CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Auditorul public extern al Camerei de Conturi Cluj, trimis în judecată de DNA Cluj în 2021 sub acuzația că ar fi primit mită un ponton, a fost achitat de Tribunalul Cluj pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. ”Instanţa a ţinut seama în analiza şi aprecierea probatoriului de principiul conform căruia orice îndoială trebuie interpretată în favoarea inculpatului (in dubio pro reo)”, se arată în motivarea din care redăm mai jos:
”Inculpatul Isai Gheorghe, în calitate de funcţionar public în sensul legii penale, auditor public extern al Camerei de Conturi Cluj este acuzat că ar fi comis o infracţiune de luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 5, 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., în anul 2013, în cadrul unui control efectuat la U.A.T.M. Turda, în legătură directă cu atribuţiile sale de serviciu, primind pentru sine şi pentru altul un ponton construit şi primit prin intermediul unui subcontractant al lucrărilor care făceau obiectul controlului de audit.
Textele de lege aplicabile
Art. 289 Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(…)
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Legea nr. 78/2000
Art. 6
Infracţiunile de luare de mită, prevăzută la art. 289 din Codul penal, (…), se pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispoziţiile art. 308 din Codul penal se aplică în mod corespunzător.
Art. 7
Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:
(…)
c) (…) are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor;
(…) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime.
Pentru a se putea reţine forma agravată (funcţionatul public are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor) este evident necesar să se poată discuta de o infracţiune de luare de mită formă de bază.
În primul rând, valoarea protejată de lege în acest caz este reprezentată de onestitatea persoanei chemate să exercite calitatea de funcţionar public, în sensul legii penale. Practic, legea protejează relaţiile de serviciu în mod indirect prin garantarea prealabilă valorilor imanente funcţionarului public, care asigură corectitudinea îndeplinirii atribuţiilor sale.
Luarea de mită are subiect activ special un funcţionar public. În cauză, auditorul public extern Isai Gheorghe era la data pretinsei fapte funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.
Inculpatul nu este acuzat că ar fi pretins folosul (pontonul), ci că l-ar fi primit pentru sine şi pentru altul (deşi ca proprietar al pontonului s-a manifestat ulterior doar Isai Gheorghe). Aşa cum am arătat, probatoriul a indicat că inculpatul nu a pretins, ci a adresat o întrebare arhitectului şef care era şi diriginte de şantier în cadrul executării unui contract al cărui obiect era verificat, din perspectiva modului de cheltuire a finanţării, de către inculpatul Isai Gheorghe.
Însă, arhitectul şef nu a perceput (conform propriilor afirmaţii) întrebarea adresată de auditorul public extern referitoare la existenţa unor deşeuri – tuburi rezultate în urma lichidării unui patrimoniu – şi la cine ar putea executa un ponton din asemenea bunuri ca fiind o condiţionare privind rezultatul controlului de care era direct interesat, acesta a iniţiat o serie de demersuri pentru ca un asemenea ponton să fie executat şi să ajungă la cunoştinţa inculpatului Isau care era interesată de obţinerea unui asemenea ponton (..)
În continuare, observăm că inculpatul s-a comportat până la finalul controlului şi întocmirea procesului-verbal în mod profesionist, constatând fidel neregulile constatate. Acest aspect sugerează că discuţia iniţială cu arhitectul şef şi comunicarea numărului de telefon al martorului #### ######## nu a avut legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu.
Mai departe, observăm că parchetul îl acuză pe inculpat că ar fi primit pontonul (deşi în fapt nu este vorba de un ponton, ci de flotoare/ţevi pregătite să fie folosite la edificarea unui ponton), respectiv că ar fi fost recompensat pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Totuşi, deşi această pretinsă faptă era realizată în anul 2013 (înainte de intrarea în vigoare a Codului penal) a calificat conduita ca fiind luare de mită, iar nu primire de foloase necuvenite (care aparent ar fi fost legea penală mai favorabilă).
Am reliefat în cadrul situaţiei de fapt că martorul #### ######## a primit flotoarele înainte de finalizarea auditului la U.A.T.M. Turda, astfel că analiza trebuie realizată în raport cu infracţiunea de luare de mită (încadrarea juridică dată prin actul de sesizare), iar nu în raport de primirea de foloase necuvenite.
Or, chiar dacă putem accepta că a existat o acţiune de primire cu titlu gratuit a unor flotoare de către prietentul inculpatului Isai Gheorghe (martorul ####), există un dubiu serios că inculpatul a cunoscut, înainte de finalizarea controlului până la sesizarea organelor de urmărire penală, că primirea este cu titlu gratuit şi că este urmarea implicării sale. Mai mult, inculpatul nu cunoştea că în confecţionarea flotoarelor au fost implicate de ####### ##### persoane care aveau interese în legătură cu rezultatul controlului de audit.
Mai mult, însăşi rezultatele controalelor de audit din anii 2013 şi 2016 de la U.A.T.M. Turda (înainte ca inculpatul să fie acuzat de comiterea vreunei infracţiuni) reflectă că aceastea erau defavorabile personelor care au fost implicate în execuţia flotoarelor.
Astfel, Isai Gheorghe a fost trimis în judecată în baza procesului-verbal de control întocmit de inculpat în anul 2013, iar Losonczi Zoltan are un litigiu cu U.A.T.M. Turda în urma rezultatelor controalelor de audit efectuate de Isai Gheorghe în anii 2013 şi 2016.
Rezumând, conform parchetului, Isai Gheorghe ar fi primit folosul pentru sine şi pentru altul ca răsplată pentru că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, îndeplinire care conducea la atragerea unor consecinţe negative faţă de persoanele care au fost implicate în presupusa dare de mită.
Or, acest aspect (pe lângă dubiul menţionat anterior) atestă că între primirea foloaselor şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către inculpat nu a existat şi nu putea exista o legătură. De altfel, #### nici nu putea şti exact ce obiecte au ajuns la Isai Gheorghe (deşeuri, ţevi rezultate din dezmembrări, flotoare etc.).
Pe de altă parte, chiar trecând peste această fractură logică, probele nu au evidenţiat nicio formă de condiţionare din partea inculpatului Isai şi lipsa oricărei legături subiective între inculpat (pretinsul mituit), pretinsul intermediar fără voie (martorul ####### #####) sau Losonczi Zoltan (pretinsul instigator la dare de mită) sau persoanele care ar fi dat mita efectiv. Chiar dacă darea şi luarea de mită sunt infracţiuni distincte, dar corelative şi, chiar dacă existenţa legăturii subiective între minuit şi mituitor nu este o condiţie sine qua non pentru reţinerea luării de mită, probele nu au conturat că Isai Gheorghe a cunoscut vreo altă persoană în afară de martorul ####### ##### şi că atunci când a adresat întrebarea referitoare la tuburi şi modul de contruire a unui ponton, respectiv atunci când a remis numărul de telefon a avut reprezentarea că acţionează în legătură cu îndeplinirea propriilor îndatoriri de serviciu.
Neînţelegerea evenimentelor de către martorii implicaţi în tranzacţie aşa cum a fost reliefată de probe sau înţelegerea greşită şi diferită a acestora, în special #### ######## şi ##### #### ######, nu poate conduce la răspunderea penală a inculpatului Isai Gheorghe.
În concluzie, conduita inculpatului nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, nefiind legată de îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu. Circumstanţele de loc, timp şi context sunt indicii serioase în sensul celor reţinute de parchet, însă nu pot constitui elemente unice pentru a stabili legătura cerută de norma de incriminare între acţiunea de primire a folosului şi cea de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu a funcţionarului public aflat în control.
Pe de altă parte, în interpretarea probatoriului, instanţa a avut în vedere standardul probatoriu prevăzut de art. 103 alin. (2) teza finală din C. proc. pen., sens în care nu are convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea de care este acuzat. De asemenea, instanţa a ţinut seama în analiza şi aprecierea probatoriului de principiul conform căruia orice îndoială trebuie interpretată în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).
În consecinţă, fapta inculpatului Isai Gheorghe, auditor public extern în cadrul Camerei de Conturi Cluj, de a se interesa în timpul derulării controlului de audit realizat la U.A.T.M. Turda de existenţa unor anumite obiecte (tuburi) provenind de la bunuri casate, de posibilitatea de confecţionare din asemenea obiecte a unui ponton, respectiv de găsirea unui constructor, precum şi acţiunea de a transmite numărul de telefon al unui prieten, martorul #### ########, către martorul ####### #####, angajat al autorităţii controlate, fără ca acest demers să implice vreo legătură cu modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, în raport cu probele administrate în cauză, nu conturează o conduită de natură penală în sensul art. 289 din C. pen.”
