Andrea Chiș: ”este timpul să dezbatem public care este rolul avocatului”

Săptămâna aceasta, Secția pentru judecători în materie disciplinară a CSM a sancționat doi colegi judecători de la Curtea de Apel Pitești pentru că și-ar fi exercitat funcția cu rea-credință prin modul în care au motivat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare a unui om politic, pentru uciderea din culpă a două persoane.

Soluția Secției disciplinare naște multe întrebări, o parte dintre acestea fiind deja adresate în spațiul public.

Eu aș dori să mă reîntorc la valorile care ar trebui să caracterizeze sistemul judiciar, activitatea organelor de administrare ale sistemului și în mod special activitatea CSM.

Valoarea de transparență, chiar afișată pe site-ul CSM, este sistematic încălcată în sistemul judiciar, începând de la nepublicarea considerentelor hotărârilor judecătorești. Nu avem acces public la motivarea hotărârii judecătorești pronunțate în apel de cei doi judecători sancționați, hotărâre ale cărei considerente au stat la baza reținerii abaterii disciplinare de către Secția disciplinară.

Chiar se reține de către Inspecția Judiciară, în alt dosar disciplinar, că un alt judecător ar fi dat presei motivarea unor hotărâri, în vederea unei investigații jurnalistice. O astfel de situație este posibilă pentru că sistemul judiciar nu comunică hotărâri la solicitări ale jurnaliștilor, apreciind că nu sunt de interes public (?!).

De ce atâta lipsă de transparență? De ce atâta secretomanie? Poate ne răspunde garantul independenței justiției (CSM), care știe și subliniază în proiectul TAEJ (Transparență, Accesibilitate și Educație Juridică pentru îmbunătățirea comunicării publice la nivelul sistemului judiciar) că încrederea se câștigă prin transparență.

Transparența sistemului judiciar începe cu publicarea hotărârilor judecătorești, ele fiind un mijloc important de comunicare a sistemului cu societatea.

Tot lipsă de transparență este și nepublicarea hotărârii de sancționare adoptată de Secția disciplinară, deși aceasta trebuie să fie motivată deja la data pronunțării, pentru că așa prevede legea privind CSM. Asta contează cu atât mai mult cu cât hotărârea a fost luată cu o majoritate strânsă de 5 la 4, deci motivarea opiniei separate este relevantă și prezintă interes cel puțin identic, dacă nu mai mare, cu cea a opiniei majoritare.

Lipsă de transparență este și faptul că atunci când căutăm comunicatul de presă privind hotărârea de aplicare a sancțiunilor disciplinare, acesta nu poate fi găsit la secțiunea comunicate sau la cea privind hotărârile Secției disciplinare, ci la secțiunea „Noutăți”, fiind intitulat „informare”. Mi-a luat mult timp să găsesc acest comunicat.

Lipsă de transparență este și absența de pe site a structurii votului. Nu rezultă câți judecători ai Secției disciplinare au dat hotărârea de sancționare și câți au fost împotrivă. Chiar și presa a fost în eroare inițial afirmând că a existat o singură opinie separată. Bănuim doar că realitatea a fost aflată pe „surse”. Mai lipsește să se facă dosar disciplinar cuiva care a divulgat structura votului, ca să ajungem cu Inspecția Judiciară direct în romanele lui Orwell.

Poate dacă am vedea și opiniile separate am înțelege cum opinia majoritară poate să rețină „o încălcare conștientă, macroscopică, flagrantă și nescuzabilă a unor principii fundamentale ale dreptului penal”. Accentuez cuvântul „macroscopică”, care înseamnă, potrivit DEX, care poate fi văzut cu ochiul liber, „din avion” aș adăuga. Cum pot afirma așa ceva 5 judecători când 4 „nu au văzut” același lucru nici după deliberare?

Tot lipsă de transparență este și faptul că nu știm soluțiile de clasare ale Inspecției Judiciare în alte sesizări, inclusiv din oficiu, privind aceeași abatere disciplinară, ca să vedem dacă sunt respectate aceleași criterii în toate ori contează pe cine vizează hotărârea judecătorească (de condamnare, în situația dată), așa cum opinia publică și chiar judecătorii sancționați au perceput.

Nu în ultimul rând, vorbind despre valori și principii, ajungem la dreptul la apărare, care este un drept fundamental al justițiabilului, garantat de Constituție în art. 24. Văzând, însă, modul în care acesta este exercitat, mai ales în procesele penale, și în urma reacțiilor repetate ale UNBR, este timpul să dezbatem public care este rolul avocatului, care sunt atribuțiile lui în proces și ce înseamnă „libertatea avocatului de a construi și susține apărarea” și care sunt limitele acestei libertăți.”, a postat Andrea Chiș.