fbpx

Motivare decizie de deființare sentință Tribunalul Cluj pe motivul de nulitate absolută al nelegalei compuneri a completului de judecată

Curtea de Apel Alba Iulia a motivat decizia prin care a desființat sentința Tribunalului Cluj în dosarul DNA în care e inculpat fostu șef ISCTR Cluj, Rareș Pop, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Alba pe motivul de nulitate absolută al nelegalei compuneri a completului de judecată. În decizie, judecătorii CA Alba Iulia vorbesc și de ”caracterul inexact al mențiunii” dintr-o adresă emisă de Tribunalul Cluj în sensul că prin hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj din anii 2005-2012 s-a stabilit că toți judecătorii care funcționează în Secția penală sunt specializați și în infracţiuni de corupție.

Vă prezentă mai jos un extra relevant din DECIZIE PENALĂ Nr.431/2020 din 16 Iulie 2020 a completului compus din președinte Aurelian Gheorghe Mocan, judecător Anda Santai și judecător Leontin Coraş:

”Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat Tribunalului Cluj să comunice hotărârea de colegiu din anul 2013 privind constituirea completurilor de judecată aferente anului 2014, cu referire la completurile specializate în materia infracţiunilor de corupție (fila 603 vol.3), fiind comunicată hotărârea nr.4/3.02.2014 menționată mai sus (filele 609-624). A fost trimisă și hotărârea de colegiu nr.13/12.12.2013, menționată mai sus (filele 626-641).

Prin adresa emisă de Tribunalul Cluj la data de 10.05.2019 (fila 559 vol.3), urmare a solicitării Curţii de Apel Alba Iulia de a se comunica dacă a fost desemnat ca și complet specializat în materia infracţiunilor de corupţie potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.78/2000 completul VI F NCP care a soluționat în primă instanță cauza, s-a arătat că prin hotărârea nr.299/28.09.2006 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători s-a aprobat înființarea completurilor specializate pentru soluționarea cauzelor de corupție și la Tribunalul Cluj, în sensul atribuirii unui număr de 17 completuri, din care 11 pentru cauze directe și 6 pentru apel. Se arată în adresă că, drept urmare, la nivelul Tribunalului Cluj au fost constituite completuri specializate pentru infracţiuni de corupție începând cu anul 2006. Se mai arată că prin hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.15/29.11.2005, 14/5.09.2006, 2/4.01.2007, 15/10.12.2007, 16/17.12.2008, 12/18.12.2009, 21.21.12.2010, 13/20.12.2011 și 18/19.12.2012 s-a stabilit că toți judecătorii care funcționează în Secția penală sunt specializați și în infracţiuni de corupție, completurilor inițial constituite fiindu-le atașate în ECRIS, obiectele privind infracţiuni specifice de corupție.

Se mai arată în adresă că, odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri penale, au fost reorganizate funcțiile judiciare în materie penală, fiind constituite completuri de judecători de drepturi și libertăți și completuri de camera preliminară și de fond, stabilindu-se că toți judecătorii secției să judece toate tipurile de cauze, cu păstrarea specializării privind infracţiunile de corupție de către toți judecătorii care funcționează la secția penală, prin atașarea infracţiunilor de corupție tuturor completurilor care soluționează în această materie.

La această adresă a fost atașată Hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.2/4.01.2007, raportat la faptul că doamna judecător Ioana Nora Boiciuc a fost transferată la Tribunalul Cluj în anul 2006, cu precizarea că doamna judecător și-a desfășurat activitatea neîntrerupt la secția penală.

Raportat la conținutul adresei emise de Tribunalul Cluj. Curtea arată următoarele:

Prin Hotărârea nr.299 din 28 septembrie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a aprobat, în temeiul art.41 alin.1 din Legea nr.304/2004, înființarea completurilor specializate pentru soluţionarea cauzelor de corupţie la mai multe instanțe, printre care și Tribunalul Cluj, unde s-a aprobat înființarea a 17 completuri specializate, din care 11 pentru soluţionarea cauzelor în fond și 6 pentru soluţionarea cauzelor în apel.

În preambulul hotărârii menționate se arată că hotărârea a fost aprobată:

– având în vedere nota Direcției resurse umane organizare nr.9217/DRUO/2006, privind înființarea completurilor specializate pentru soluționarea cauzelor de corupție, precum și adresa ni 745/26/ 27.09.2006 a Curţii de Apel Brașov, în sensul revenirii asupra propunerii inițiale, solicitând aprobarea înfiinţării a 11 completuri de fond, 4 completuri de apel și 9 completuri de recurs, motivată de împrejurarea că toţi judecători secției penale au fost desemnaţi să soluționeze cauze, având ca obiect infractiuni de corupţie, cauze care se repartizează aleatoriu completurilor din care fac parte aceşti judecători;

– în vederea asigurării exigențelor dispoziţiilor art.29 alin.(l) din Legea nr.78/2000, referitoare la obligativitatea judecării în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de actul normativ mai sus-menţionat de către completurile specializate.

Referitor la art.41 din Legea nr.304/2004, Curtea de Apel Alba Iulia arată că la data adoptării hotărârii nr.299/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, acesta prevedea următoarele:

„(1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului”.

Ulterior însă, prin Legea nr.76/2012 intrată în vigoare din 15.02.2013, textul art.41 alin.1 din Legea nr.304/2004 a fost modificat, în sensul restrângerii competenței Consiliului Superior al Magistraturii doar la înființarea secțiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora, înființarea completurilor specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora trecând în competența preşedintelui instanţei, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe. Alineatul al doilea al art.41 din Legea nr.304/2004 a rămas nemodificat, stabilind următoarele: „Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului”. Prin Legea nr.207/2018 intrată în vigoare din 23.07.2018 art.41 alin.1 din Legea nr.304/2004 a fost din nou modificat, dar această modificare nu are relevanță în prezenta cauză, fiind ulterioară pronunțării sentinței apelate.

Având în vedere modificarea adusă prevederilor art.41 alin.1 din Legea nr.304/2004 prin Legea nr.76/2012, Curtea constată că hotărârea nr.299/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii privind înființarea completurilor specializate pentru soluționarea cauzelor de corupție la Tribunalul Cluj nu mai producea efecte începând cu anul 2013, fiind necesară o propunere a colegiului de conducere al instanţei și o decizie a președintelui instanţei în ce privește înființarea acestor completuri.

Mai mult, examinând hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.2/4.01.2007, 15/10.12.2007, 16/17.12.2008, 12/18.12.2009, 21/21.12.2010, 13/20.12.2011 și 18/19.12.2012, depuse la filele 560-577, 647-662 vol.3, Curtea constată că prin fiecare dintre acestea s-a stabilit componența completurilor specializate în cadrul Secției penale a Tribunalului Cluj pentru întreg anul curent sau următor, după caz.

Astfel, prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.2/4.01.2007 (art.2) s-a stabilit că pentru judecarea cauzelor de corupţie directe în anul 2007 (în prima instanţă – subl. Curţii de Apel Alba Iulia) se constituie 8 completuri specializate, de la IF la VIIIF, doamna judecător Boiciuc Ioana fiind titulara completului IVF. Numărul completurilor de judecată în prima instanţă nespecializate în Secția penală a Tribunalului Cluj în anul 2007 era de 8, fiind de fapt aceleași completuri care aveau și specializare în materia infracţiunilor de corupție. Nu se face nicio referire în cuprinsul aceste hotărâri la Hotărârea nr.299/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.15/10.12.2007 s-a stabilit că pentru judecarea cauzelor de corupţie directe în anul 2008 (în prima instanţă – subl. Curţii de Apel Alba Iulia) se constituie 9 completuri specializate, de la IF la IXF, cu indicarea nominală a titularilor, doamna judecător Boiciuc Ioana fiind titulara completului IVF.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.16/17.12.2008 s-a stabilit că pentru judecarea cauzelor de corupţie directe în anul 2009 (în prima instanţă – subl. Curţii de Apel Alba Iulia) se constituie 9 completuri specializate, de la IF la IXF. Doamna judecător Boiciuc Ioana Nora, care la acea vreme era Președinte al Secției penale (potrivit mențiunilor din partea introductivă a hotărârii) nu a făcut parte din niciun complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupție în prima instanţă, ci doar dintr-un complet specializat de apel.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.12/18.12.2009 s-a stabilit că pentru judecarea cauzelor de corupţie directe în anul 2010 (în prima instanţă – subl. Curţii de Apel Alba Iulia) se constituie 9 completuri specializate, de la IF la IXF. Doamna judecător Boiciuc Ioana Nora, care la acea vreme era Președinte al Secției penale (potrivit mențiunilor din partea introductivă a hotărârii), nu a făcut parte din niciun complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupție în prima instanţă, ci doar dintr-un complet specializat de apel.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.21/21.12.2010 s-a stabilit că pentru judecarea cauzelor de corupţie directe în anul 2011 (în prima instanţă – subl. Curţii de Apel Alba Iulia) se constituie 9 completuri specializate, de la IF la IXF, dintre care completul IXF era suspendat, doamna judecător Boiciuc Ioana Nora fiind titulara completului VIF.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.13/20.12.2011 s-a stabilit că pentru judecarea cauzelor de corupţie directe în anul 2012 (în prima instanţă – subl. Curţii de Apel Alba Iulia) se constituie 8 completuri specializate, de la IF la VIIIF, doamna judecător Boiciuc Ioana Nora fiind titulara completului VIF.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.18/19.12.2012 s-a stabilit că pentru judecarea cauzelor de corupţie directe în anul 2013 (în prima instanţă – subl. Curţii de Apel Alba Iulia) se constituie 8 completuri specializate, de la IF la VIIIF (completul VII fiind suspendat), doamna judecător Boiciuc Ioana Nora fiind titulara completului VIF.

Pentru anul 2014, așa cum rezultă din cele de mai sus, nu s-a stabilit de către Colegiul de conducere al Tribunalului Cluj niciun complet specializat pentru judecarea infracţiunilor de corupție.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.12 din 15 decembrie (accesibilă pe http://tribunalulcluj.ro/hotarari) s-au stabilit doar completuri specializate pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie în anul 2016, nefiind stabilit niciun complet specializat pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor de corupție, fiind însă stabilite completuri pentru judecarea cauzelor cu minori.

Prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nr.13 din 19 decembrie 2016 (accesibilă pe http://tribunalulcluj.ro/hotarari) s-au stabilit doar completuri specializate pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie în anul 2017, nefiind stabilit niciun complet specializat pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor de corupție, dar nici pentru judecarea cauzelor cu minori. Situația a fost identică și în cazul completurilor constituite pe anul 2018 prin hotărârea nr.8 din 13.12.2017 a Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj.

În concluzie, examinând aceste hotărâri, Curtea constată că la nivelul Tribunalului Cluj colegiul de conducere a stabilit în perioada 2007-2012, în fiecare an, în concordanță cu prevederile art.41 alin.1 și 2 din Legea nr.304/2004, pentru anul următor, compunerea completurilor specializate pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor de corupție și componența acestora. În anii 2010 și 2011 judecătorul care a pronunțat sentința apelată în prezenta cauză nu a făcut parte din niciun complet specializat.

Începând cu anul 2014 nu a mai existat însă niciun complet specializat pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor de corupție, hotărârile de colegiu nestabilind astfel de completuri și, implicit, nici compunerea acestora.

Rezultă deci că, atât la momentul repartizării prezentei cauze completului VI F NCP format din doamna judecător Ioan Nora Boiciuc, cât și la momentul pronunțării sentinței apelate de către aceeași doamnă judecător, completul nu era desemnat ca și complet specializat pentru soluționarea cauzelor având ca obiect infracţiuni de corupție, deși art.29 alin.1 din Legea nr.78/2000 instituia obligația constituirii unor astfel de completuri.

Se impune a se menționa că, deși în concluziile susținute cu ocazia primei dezbateri asupra motivului de apel privind nulitatea absolută a sentinței apelate procurorul a susținut că textul art.29 alin.1 din Legea nr.78/2000 reglementa doar posibilitatea constituirii completurilor specializate, Curtea de Apel Alba Iulia arată că la data repartizării prezentei cauze pentru judecarea în primă instanță și la data pronunțării sentinței apelate, forma inițială a textului legal menționat care prevedea că „Pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora, prevăzute în prezenta lege, pot fi constituite completuri specializate, potrivit art.15 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească,

republicată, cu modificările ulterioare”, fusese modificată prin Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în vigoare din 21.04.2003 -art.I pct. 23 din Cartea a II-a, Titlul I. Conținutul acestuia este următorul: „Pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie completuri specializate”. Această formă este în vigoare de la data menționată și până în prezent.

Din cele expuse rezultă fără echivoc că textul legal menționat a fost modificat anterior înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Cluj, fiind instituită obligația constituirii de completuri specializate în materia infracţiunilor de corupţie și eliminat caracterul facultativ al constituirii unor astfel de completuri prevăzut de forma inițială a legii.

Privitor la argumentele procurorului referitoare la existența specializării completului care a soluționat cauza în prima instanţă, Curtea arată că nu pot fi primite.

Astfel, primul argument în sensul că, așa cum rezultă din înscrisurile comunicate instanţei de apel, ulterior hotărârii nr.299/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, nicio altă hotărâre a Secției pentru judecători nu a adus modificări referitoare la numărul de completuri specializate în judecarea cauzelor de corupţie la Tribunalul Cluj, în sensul înlăturării specializării pentru vreunul dintre acestea, astfel de modificări nefiind nici propuse, nici adoptate prin nici o hotărâre/proces verbal de ședință a Colegiului de conducere, este infirmat de cele expuse pe larg mai sus. La fel și argumentul în sensul că în privinţa niciunuia dintre completurile constituite în cadrul Secției penale, nu au operat modificări în privinţa specializării în judecarea cauzelor de corupţie, în sensul înlăturării în cazul vreunuia dintre acestea a specializării anterior atribuite în baza Hotărârii 299/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători, ci doar au fost adăugate specializări (pentru judecarea cauzelor cu minori familie) sau s-a realizat adaptarea la realitățile legislative generate de intrarea în vigoare a noilor coduri.

În acest sens Curtea arată că, deși prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii s-a aprobat înființarea la Tribunalul Cluj a 11 completuri specializate pentru judecarea în primă instanţă a cauzelor având ca obiect infracţiuni de corupție, prin hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj nu s-au stabilit niciodată mai mult de 9 completuri specializate și, în plus, numărul completurilor specializate nu a fost același în toată perioada, nefiind desemnat ca și complet specializat în anii 2009 și 2010 tocmai completul din care făcea parte judecătorul care a pronunțat sentința apelată. Mai mult, așa cum s-a arătat, Consiliul Superior al Magistraturii nu mai era competent din anul 2013 să decidă cu privire la numărul completurilor specializate din cadrul instanțelor. În fine, în anul 2014 toate completurile existente au fost oprite de la repartizare și s-au creat noi completuri, ceea ce impunea, o dată în plus, stabilirea specializării acestora.

Prin urmare, nu poate fi primit nici argumentul în sensul că, dat fiind faptul că încă de la momentul adoptării Hotărârii nr.299/28.09.2006, doamna judecător Ioana Nora Boiciuc activa în cadrul Sectiei penale a Tribunalului Cluj, iar apoi și-a desfășurat activitatea neîntrerupt în cadrul acestei secții, inclusiv la momentul înregistrării cauzei penale de față, astfel încât completul condus de către doamna judecător ar fi avut specializarea necesară judecării infracţiunilor prevăzute în Legea 78/2000, și că ar fi evidentă continuitatea acestuia. Așa cum rezultă din cele de mai sus, doamna judecător a făcut parte din completuri diferite în perioada 2007-2017, respectiv IV F, VI F și VI F NCP, neexistând o continuitate a completului nici sub aspectul numerotării, iar în anii 2009 și 2010 doamna judecător, deși era în secția penală, nu a mai făcut parte din niciun complet specializat în materia infracţiunilor de corupție, fiind stabilite de colegiul de conducere expres și nominal completurile specializate în această materie. Totodată Curtea constată, raportat la aceste aspecte, caracterul inexact al mențiunii din adresa emisă de Tribunalul Cluj la data de 10.05.2019 (fila 559 vol.3), în sensul că prin hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj din anii 2005-2012 s-a stabilit că toți judecătorii care funcționează în Secția penală sunt specializați și în infracţiuni de corupție. O astfel de dispoziție expresă nu se regăsește în aceste hotărâri. De asemenea, nici în hotărârea nr.4/3.02.2014 a Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj privind constituirea completurilor de judecată începând cu 1.02.2014 nu există nicio dispoziție în sensul că toți judecătorii secției să judece toate tipurile de cauze, cu păstrarea specializării privind infracţiunile de corupție de către toți judecătorii care funcționează la secția penală, prin atașarea infracţiunilor de corupție tuturor completurilor care soluționează în această materie.

Referitor la argumentul în sensul că Hotărârea nr.299/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii nu stabilește necesitatea organizării de completuri specializate anual, Curtea face trimitere la prevederile art.52 alin.1 din Legea nr.304/2004: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completurilor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului” și prevederile art.19 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr.1375/2015 al Consiliului Superior al Magistraturii, expus mai sus, care instituie obligația de a propune preşedintelui înfiinţarea şi desfiinţarea completurilor specializate și obligația de a stabili, la începutul anului, compunerea completurilor de judecată. Curtea constată că în fiecare an colegiul de conducere al Tribunalului Cluj a stabilit completurile specializate la nivelul secțiilor acestei instanțe.

Curtea arată că nu pot fi primite nici susținerile în sensul că inclusiv din modalitatea în care a fost gestionată la nivelul Tribunalului Cluj reorganizarea funcţiilor judiciare în materie penală, respectiv constituirea completurilor de judecători de drepturi libertăţi, judecători de cameră preliminară și de primă instanţă, din care rezultă că, fără excepție, toți magistrații din cadrul secției penale exercită aceste funcţii judiciare în funcţie de programarea stabilită, se poate lesne observa că toate completurile au aceleași specializări, neexistând nici o diferenţă între acestea, în lipsa specializării inclusiv în materia judecării infracţiunilor de corupţie acest lucru nefiind posibil. Curtea de Apel Alba Iulia arată că existenţa specializării completului nu se poate prezuma, ea trebuind să fie stabilită expres.

Cât privește argumentul că toate completurile din cadrul Secției penale a Tribunalului Cluj au atașate în sistemul informatic ECRIS obiectele privind judecarea infracţiunilor de corupţie și asimilate acestora (invocat de procuror și menționat în adresa emisă de Tribunalul Cluj), Curtea arată că nu are nicio relevanță. Alocarea unor obiecte unui complet de judecată reprezintă o operațiune subsecventă stabilirii de către colegiul de conducere a specializării acestuia și nicidecum un element care să justifice existența unei specializări a completului.

Nu poate fi primit argumentul că nici la alte instanțe (cum ar fi, de pildă, Curtea de Apel București) nu s-au constituit anual completuri specializate, deoarece nu are nicio relevanță în cauză, modul în care alte instanțe și-au constituit sau nu completurile specializate neavând legătură cu obiectul judecății în prezentul apel (acest aspect a fost analizat și de Curtea Constituțională în decizia nr.417/2019 care va fi expusă mai jos).

O altă categorie de argumente invocate de procuror privește faptul că judecătorul care a pronunțat sentința apelată avea specializarea necesară judecării cauzelor având ca obiect infracţiuni de corupție pentru comiterea cărora au fost trimiși în judecată inculpaţii, Curtea reținând că, s-a susținut că, dată fiind funcționarea neîntreruptă din anul 2006 în cadrul secției penale a Tribunalului Cluj și calitatea de președinte al Sectiei Penale a Tribunalului Cluj a doamnei judecător, este fără putință de tăgadă împrejurarea că magistratul avea specializarea de a judeca infractiuni de corupţie, precum și că, în cazul neconstituirii de completuri specializate, în lipsa unor prevederi contrare, toţi judecătorii sunt specializați în judecarea infracţiunilor de corupţie. Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi primite, pentru argumentele ce se vor arăta mai jos.

3. Privitor la obligația instanțelor de a constitui completuri specializate pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor de corupție, la distincția dintre specializarea completului și specializarea judecătorului și la sancţiunea incidentă în cazul soluționării cauzei de un complet nespecializat, Curtea va expune și analiza decizia nr.17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, decizia nr.417/2019 a Curţii Constituţionale și decizia nr.11/2020 pronunțată de Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, menționate mai sus și invocate de inculpatul Pop Rareș Vasile prin motivele de apel și în concluziile orale și scrise formulate.

Prin decizia nr.17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.129 alin.(2) pct. 2, art.129 alin.(3), art.130 alin.(2) şi (3), art.131, art.136 alin.(1), art.200 alin.(2) din Codul de procedură civilă şi ale art.35 alin.(2) şi art.36 alin.(3) din Legea nr.304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Deși decizia menționată s-a pronunțat ca urmare a sesizării formulate prin raportare la prevederile Codului de procedură civilă, considerentele acestei decizii fac trimitere la obligația instanțelor de a constitui completuri specializate atât în cazurile prevăzute de Legea nr.304/2004, cât și în cele prevăzute de alte legi speciale, obligaţia constituirii de completuri specializate pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor de corupție fiind prevăzută într-o lege specială, respectiv Legea nr.78/2000 – art.29 alin.1.

Se arată în considerentele deciziei (paragr.16 și 17) că în cadrul competenţei jurisdicţionale trebuie distins între competenţa materială (de atribuție) şi competenţa teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă, judecata în apel, judecata în recurs) şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii, iar competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale.

judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale.

Se arată în decizie că potrivit dispoziţiilor art.35 alin.(2) şi ale art.36 alin.(3) din Legea nr.304/2004 (modificată prin Legea nr.207/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.636 din 20.07.2018), în cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor, funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale. De asemenea, potrivit art.37 alin.(1) din aceeaşi lege, în domeniile prevăzute de art.36 alin.(3) se pot înfiinţa tribunale specializate (paragr.18).

Se arată în continuare (paragr.19) că „aceste dispoziţii legale sunt în primul rând norme de organizare judiciară, iar abia în al doilea rând norme de competenţă de ordine publică, care reglementează competenţa unei secţii sau a alteia (respectiv complet specializat) de la nivelul unei instanţe (în sens funcţional – judecătorie, tribunal, curte de apel), în funcţie de natura litigiului dedus judecăţii.

Aşadar, normele care reglementează instanţele/completurile specializate au o natură duală, ce determină un tratament juridic specific în cazul încălcării acestora”.

20. Este posibil ca, ca urmare a greşitei calificări a naturii juridice a litigiului, acesta să fie soluţionat de un complet necompetent şi, totodată, nelegal compus, greşita alcătuire a completului fiind în strânsă legătură cu necompetenţa.

Prin “compunerea instanţei” se înţelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situaţii în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind şi cazul când, în condiţiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluţionate de completurile/secţiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

21. După cum s-a arătat, de lege lata, specializarea judecătorilor şi secţiilor instanţelor nu este reglementată în Codul de procedură civilă, ci în Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, având caracter de ordine publică. În această materie, regimul de invocare a excepţiei de necompetenţă nu poate anihila natura primordială a normelor de organizare judiciară, în sensul ignorării aspectului alcătuirii instanţei din perspectiva specializării judecătorilor.

22. Normele care reglementează competenţa materială procesuală (specializată) sunt în mod evident de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public – buna administrare a actului de justiţie, prin specializarea judecătorilor, necesară în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor.

Specializarea instanţelor/secţiilor şi judecătorilor nu este o chestiune de ordine privată, ci una ce ţine de organizarea şi administrarea justiţiei. Nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia competenţa specializată este reglementată de norme de ordine privată, întrucât acestea din urmă ocrotesc intereselor părţilor. Or nu poate fi lăsat la latitudinea părţilor ca, spre exemplu, o instanţă civilă să soluţioneze un litigiu în materie penală sau să anuleze un act administrativ”.

Curtea Constituţională, prin decizia nr.417/2019 a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003. În dispozitivul aceleiaşi decizii se arată în continuare (pct.2): „Cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţionate de aceasta în primă instanţă anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmează a fi rejudecate, în condiţiile art.421 pct. 2 lit.b) din Codul de procedură penală, de completurile specializate alcătuite potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003”.

Deși această decizie a constatat existența unui conflict de natură constituțională între Parlament și Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie legat de neconstituirea de completuri specializate pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr.78/2000 și a instituit în sarcina instanţei supreme obligația de a rejudeca acele cauze soluționate de completuri nespecializate, Curtea de Apel Alba Iulia arată că nu pot fi primite argumentele procurorului în sensul că, pentru aceste motive, această decizie nu ar fi aplicabilă în prezenta cauză, deoarece, așa cum se va vedea în cele ce vor fi expuse mai jos, în considerentele hotărârii instanţei constituționale se face referire la obligația tuturor instanțelor de a constitui astfel de completuri specializate.

Astfel, în paragraful nr.133 se arată: „În jurisprudenţa sa cu privire la art.29 din Legea nr.78/2000 (Decizia nr.402 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.807 din 6 septembrie 2005, Decizia nr.110 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.200 din 3 martie 2006, şi Decizia nr.1.137 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.750 din 10 noiembrie 2010), Curtea a statuat că, în temeiul dispoziţiilor art.126 alin.(2) din Constituţie, potrivit cărora “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, legiuitorului îi revine obligaţia constituţională de a reglementa procedura de judecată şi, în acest cadru, compunerea completurilor ce judecă diferitele categorii de infracţiuni. În exercitarea acestei competenţe exclusive conferite de Legea fundamentală, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cum este şi cazul normelor criticate, prin care s-a stabilit ca pentru judecarea în primă instanţă a unei anumite categorii de infracţiuni – infracţiunile de corupţie – să se instituie completuri specializate, scopul vădit al acestor dispoziţii legale fiind perfecţionarea actului de justiţie”.

În paragraful nr.137 al aceleiași decizii se arată că extinderea acordării sporului de 40% la indemnizaţia de încadrare brută lunară „nu constituie un argument în sensul că la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu trebuiau constituite astfel de completuri, ci reprezintă o problemă distinctă, de politică salarială raportată la gradul profesional maxim al judecătorilor

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce nu pune în discuţie, spre exemplu, obligaţia Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de constituire a acestora”.

Privitor la sancțiunea incidentă în situația soluționării cauzei de un complet nespecializat, în paragraful 138 se arată: „În ceea ce priveşte sancţiunea judecării unei cauze de un complet specializat în condiţiile în care competenţa revenea unuia nespecializat este nulitatea absolută (a se vedea deciziile nr.328 din 20 ianuarie 2004, nr.1.052 din 24 februarie 2004, nr.1.436 din 12 martie 2004, nr.3.395 din 18 iunie 2004, nr.401 din 19 ianuarie 2005 şi nr.32 din 5 ianuarie 2005, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală). Prin urmare, şi viceversa, respectiv judecarea unei cauze de un complet nespecializat în condiţiile în care competenţa revenea unuia specializat, atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii astfel pronunţate”.

Se face trimitere în continuare la decizia nr.17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, expusă mai sus și la noțiunea de compunere a instanței analizată în decizia instanței supreme, iar în paragraful 139 se arată că „cele de mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis şi în materie penală. Mai mult, art.354 alin.(1) din Codul de procedură penală prevede că “instanţa judecă în complet de judecată a cărui compunere este cea prevăzută de lege”. Or, în ipoteza dată, compunerea, respectiv alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet, trebuie raportată la art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, atât din perspectiva existenţei unui corp de judecători specializaţi în materia infracţiunilor ce fac obiectul Legii nr.78/2000, cât şi din cea a obligaţiei legale de a organiza completuri specializate. Sancţiunea nerespectării acestei norme juridice este nulitatea absolută, art.281 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură penală stabilind expressis verbis că “Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată””.

În paragraful 140 se arată că „invocarea existenţei unei situaţii similare la anumite instanţe cu cea de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nici acestea nu şi-ar fi înfiinţat completuri specializate potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000 pe motiv că şi acolo toţi judecătorii şi, implicit, toate completurile ar fi specializate (situația Curții de Apel București, menționată la pct.31 din decizie, subl. Curții de Apel Alba Iulia), nu poate face obiectul analizei Curţii Constituţionale în cadrul prezentului conflict juridic de natură constituţională, însă este de subliniat că o practică greşită la nivelul unor instanţe inferioare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se poate constitui într-un reper tocmai pentru aceasta din urmă şi cu atât mai mult nu poate fi convertit într-un argument valid ce ar putea fi opus Curţii Constituţionale. Din contră, ar constitui un argument suplimentar în sensul consolidării unei paradigme juridice neconstituţionale şi la nivelurile de jurisdicţie inferioare”.

Privitor la distincția între specializarea judecătorului și specializarea completului, Curtea Constituțională arată următoarele: „146. Analizând cadrul legislativ reprezentat de Legea nr.78/2000, Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.826 din 13 septembrie 2005, Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.827 din 13 septembrie 2005, şi Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.628 din 1 septembrie 2012, Curtea constată că nicio prevedere a acestora nu consacră specializarea de drept a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia judecării infracţiunilor de corupţie, din contră, prevăzând că se constituie completuri specializate rezulta o obligaţie corelativă de determinare a specializării şi de specializare a acestora/a unora dintre aceştia. Curtea nu exclude ca toţi judecătorii, prin prisma experienţei lor profesionale/formării profesionale, să fie specializaţi în această materie, însă acest aspect trebuie determinat şi constatat ca atare, neexistând o prezumţie simplă în sensul că aceştia sunt specializaţi. Din contră, din declaraţia legii, rezultă că judecătorul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este de plano specializat, pentru că altfel textul art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000 nu ar fi avut sens. Or, orice normă juridică se interpretează în sensul de a produce efecte juridice (a se

vedea Decizia nr.683 din 27 iunie 2012, pct. 6, sau Decizia nr.583 din 25 septembrie 2018, paragraful 21). Revenea Consiliului Superior al Magistraturii obligaţia de a institui criterii pentru determinarea specializării şi de a derula procedura de stabilire a specializării în vederea constituirii completurilor specializate, potrivit legii. Prin urmare, Curtea identifică două etape pentru punerea în aplicare a art.29 din Legea nr.78/2000, respectiv (i) stabilirea criteriilor şi procedurii de determinare a specializării şi (ii) constituirea completurilor specializate din judecători specializaţi. Având în vedere aceste cerinţe şi pentru a da valoare completă transpunerii în legislația naţională a Convenţiei penale privind corupţia, se impune nu doar constituirea la nivel formal a completurilor specializate, ci şi realizarea scopului prevăzut de art.20 din Convenţie, respectiv asigurarea exercitării atribuţiilor în combaterea corupţiei “în mod eficace”. Acest fapt presupune obligativitatea stabilirii unui număr limitat de completuri aşa încât să se asigure soluţionarea cauzelor în condiţii optime de timp şi calitate, nicidecum desemnarea formală a tuturor completurilor sau a tuturor judecătorilor din materie penală în aceste completuri.

147. În aceste condiţii, Curtea reţine că chiar dacă toţi judecătorii Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar putea fi consideraţi, prin parcurgerea primei etape antereferite, ca fiind specializaţi în materia infracţiunilor reglementate de Legea nr.78/2000 şi ar putea intra, astfel, în compunerea completurilor specializate, în primă instanţă, având, aşadar, aptitudinea profesională de a judeca infracţiuni reglementate de Legea nr.78/2000, nu înseamnă, totuşi, că toate completurile în care aceştia sunt desemnaţi au şi competenţa de a judeca infracţiunile antereferite. Din contră, legea este foarte clară în sensul că trebuie constituite completurile specializate care să judece în materia infracţiunilor reglementate de Legea nr.78/2000. Faptul că toţi judecătorii sunt specializaţi nu înseamnă decât că alegerea componenţei completurilor se va face dintre toţi aceştia. Însă, posibilitatea abstractă a judecătorului de a face parte din completurile specializate şi constituirea acestora, prin actul Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt două chestiuni distincte, dar complementare, iar lipsa constituirii completurilor specializate nu poate fi acoperită de un argument paliativ în sensul că infracţiunea reglementată de Legea nr.78/2000 a fost judecată de un complet cu competenţă generală compus din judecători care ar fi putut face parte dintr-un complet specializat, care nu a fost constituit (subl. Curții de Apel Alba Iulia) până în anul 2019.

148. Prin urmare, Curtea constată că, indiferent cum era stabilită specializarea judecătorilor, oricum era obligatorie organizarea completurilor specializate, cu consecinţă ca

numai aceste completuri să aibă competenţa exclusivă să judece, în primă instanţă, în materia infracţiunilor reglementate de Legea nr.78/2000 ”(subl. Curții de Apel Alba Iulia)”.

Se arată în continuare: „167. În aceste condiţii, Curtea nu poate decât să constate că prin neconstituirea completurilor specializate în domeniul judecării, în primă instanţă, a infracţiunilor reglementate de Legea nr.78/2000 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat prevederile art.29 din Legea nr.78/2000, astfel încât completurile care s-au considerat competente să judece astfel de cauze nu au fost constituite potrivit legii, nesocotindu-şi misiunea constituţională prevăzută de art.126 alin.(4) din Constituţie, ceea ce în planul drepturilor fundamentale echivalează cu o încălcare a prevederilor art.21 alin.(3) din Constituţie, sens în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituţională, prin Decizia nr.685 din 7 noiembrie 2018, cu privire la reglementarea prin lege a instanţei judecătoreşti. În consecinţă, judecarea în primă instanţă a cauzelor subsumate Legii nr.78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acestei competenţe de judecată către completurile cu competenţă generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr.78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voinţa contra legem a puterii judecătoreşti, reprezentată, în cazul de faţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, este evident că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate ea însăşi refuza aplicarea unei norme juridice, ci doar competenţa de a o interpreta şi aplica; prin

refuzul aplicării/neagrearea art.29 din Legea nr.78/2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezavuat voinţa legiuitorului, a ignorat obligaţia sa de a constitui completuri specializate şi a redimensionat competenţa de judecată a completurilor cu competenţă generală de la nivelul său. Prin urmare, noua competenţă rezultată a acestor completuri generaliste nu este prevăzută de lege, astfel că judecarea cauzelor la care face referire art.29 din Legea nr.78/2000 apare ca fiind realizată, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului antereferite, de către un organ judiciar neprevăzut de lege. În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asumându-şi o competenţă contrară art.61 alin.(1) şi art.126 alin.(1), (2) şi (4) din Constituţie, a încălcat art.21 alin.(3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti”.

Având în vedere cuprinsul acestui paragraf, precum și ale paragrafelor 163-167 din aceeași decizie în care Curtea Constituţională analizează tocmai nesocotirea dreptului la un proces echitabil, prevăzut la nivel legal la art.8 din Codul de procedură penală, expresie a art.21 alin.(3) din Constituţie, prin neconstituirea completurilor specializate, Curtea de Apel Alba Iulia arată că nu pot fi primite susținerile procurorului în sensul că în prezenta cauză nu ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin nedesemnarea de către colegiul de conducere al Tribunalului Cluj a completurilor specializate în materia infracțiunilor de corupție. Mai mult, Curtea arată că argumentele invocate și dezvoltate în cuprinsul concluziilor scrise ale procurorului cu trimitere la cauzele Piersack c. Belgiei, Hauschildt c. Danemarcei și Micallef c. Maltei, soluționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt preluate din a doua opinie separată la decizia nr.417/2019 a Curții Constituționale – punctul 8, opinie în care s-a susținut că nu exista o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Privitor la efectele deciziei Curţii Constituţionale şi conduita constituţională de urmat se arată în paragraful nr.170 că: „Raportat la decizia de faţă şi ţinând seama de faptul că judecata în primă instanţă a cauzelor ce fac obiectul Legii nr.78/2000 a fost afectată de conduita neconstituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a produs un blocaj instituţional implicit, Curtea identifică două categorii de cauze ce vizează situaţii juridice nedefinitiv consolidate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora urmează a li se aplica direct prezenta decizie. Prima categorie de cauze este reprezentată de cele a căror judecată în primă instanţă a fost realizată prin mijlocirea completurilor nespecializate anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.14 din 23 ianuarie 2019 şi, la data publicării prezentei decizii, se află în curs de judecată, în faza apelului, pe rolul completurilor de 5 judecători. Aceste cauze, având în vedere încălcarea în faza judecăţii în primă instanţă a prevederilor art.21 alin.(3), ale art.61 alin.(1) şi ale art.126 alin.(1), (2) şi (4) din Constituţie, urmează a fi rejudecate, în condiţiile art.421 pct. 2 lit.b) din Codul de procedură penală, de completurile specializate alcătuite potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003”.

Prin decizia nr.11/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată în prezenta cauză din oficiu, cu majoritate, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept:

“1. În interpretarea art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se poate considera că judecătorul de la instanţa de fond care, anterior, a fost desemnat titular al unui complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupţie, iar ulterior colegiul de conducere al instanţei nu l-a desemnat într-un complet specializat este competent să judece cauze de corupţie repartizate în perioada în care nu a fost desemnat prin hotărârea colegiului de conducere ca titular al unui complet specializat, în condiţiile în care, în perioada respectivă, niciun complet al secţiei penale a instanţei respective nu a fost desemnat pentru a judeca cauze de corupţie?

2. În ipoteza unui răspuns negativ, care este sancţiunea în acest caz, nulitatea relativă sau nulitatea absolută?”

Deși Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă sesizarea, în considerentele deciziei se arată că textul art.29 alin.1 din Legea nr.78/2000 care prevede „că “pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate” este suficient de clar, mai ales în condiţiile în care Curtea Constituţională a României a pronunţat Decizia nr.417 din 3 iulie 2019 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.825 din 10 octombrie 2019, în care s-a examinat pe larg şi s-a pronunţat atât cu privire la noţiunea de “complet specializat”, cât şi cu privire la noţiunea de “judecător specializat”, ambele cu referire la judecarea, în primă instanţă, a cauzelor prevăzute de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”.

În fine, Curtea de Apel Alba Iulia face trimitere la concluziile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate cu ocazia soluționării sesizării pentru dezlegarea chestiunii de drept menționate mai sus (disponibile pe https://www.mpublic.ro/ro/content/concluzie-hp-din-data-de-10032020). În aceste concluzii se face referire expresă la considerentele deciziei nr.417/2019 a Curții Constituționale, expuse mai sus și se arată că „Raportat la caracterul obligatoriu al deciziei nr.417 din 3 iulie 2019 a Curții Constituționale și la aspectele statuate în considerentele acesteia (subl. Curții de Apel Alba Iulia), se poate concluziona că decizia menționată oferă toate reperele necesare pentru rezolvarea chestiunii juridice descrise de instanța de sesizare”.

Revenind la prezenta cauză, Curtea arată că, dată fiind distincția clară stabilită de Curtea Constituțională între noțiunea de complet specializat și cea de judecător specializat, în general, și în materia infracțiunilor de corupție, în special, ceea ce prezintă relevanță este existența sau inexistența specializării completului de judecatǎ, iar nu a judecătorului care a pronunțat soluția apelată.

Nu pot fi primite pentru acest considerent argumentele procurorului în sensul că noțiunea de completuri specializate, la care face referire art.29 din Legea nr.78/2000 vizează specializarea efectivă a judecătorilor şi nu o specializare pur formală şi strict organizatorică, ca urmare a adoptării unei hotărâri a Colegiului de Conducere. La fel, nu poate fi acceptat nici argumentul procurorului în sensul că în concepţia legiuitorului organic, noţiunea de specializare vizează domeniul de drept în care judecătorul urmează să activeze, această teză, precum și ansamblul ideilor în susţinerea acesteia (dezvoltate în concluziile scrise) fiind preluate din prima opinie separată la decizia nr.417/2019 a Curții Constituționale (punctele 7-9 și 14 din opinia separată).

Cât privește argumentele procurorului în sensul că doamna judecător Ioana Nora Boiciuc a activat în cadrul secției penale a Tribunalului Cluj din anul 2006 (anterior Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.299/2006) și că a îndeplinit pentru o perioadă și funcția de președinte al acestei secții, astfel că specializarea de a judeca infracţiuni de corupție a doamnei judecător ar fi relevată fără putință de tăgadă, Curtea de Apel Alba Iulia arată că, în lumina considerentelor deciziei Curţii Constituţionale nr.417/2019 și ale deciziei nr.11/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu au relevanță sub aspectul existenței/inexistenței specializării completului din care a făcut parte doamna judecător, cele două noțiuni fiind distincte.

Privitor la argumentele procurorului în sensul că eventuala nelegalitate a unui act adoptat de Colegiul de conducere având ca obiect măsuri administrative, adică nelegalitatea unui act administrativ, nu poate fi în nici un fel contestată, constatată și valorificată în cadrul unui litigiu penal, guvernat de norme procesual penale de strictă interpretare, deoarece colegiul de conducere al instanţei are atribuții administrative, prevăzute de legea de organizare judiciară, în ceea ce priveşte compunerea completurilor specializate, exercitând aceste atribuții prin intermediul unor acte administrative ce pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ, colegiul neavând competența de a soluționa litigii, nefiind instanţă judecătorească, singurele autorități ce pot judeca legalitatea constituirii unui complet

învestit cu soluţionarea unei cauze rămânând instanțele de judecată, Curtea de Apel Alba Iulia arată următoarele:

În primul rând, acest argument este preluat din considerentele celei de-a doua opinii separate la decizia nr.417/2019 a Curţii Constituţionale, nereflectând considerentele soluției adoptată cu majoritate, doar acestea din urmă fiind obligatorii.

În al doilea rând, în prezenta cauză Curtea de Apel Alba Iulia nu a procedat la verificarea legalității hotărârilor Colegiului de conducere al Tribunalului Cluj, ci doar a verificat dacă a existat sau nu o desemnare printr-o hotărâre a acestui colegiu a completului care a pronunțat sentința apelată ca și complet specializat pentru soluționarea în prima instanţă a cauzelor având ca obiect infracţiuni de corupție, exclusiv cu scopul de a verifica legalitatea compunerii completului de judecată și, pe cale de consecință, legalitatea soluției pronunțate de acest complet. Verificarea legalității compunerii completului de judecată care a soluționat cauza în prima instanţă reprezintă o obligație a instanţei de apel, raportat la prevederile art.420 alin.8 C.proc.pen. și art.354 alin.1 C.proc.pen. care statuează că instanţa judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege.

Lipsa unei desemnări exprese de către Colegiul de conducere a Tribunalului Cluj a completului de judecatǎ VI F NCP ca și complet specializat pentru judecarea în prima instanță a cauzelor având ca obiect infracțiuni de corupție, atât la momentul repartizării prezentei cauze spre soluționare, cât și la momentul pronunțării sentinței apelate, conduce în mod neechivoc la concluzia că s-au încălcat dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.78/2000 și art.354 C.proc.pen. privind compunerea completului de judecatǎ și că, prin urmare, este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art.218 alin.1 lit.a C.proc.pen. invocat de inculpatul apelant Pop Rareș Vasile.

În sprijinul acestei concluzii sunt și considerentele deciziei nr.685/2018 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr.3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art.32 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr.255/2013. Astfel, în paragraful 177 se arată: „Transpunând acest considerent la nivelul organizării completurilor de judecată, Curtea reține că instanțele judecătorești, astfel cum sunt reglementate prin Constituție și Legea nr.304/2004, își realizează funcția de înfăptuire a justiției prin intermediul judecătorilor organizați în completuri de judecată. Pentru ca organizarea puterii judecătorești să nu devină în sine aleatorie și pentru a nu permite apariția unor elemente de arbitrariu, legiuitorul constituant a stabilit că procedura de judecată se stabilește prin lege, iar cu privire specială asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție a consacrat faptul că atât compunerea sa, cât și regulile de funcționare se stabilesc prin lege organică. Astfel, atunci când legiuitorul constituțional se referă la compunerea instanței supreme – noțiune autonomă folosită de Constituție – nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia, ci organizarea și compunerea secțiilor, secțiilor unite, completurilor de judecată care realizează funcția sa jurisdicțională. Astfel, Curtea constată că legiuitorul constituțional a dat o mare importanță ordonării acțiunii puterii judecătorești atât la nivelul instanței supreme, cât și la nivelul celorlalte instanțe inferioare. Această construcție constituțională a dus la calificarea la nivel legal a aspectelor referitoare la compunerea instanței judecătorești, ca fiind norme de procedură de ordine publică. De aceea, încălcarea prevederilor legii referitoare la compunerea completului de judecată exprimă o exigență de ordine publică, a cărei încălcare atrage nulitatea absolută a actelor pronunțate de acesta”.

În paragraful 178 se arată că „O astfel de viziune asigură coerență acțiunii puterii judecătorești, garantând, în același timp, independența și imparțialitatea judecătorului. Dreptul la un proces echitabil are la baza sa exact aceste două caracteristici esențiale, iar încălcarea reglementărilor referitoare la compunerea instanței chiar de către aceasta atrage, în

mod cert, o suspiciune/îndoială rezonabilă cu privire la posibilitatea ca instanțele să nu fie independente sau imparțiale”.

În fine, la paragraful 198 din această decizie se arată că „Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art.147 alin.(4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare”.

În final, Curtea de Apel Alba Iulia arată că în practica judiciară, ulterior publicării deciziei nr.417/2019 a Curţii Constituţionale, s-au pronunțat mai multe soluții în care au fost admise apelurile și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a soluționării cauzei în prima instanţă de un complet care nu era specializat în cauze de corupție.

În acest sens indicăm decizia nr.52/A/19.02.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a desființat sentința apelată și s-a dispus trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Bacău. În motivarea acestei decizii s-a arătat că, deși s-a susţinut că la nivelul Curţii de Apel Bacău funcţionau complete specializate în materia infracţiunilor de corupţie care ar fi fost înfiinţate prin hotărârile secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr.299/2006, 456/2006 şi 453/2010, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment şi întrucât nu au fost identificate dispoziţii legale, hotărâri ale CSM, secţia pentru judecători sau decizii ale Preşedintelui Curţii de Apel Bacău care să dispună desfiinţarea acestora, acestea au funcţionat şi funcţionează şi în prezent, „această susţinere nu poate fi primită întrucât, Legea nr.304/2004 a suferit modificări legislative succesive, stabilindu-se în sarcina Colegiilor de Conducere din cadrul Curţilor de Apel şi Preşedinţilor Curţilor de Apel atribuții referitoare la înfiinţarea şi stabilirea compunerii completurilor specializate”. Se mai arată în decizie că, „mai mult, de la momentul pronunţării acelor hotărâri de către Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, numărul completurilor de judecată de la nivelul secţiei penale din cadrul Curţii de Apel Bacău dar şi judecătorii repartizaţi la această secţie au suferit modificări” (decizia este disponibilă pe http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=164132).

Și Curtea de Apel Târgu Mureş a pronunțat decizii similare. Cu titlu exemplificativ menționăm deciziile nr.572/A/19.12.2019 (dosar nr.1507/96/2018), nr.33/A/217.02.2020 (dosar nr.1/96/2017), nr.59/A/5.03.2020 (dosar nr.298/43/2019) prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Harghita, decizia penală nr.597/20.12.2019 (dosar nr.233/326/2017) prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Toplița.

În fine, și Curtea de Apel Braşov, prin decizia nr.243/Ap/10.10.2020 (dosar nr.5503/305/2018) a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sf.Gheorghe.

Având în vedere cele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia constată că apelul inculpatului Pop Rareș Vasile întemeiat pe motivul de nulitate absolută al nelegalei compuneri a completului de judecată, precum şi apelul inculpatului Crișan Claudiu Vasile, care şi-a însuşit şi a susţinut acest motiv, sunt fondate, iar, dată fiind natura juridică a acestui motiv de nulitate și soluția de trimitere despre rejudecare a cauzei, se impune pronunţarea unei soluții de admitere a tuturor apelurilor formulate în cauză

Pentru aceste motive, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art.421 pct.2 lit.b C.proc.pen. rap.la art.281 alin.1 lit.a C.proc.pen. va admite apelurile formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și inculpaţii Pop Rareș Vasile, Crișan Claudiu Vasile și Dohotar Ioan Radu împotriva sentinţei penale nr.228 din 2.08.2017 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.3975/117/2014, pe care o va desființa şi va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Alba.”

Dosarul a fost înregistrat în cameră preliminară la Tribunalul Alba.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina