Uniunea Națională a Barourilor din România a emis precizări la comunicatul confederației patronale Concordia. UNBR contestă interpretările potrivit cărora proiectul ar impune firmelor costuri suplimentare pentru fiecare act și invocă necesitatea protejării beneficiarilor împotriva serviciilor neautorizate și a practicilor înșelătoare din mediul online. În privința consultării, documentul invită contabilii, consilierii juridici, antreprenorii și dezvoltatorii de aplicații să indice concret activitățile afectate și dispozițiile care ar genera conflicte, pentru formularea unor amendamente verificabile.
”Preocupările legitime merită răspunsuri juridice, însă fără amplificarea unor temeri prin omiterea excepțiilor și garanțiilor. Între a identifica o ambiguitate și a anunța că profesioniștii devin infractori sau că aplicațiile vor fi închise automat există o diferență de responsabilitate publică.
Preocupările mediului de afaceri privind costurile și claritatea legislației sunt legitime. Tocmai de aceea, discutarea unui proiect de lege presupune citirea integrală a dispozițiilor sale, corelarea lor și delimitarea efectelor juridice de scenariile construite în jurul lor.
Afirmațiile potrivit cărora contabilii și consilierii juridici ar deveni infractori, iar aplicațiile informatice ar putea fi închise automat în cinci zile sunt de o gravitate care impune o fundamentare juridică riguroasă. Diseminarea unor asemenea concluzii poate produce o dezinformare cu efecte grave asupra publicului și asupra dezbaterii legislative.
Paradoxal, interpretările care ignoră excepțiile legale și confundă un termen procedural cu o sancțiune ilustrează chiar nevoia unei mai bune profesionalizări a serviciilor juridice. Când din citirea unei norme depind decizii economice și încrederea publicului, precizia juridică are consecințe practice.
1. Despre presupusul cost suplimentar pentru fiecare act al unei firme
Costul prevenției trebuie privit și în raport cu prețul unui litigiu, care poate fi cu mult mai mare: taxe judiciare, onorarii, expertize, timp pierdut și blocarea unor sume necesare activității firmei.
Articolul 3 stabilește ce servicii poate oferi avocatul, fără să oblige, prin simpla enumerare, firmele să le cumpere. Redactarea actelor juridice făcea deja parte din competența avocatului; precizarea unor categorii nu introduce automat avocatul obligatoriu pentru fiecare document.
A-ți redacta propriul act nu înseamnă a presta servicii juridice altuia. Or, a calcula niște costuri pe fiecare act al firmei este hazardat.
2. Despre afirmația că nu există o problemă care să justifice reglementarea
Problema este protecția beneficiarului împotriva serviciilor juridice neautorizate, a imposturii și a practicilor înșelătoare, în plină expansiune în mediul online.
O persoană care solicită o recomandare juridică trebuie să poată afla cine îi examinează situația, ce calificare are, în ce limite poate interveni și cine răspunde dacă recomandarea îi produce un prejudiciu. Aceste întrebări devin cu atât mai importante când serviciul este oferit printr-o platformă care poate crea aparența unei competențe profesionale inexistente.
3. Despre consultarea profesiilor și a mediului de afaceri
Pe parcursul procedurii legislative oricine poate trimite puncte de vedere. Contabilii, consilierii juridici, antreprenorii sau dezvoltatorii de aplicații pot indica situații concrete în care delimitările au nevoie de mai multă precizie.
O contribuție utilă ar identifica activitatea afectată, temeiul legal în baza căruia este exercitată și dispoziția proiectului care ar produce conflictul. Astfel se pot formula amendamente verificabile.
Dialogul își pierde însă utilitatea când pornește de la concluzia că orice competență recunoscută avocatului ar fi automat confiscată celorlalți profesioniști.
4. Despre afirmația că activitățile altor profesii ar deveni exclusive avocaților, cu risc penal
Această afirmație omite chiar excepția prevăzută de proiect. Articolul 3 alin. (2) propus stabilește:
„Activitățile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat, cu excepția celor care sunt stabilite în mod expres prin lege și în competența altor profesii juridice.”
Regula și excepția se citesc împreună. Nu poate fi reținută prima parte a frazei și eliminată a doua pentru a construi concluzia unei exclusivități absolute.
De altfel, „activitate rezervată” nu înseamnă obligatoriu „activitate exclusivă unei singure profesii”. Articolul 3 lit. b) din Directiva (UE) 2018/958(opens in new tab) include expres activitățile partajate cu alte profesii reglementate. Competența avocatului poate coexista cu atribuțiile altor profesioniști, însă în limitele stabilite de lege.
Consilierul juridic oferă consultanță și reprezentare angajatorului său potrivit Legii nr. 514/2003(opens in new tab). Faptul că avocatul oferă consultanță juridică nu desființează această competență.
Expertul contabil aplică norme juridice în exercitarea atribuțiilor sale financiar-contabile. Aceasta nu îl transformă automat în prestator al oricărui serviciu juridic, după cum avocatul nu dobândește dreptul de a semna o expertiză contabilă doar pentru că îi cunoaște reglementarea. Recuperarea unei creanțe poate cuprinde operațiuni administrative, comerciale și juridice. Proiectul se referă la activități juridice pentru recuperarea creanțelor; fiecare operațiune trebuie calificată concret.
În toate profesiile reglementate distingem între informare, activități proprii și servicii profesionale oferite altuia. Putem citi despre sănătate fără să devenim medici și putem discuta despre dificultăți personale fără să prestăm evaluări psihologice. Accesul liber la cunoaștere nu înlocuiește calificarea și răspunderea cerute pentru un serviciu profesional.
5. Despre presupusa interzicere a aplicațiilor și închiderea lor în cinci zile
Este absurd să atribuim acestui proiect intenția de a interzice inteligența artificială. Proiectul urmărește încetarea activităților nelegale desfășurate prin intermediul tehnologiei, inclusiv folosirea ei înșelătoare pentru vânzarea unor servicii juridice neautorizate.
Instanța decide dacă există o încălcare a legii și ce măsură se justifică. UNBR poate sesiza instanța, dar nu poate închide platforme. Cele cinci zile prevăzute de art. 25¹ reprezintă termenul pentru stabilirea primei ședințe de judecată, nu pentru închiderea automată a unui serviciu. Coroborat cu alin. (2), mecanismul permite și identificarea persoanei care desfășoară activitatea presupus nelegală: în spatele unei interfețe digitale există un furnizor care poate fi chemat să răspundă.
Persoana care consultă ChatGPT pentru propria problemă juridică folosește un instrument și își asumă riscul de a urma un răspuns incomplet sau greșit. Proiectul exclude expres informarea generală, documentarea, cercetarea, publicarea și instrumentele juridice standardizate.
Problema apare când persoane fizice sau juridice vând consultanță juridică generată de IA, fără dreptul de a presta serviciul, și creează impresia implicării unui avocat prin formule precum „avocații noștri vă recomandă”. Clientul plătește pentru competența și răspunderea profesională promise, dar primește un răspuns automat pe care niciun avocat nu l-a examinat și asumat.
Intermedierea reală între client și avocat și utilizarea IA de către un profesionist autorizat nu constituie, prin ele însele, încălcări. Ceea ce se urmărește este oprirea serviciului ilegal și a prezentării înșelătoare. Tehnologia nu poate deveni un paravan pentru impostură.
Concluzii:
● „Activitate rezervată” nu înseamnă exclusivitate absolută. Competența generală a avocatului în consultanță juridică poate coexista cu atribuțiile altor profesii. Acestea se exercită în limitele stabilite prin legile proprii: după materie, beneficiari și legătura cu activitatea principală. Consilierul juridic își consiliază angajatorul; expertul contabil oferă asistență în domeniul său.
● Excepția poate funcționa numai dacă sunt clare competențele pe care le protejează. De aceea, delimitarea activităților fiecărei profesii este esențială și protejează atât profesioniștii care lucrează legal, cât și beneficiarii lor.
● Enumerarea serviciilor avocatului și obligația beneficiarului de a apela la avocat sunt chestiuni distincte. Articolul 3 nu transformă, prin simpla enumerare, fiecare act al unei firme într-un serviciu obligatoriu.
● Cinci zile pentru primul termen de judecată nu înseamnă închiderea automată a unei platforme. UNBR sesizează instanța; instanța stabilește dacă există o încălcare și ce măsură se justifică. Identificarea furnizorului permite stabilirea persoanei care răspunde pentru serviciul oferit.
● Toate profesiile sunt expuse imposturii din mediul online. Calitatea de avocat, contabil, medic sau psiholog poate fi invocată înșelător pentru a câștiga încrederea publicului și a vinde servicii fără calificarea ori garanțiile promise. Clarificarea competențelor și identificarea prestatorilor reprezintă un interes comun al profesiilor reglementate.
● Protecția beneficiarului este justificarea esențială a reglementării. Fiecare măsură propusă trebuie să poată fi explicată prin riscul concret pe care îl previne, necesitatea sa și costurile pe care le produce. Oamenii trebuie să poată deosebi informația liberă de serviciul profesional, profesionistul autorizat de impostor și recomandarea asumată de simpla aparență de competență.”, a transmis UNBR.
