Medic rezident, condamnat pentru înjunghierea unui coleg. CA Cluj: Inculpatul, având cunoştinţe anatomice avansate, a acceptat că îi poate suprima viața

Un medic rezident de origine franceză a fost condamnat de Curtea de Apel Cluj la la 5 ani și 8 luni închisoare pentru tentativă la omor după ce l-a înjunghiat pe un alt medic de origine marocană într-un apartament din Cluj-Napoca. Judecătorii Curții notează: ”inculpatul a acceptat că, agresând persoana vătămată cu un cuţit de mari dimensiuni, într-o zonă vitală, aspect care îi era pe deplin cunoscut având în vedere cunoştinţele anatomice avansate, fiind absolvent al unei facultăţi de medicină, urmare a unui conflict fizic şi verbal cu persoana vătămată, conflict pe care el l-a generat, îi poate suprima viaţa.” Inițial, la Tribunal, a primit 3 ani cu suspendare!

Ce s-a întâmplat în apartament și de ce se impune pedeapsa de 5 ani și 8 luni în regim de detenție se arată în motivarea Curții de Apel Cluj:

”Inculpatul BOUZIANE MOHAMED AMINE a fost trimis în judecată la data de 15.03.2022 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar ###/P/2022, pentru faptul că în noaptea de 21/22.02.2022, în timp ce se afla în locuinţa numitului A.Y. din Cluj-Napoca, str. Sighişoarei , pe fondul unui conflict spontan cu A. H. i-a aplicat acestuia o lovitură de cuţit în zona abdominală, cu consecinţa cauzării unei leziuni traumatice care a necesitat pentru vindecare 60-65 zile îngrijiri medicale şi care a pus în primejdie viaţa victimei.

Audiat în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, în prezenţa apărătorului ales, la data de 13.05.2022 inculpatul a arătat că are cunoştinţă de probele administrate nu le contestă şi solicită a se admite cererea de judecată în procedură abreviată, arătând în plus că regretă fapta comisă şi este de acord să despăgubească partea vătămată.

La acelaşi termen de judecată apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina clientului său prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C.p. în vătămare corporală care a pus în primejdie viaţa persoanei – prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.p. şi, în principal, reţinerea circumstanţei atenuante a provocării iar în subsidiar circumstanţe atenuante prev. de art. 75 alin. 2 lit. b C.p.

În esenţă, s-a învederat faptul că inculpatul, în momentul aplicării loviturii de cuţit, nu a dorit şi nici nu a  acceptat, în concret faptul că acţiunea sa ar putea conduce la decesul persoanei vătămate şi au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale , conform  memoriul existent la 24-37 dosar fond.

Prin încheierea de şedinţă din 13 mai 2022 – f. 56 fond instanţa fondului a admis cererea de aplicare a procedurii abreviate.

La data de 24 mai 2022 instanţa fondului, prin  încheierea existentă la f.61, a apreciat că sunt incidente în  cauză prev. art. 377 alin. 5 C.p.p. potrivit cărora „dacă după stabilirea încadrării, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti, disp. art. 374 alin. 5-10 aplicându-se în mod corespunzător.

Astfel, s-a procedat la audierea în condiţii de oralitate contradictorialitate şi în prezenţa apărătorului ales a martorilor ####### ###### ###### – f.69, ###### ###### – f. 71;  – f. 76 şi persoana vătămată ######  – f.78.

Prin sentinţă instanţa fondului a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat având în vedere natura plăgii, obiectul folosit, cunoştinţele medicale ale inculpatului, apreciindu-se astfel că fapta a fost comisă cu intenţie indirectă şi că probele administrate în etapa cercetării judecătoreşti au confirmat  cele reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanţei.

În opinia noastră, în mod eronat, instanţa fondului a reţinut că, deşi, prin formularea cererii de schimbare a încadrării juridice, a reieşit că inculpatul nu recunoaşte intenţia indirectă de a suprima viaţa persoanei vătămate, totuşi se impune a fi reţinute prevederile art. 396 alin.10 C.p.p. iar limitele de pedeapsă să fie reduse cu 1/3.

Potrivit deciziei 250/2015  CCR a reţinut că aplicarea procedurii abreviate este o derogare de la dreptul comun şi presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în prima fază a procesului penal au fost dezlegate în totalitate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului.

S-a mai arătat de către instanţa de contencios constituţional că ori de câte ori există dubii cu privire la vinovăţia inculpatului ori la existenţa legitimei apărări, care prin ele însele pot constitui cauze ce împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori care înlătură caracterul penal al faptei, în virtutea temeiului constituţional prev. de art. 124 alin.1 instanţa este datoare să respingă cererea formulată, întrucât înfăptuirea justiţiei presupune aplicarea legii în acord cu dreptatea ca valoare supremă a statului de drept.

Trebuie să avem în vedere şi faptul că dreptul de a recurge la procedura accelerată şi de a beneficia de efectele aplicării acesteia nu este un drept fundamental ci o opţiune care se poate exercita în condiţiile şi limitele prev. de art. 374 alin. 4 C.p.p.

Prin decizia 4/2019 pronunţată de ICCJ completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că este obligatoriu ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al  instanţei, exigentă interpretată în sensul obligativităţii recunoaşterii faptelor, atât sub aspectul laturii obiective, cât a celei subiective, astfel încât procedura abreviată nu poate fi aplicată atunci când inculpatul recunoaşte fapta în materialitatea sa, nu însă şi forma de vinovăţie cu care procurorul consideră că a fost comisă.

Cu alte cuvinte, pentru ca judecata să se desfăşoare în procedura recunoaşterii învinuirii trebuie să existe o acceptare/confirmare necondiţionată de către inculpat a faptelor reţinute în sarcina sa, adică a existenţei acestora şi a  comiterii lor cu forma de vinovăţie, cerută de lege, nefiind admisă o recunoaştere parţială, calificată, indiferent dacă aceasta priveşte participarea la faptă în altă calitate decât cea reţinută în actul de sesizare, săvârşirea infracţiunii cu altă formă de vinovăţie decât cea stabilită de procuror sau comiterea altor acte materiale ori a infracţiunii în alte împrejurări, circumstanţe şi modalităţi.

„Învinuirea” se referă, în mod evident, atât la aspectele de ordine obiectiv ale acţiunii inculpatului, cât şi la poziţia sa subiectivă în raport de fapta de care este acuzat.

A aprecia că recunoaşterea învinuirii se referă la acceptarea situaţiei faptice descrise în rechizitoriu în sensul exclusiv de realitate obiectivă, fără a viza şi elementele de natura subiectivă şi a admite cererea de judecare în procedura simplificată în ipoteza unei asemenea recunoaşteri – parţiale şi condiţionate – echivalează practic cu transformarea unei proceduri speciale, întruna de eludare a dispoziţiilor privind efectuarea cercetării judecătoreşti în procedura tipică care oferă cele mai multe garanţii de administrare a justiţiei în mod echitabil.

Procurorul de caz a avut în vedere „comiterea faptei cu intenţie indirectă acceptând , în mod categoric, că ar putea suprima viaţa victimei întrucât: ştia care sunt vulnerabilităţile zonei lovite, obiectul folosit pentru atac putea lesne cauza decesul, iar lovitura a fost profundă, cu consecinţe care puteau fi letale, în lipsa intervenţiei  operatorii” – f. 10 rechizitoriu.

Or, din conduita procesuală manifestată de inculpat atât în faţa instanţei fondului, cât şi a instanţei de apel rezidă că acesta a recunoscut doar acţiunea fizică de lovire a persoanei vătămate cu un cuţit, nu şi intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei.

Suntem astfel în prezenţa unei recunoaşteri parţiale a acuzaţiei formulate ce nu poate avea ca efect admiterea cererii de judecată în procedură abreviată şi nici reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 aşa cum eronat a apreciat instanţa ierarhic inferioară.

În mod obişnuit, cauza trebuia trimisă spre rejudecare pentru a se administra probe în procedura de judecată de drept comun însă, în prezentul dosar au fost administrate în conformitate cu prev. art. 377 alin.5 C.p.p., în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, probele esenţiale ale cauzei: declaraţie inculpat şi al persoanei vătămate şi martorii ce au asistat la incidentul ce formează obiectul prezentului dosar.

Pe de altă parte, inculpatul nu a contestat probele administrate arătând că şi le însuşeşte.

În acest context, trimiterea cauzei spre rejudecare nu este oportună.

Analizând probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa judecăţii în fond constatăm că starea de fapt reţinută de către instanţa fondului este pe deplin dovedită.

Coroborând declaraţiile inculpatului care, în faţa instanţei nu a contestat, contrar poziţiei sale iniţiale din cursul urmăririi penale, acţiunea de lovire cu cuţitul a persoanei vătămate cu declaraţiile martorilor, rezultă dincolo de orice dubiu ca la data de 21/22.02.2022 inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate … o lovitură de cuţit în zona abdominală, corespunzător hipocondrului drept, inferior de rebordul costal drept pe linia medico-claviculară, leziune ce a  necesitat 60-65 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării şi au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

Urmează a analiza contextul în care a fost comisă această faptă pentru a putea stabili forma de intenţie, dacă a exista o provocare din partea persoanei vătămate şi pentru o cât mai corectă individualizare a executării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului.

Persoana vătămată şi inculpatul se cunosc din cursul anului 2009, între ei stabilindu-se o relaţie de amiciţie.

Pe fondul acestei relaţii, cei 2 s-au întâlnit la locuinţa unui amic comun, martorul A.Y., de faţă fiind şi martorii ####### ###### ###### – prietena, iubita persoanei vătămate şi ###### ######.

Cu acest prilej s-au consumat băuturi alcoolice, s-au purtat discuţii amicale până în momentul în care inculpatul şi-a adus aminte de un incident mai vechi din noaptea de revelion #########, de o întâlnire dintre prietenele inculpatului şi a persoanei vătămate, întâlnire ce nu a fost pe placul său.

Din acest moment, cu certitudine pe consumului de băuturi alcoolice în exces, situaţia a escaladat iniţial inculpatul a adresat cuvinte jignitoare martorilor ####### şi ######, cerându-le să părăsească apartamentul martorului Yassir, persoana vătămată a intervenit verbal pentru a-şi apăra prietena, a început o ceartă între cei 2 apoi inculpatul l-a lovit cu palma peste faţă pe ######, acesta a ripostat într-o manieră similară, a urmat un schimb de palme.

Martorii ####### şi ###### se îmbrăcau cu intenţia de a părăsi imobilul.

Martorul Yassir le-a cerut inculpatului şi persoanei vătămate să înceteze acest conflict însă inculpatul s-a deplasat în bucătărie de unde s-a întors cu un cuţit şi a început să intimideze persoana vătămată. În tot acest timp, martorul Y. s-a aflat între cei doi încercând să împiedice apropierea lor. A intervenit şi martora ####### încercând să-i despartă însă la un moment dat inculpatul a  reuşit să lovească cu cuţitul persoana vătămată cauzându-i leziunea descrisă în raportul de constatare medico-legală.

Niciunul din cei prezenţi în apartament nu au văzut momentul efectiv al agresiunii ci doar că inculpatul avea cuţitul asupra lui şi apoi au observat plaga cauzată persoanei vătămate.

Această stare de fapt rezultă din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal. Vom observa că în cursul cercetării judecătoreşti declaraţiile martorilor au fost uşor nuanţate cu intenţia evidentă de a crea o situaţie mai uşoară inculpatului, dar chiar şi aşa, este dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că cel ce a declanşat acest conflict a fost inculpatul care a adresat cuvinte jignitoare prietenilor persoanei vătămate şi a lovit-o pe aceasta cu palma peste faţă.

Raportat la această împrejurare nu putem vorbi în mod rezonabil, de comiterea infracţiunii sub  imperiul unei tulburări puternice sau emoţie determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. Cel care a provocat a fost inculpatul, persoana vătămată ripostând doar la această provocare, concludente în acest sens fiind declaraţiile martorilor Y, ###### şi #######. În ceea ce priveşte obiectivitatea declaraţiei martorei ####### care se afla într-o relaţie sentimentală cu persoana vătămată, observăm că aceasta se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, a fost constantă pe tot parcursul procesului penal şi ca atare nu poate fi pusă sub semnul îndoielii.

Nu vom reţine nici circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. 2 lit. b C.p. deoarece împrejurările legate de fapta nu sunt apte a diminua gravitatea infracţiunii şi nici periculozitatea infractorului.

Invitat la un prieten comun acasă, pe fondul consumului de alcool, inculpatul provoacă un incident soldat cu înjunghierea unui vechi prieten, înjunghiere ce a pus în primejdie viaţa acestuia. Obiectul folosit pentru  activitatea ilicită a fost un cuţit cu lama de 19 cm, a fost vizată o zonă vitală a corpului, plaga cauzată nu a fost una superficială ci a penetrat cavitatea peritoneală, cu pneumoperitoneu în cantitate moderată şi hemoperitoneu în cantitate mică.

În plus pe lângă cele menţionate în încheierea Curţii de Apel prin care s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, dorim să menţionăm că din probatoriul administrat, din analiza factuală a incidentului este evident că inculpatul a acceptat că, agresând persoana vătămată cu un cuţit de mari dimensiuni, într-o zonă vitală, aspect care îi era pe deplin cunoscut având în vedere cunoştinţele anatomice avansate, fiind absolvent al unei facultăţi de medicină, urmare a unui conflict fizic şi verbal cu persoana vătămată, conflict pe care el l-a generat, îi poate suprima viaţa.

Concluzionând, apreciem şi noi, asemenea instanţei fondului că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 C.p.

Având în vedere că, în opinia noastră, pentru argumentele expuse anterior, nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante şi nici a prevederilor art. 396 al. 10 C.p.p., raportat la limitele de pedeapsă 5-10 ani şi interzicerea unor drepturi, la criteriile generale de individualizare a pedepselor.

– împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite – fondul consumului de alcool, urmare a unui conflict pe care ei l-a provocat, utilizând un obiect apt să producă decesul

– starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită a fost pusă în primejdie viaţa persoanei vătămate aducându-se astfel o atingere celei mai importante din valorile ocrotite de legea penală.

– motivul săvârşirii faptei – inculpatul şi-a adus aminte de un incident aparent minor produs cu mai bine de 1 lună în urmă

– conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – iniţial a încercat să acrediteze ideea că persoana vătămată a „căzut” în cuţit, apoi a revenit asupra acestui aspect reiterând până în ultimul moment că intenţia lui a fost cu totul alta decât cea reţinută în actul de sesizare al instanţei 

– a recunoscut parţial acuzaţia adusă

– este o persoană tânără, integrată social, cu studii superioare

– poziţia procesuală a persoanei vătămate.

apreciem că aplicarea unei pedepse de 5 ani şi 8 luni cu executare în regim de detenţie situată aproape de minimul special prevăzut de lege este suficientă pentru reeducarea inculpatului şi formarea unei atitudini corespunzătoare faţă de valorile ocrotite de legea penală.”

Comments

comentarii