie 2027, ca urmare a validării de către Plenul CSM a concursului pentru numirea în funcții de președinte a judecătorilor la curți de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și instanțe militare.

Judecătoarea Sărăcuț, în prezent președinte al Secției a II-a civile de la Curtea de Apel Cluj, a primit nota 9,71 la proba constând în susținerea proiectului managerial și 8,60 la proba scrisă privind managementul, comunicarea si resursele umane, având în final media 9,16, cea mai mare dintre candidații pentru instanțe civile. Doar candidatul care a câștigat funcția de președinte la Curtea Militară de Apel a avut media mai mare, respectiv 9,25.

Pentru președinția Curții de Apel Cluj au mai candidat actualii vicepreședinți, judecătorii Lucian Marian de la secția penală și Delia Marusciac de la secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, însă ambii au abandonat după prima probă, la care au avut note mult sub cea a judecătoarei Sărăcuț, ambele sub 6.

”Există încă o distanță semnificativă între limbajul instanței și așteptările cetățeanului”

Într-un interviu pentru Juridice.ro din iulie, judecătoarea Sărăcuț a arătat că Justiția trebuie să se facă înțeleasă pentru justițiabili.

”Cred că deși sistemul judiciar a făcut pași importanți în direcția transparenței și a comunicării publice, există încă o distanță semnificativă între limbajul instanței și așteptările cetățeanului. Această distanță nu este doar una de vocabular juridic, ci una de logică instituțională, de ritm și, uneori, de cultură profesională.

Din perspectiva instanței, hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces riguros de analiză juridică, construit pe norme, principii, probe și raționamente care trebuie articulate cu precizie tehnică. Limbajul juridic s-a format tocmai pentru a reduce ambiguitatea și pentru a asigura rigoare conceptuală. Pentru judecător, precizia nu este un ornament stilistic, ci o garanție a corectitudinii actului de justiție.

Pentru cetățean însă, logica este adesea diferită. Justițiabilul nu citește o hotărâre prin filtrul tehnicii juridice, ci prin prisma propriei experiențe și a impactului concret pe care decizia îl produce asupra vieții sale. El caută, în esență, răspunsuri la întrebări simple, dar fundamentale: „De ce am câștigat sau de ce am pierdut?”, „A înțeles instanța cu adevărat problema mea?”, „Este această decizie dreaptă?”. Aici apare frecvent ruptura dintre limbajul juridic și așteptarea publică.

Problema nu este că justiția folosește un limbaj tehnic — acest lucru este inevitabil și necesar — ci că, uneori, explicația juridică rămâne captivă exclusiv acestui registru. O hotărâre poate fi impecabilă din punct de vedere juridic și totuși să nu reușească să comunice inteligibil rațiunea deciziei pentru un nespecialist. În astfel de situații, chiar și o soluție corectă riscă să fie percepută ca arbitrară sau inaccesibilă.

Din acest motiv, cred că una dintre marile provocări ale justiției contemporane este traducerea complexității juridice într-un limbaj mai accesibil, fără a sacrifica rigoarea. Nu este vorba despre simplificarea dreptului, ci despre îmbunătățirea capacității instituționale de a explica.

Curțile de apel pot activa mai multe mecanisme concrete pentru a reduce această distanță.

În primul rând, un rol esențial îl are calitatea motivării hotărârilor. O motivare bine structurată, clară și logică poate diminua considerabil bariera de comprehensiune. Chiar dacă argumentarea rămâne tehnică, ordonarea clară a ideilor și explicitarea raționamentului fac hotărârea mai inteligibilă. Nu doar ce decide instanța contează, ci și cum explică decizia.

În al doilea rând, curțile de apel pot dezvolta instrumente instituționale de comunicare publică. Comunicatele de presă privind cauzele cu impact major, sintezele de jurisprudență redactate într-un limbaj accesibil sau prezentările tematice ale unor soluții relevante pot ajuta publicul să înțeleagă mai bine logica actului de justiție. Într-o epocă a circulației rapide a informației, absența unei explicații oficiale lasă adesea loc interpretărilor simplificatoare sau deformatoare.

Un al treilea mecanism ține de cultura dialogului instituțional. Curțile de apel pot deveni spații mai active de interacțiune cu societatea — prin conferințe, întâlniri cu mediul academic, programe de educație juridică sau inițiative dedicate tinerilor. Aceste forme de deschidere nu afectează independența judiciară ci contribuie la consolidarea legitimității instituției.

Digitalizarea oferă, de asemenea, oportunități importante. Platformele online ale instanțelor pot evolua din simple instrumente administrative în canale de informare juridică inteligentă. Explicații privind procedurile, ghiduri pentru justițiabili și resurse educaționale pot reduce anxietatea pe care mulți cetățeni o resimt în raport cu sistemul judiciar.

Există însă și o dimensiune mai profundă, care ține de mentalitatea instituțională. Micșorarea distanței dintre instanță și cetățean presupune asumarea ideii că actul de justiție nu se încheie în momentul pronunțării soluției. O justiție modernă trebuie nu doar să decidă corect, ci și să fie capabilă să își facă înțeleasă rațiunea.

În fond, încrederea publică nu depinde exclusiv de corectitudinea deciziilor, ci și de inteligibilitatea lor. Cetățeanul nu cere instanței să renunțe la rigoarea juridică; el așteaptă ca această rigoare să poată fi înțeleasă. Iar aici, curțile de apel au un rol esențial: acela de a construi punți între complexitatea dreptului și nevoia legitimă a societății de claritate, transparență și sens.”

Candidata pentru Judecătoria Turda a fost aproape de reușită

Judecătoria Turda nu va avea președinte plin, după ce judecătoarea Roxana Maria Tarce a ratat la mustață reușita la concurs, având media 6.88. Este nevoie de minim 7 pentru a-l promova.

Comments

comentarii