fbpx

Tribunalul Specializat Cluj: Contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu. MOTIVARE cu opinie separată

După decizia de la Cluj privind o creanță cesionată de bancă la recuperator, ce a făcut înconjurul țării, vă prezentăm o decizie definitivă mai nouă, tot de la Tribunalul Specializat Cluj, prin care s-a admis o contestație la executare deoarece ”contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu”. Numai că un judecător din complet nu a fost de acord, scriind opinie separată în sensul că reclamantul poate fi executat silit.

Decizia Civilă nr. 387/2016  Tribunalul Specializat Cluj

S-a luat spre examinare apelul declarat de apelanta Secapital S.a.R.L. prin reprezentat legal S.C. Kruk Romania S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1703/2015 pronunțată la data de 28 iulie 2015 de către Judecătoria Turda în dosar nr. 2761/328/2015, intimat fiind L. S J. cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.

La apelul nominal efectuat în ședință publică, la ora 10:00, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-au depus la dosar următoarele:

– la data de 17.03.2016, din partea intimatului, un script intitulat „ Note de ședință”.

Se constată că s-a solicitat din partea Kruk Romania  S.R.L judecarea cauzei în lipsă.

Se reia cauza în complet de divergență, fiind reluate dezbaterile asupra chestiunii în ceea ce privește calitatea de creditor a Secapital SARL

Tribunalul rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor înregistrate la dosarul cauzei.

T R I B U N A L U L,

Deliberând, reține faptul că, prin sentința civilă nr. 1703/2015 pronunțată la data de 28.07.2015 de către Judecătoria Turda, prima instanță a admis contestația la executare formulată de contestatorul L.S.J, în contradictoriu cu Secapital S.A.R.L. și pe cale de consecință a dispus anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 161/2014 al BEJ Miron Moldovan,

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că, intimata Secapital S.A.R.L., prin împuternicit Kruk Romania SRL, a solicitat B. M. M executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. …./21.05.2008. În temeiul acestui contract, BCR SA a acordat debitorului contestator un împrumut în sumă de 25.000 lei. BCR SA a cesionat creanța izvorâtă din acest contract către intimata Secapital S.A.R.L, prin contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 29.08.2013.

În temeiul cererii formulate de creditorul cesionar Secapital S.A R.L, pe rolul biroului executorului judecătoresc M.M s-a format dosarul de executare nr. 161/2015.

S-a mai reținut că, potrivit art. 632 C.proc.civ.,executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, titlurile executorii fiind constituite de hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

În ceea ce privește titlul executoriu invocat în cauză, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului “Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”.

Din interpretarea dispozițiilor legale invocate, rezultă că aptitudinea unui contract de credit de a fi titlu executoriu se raportează atât la calitatea instituției de credit care l-a încheiat – instituție bancară care are ca obiect principal de activitate creditarea, dar și la obiectul contractului – acela de împrumut (creditare), astfel încât, în executarea cu celeritate a obligațiilor decurgând din contractele încheiate, legiuitorul a prevăzut caracterul de titlu executoriu al acestora.

Or, în cauza dedusă judecății, prima instanță a reținut că, contractul de credit de care se prevalează societatea cesionară Secapital S.A.R.L în demersul său nu are caracter de titlu executoriu în ceea ce o privește pe aceasta din urmă.

Aceasta întrucât, pe de o parte, societatea nu este parte cocontractantă în contractul de credit, iar pe de altă parte, caracterul de titlu executoriu al acestora nu este „împrumutat” contractului de cesiune de creanță, natura intuitu personae a titlului executoriu făcând imposibilă transmiterea acestei calități pe calea cesiunii de creanță.

Societatea Secapital S.A.R.L, ca efect al cesiunii, deține într-adevăr un drept de creanță împotriva debitorului, drept care are însă un caracter judiciar, urmând ca pe calea unei acțiuni în pretenții să se analizeze temeinicia acestuia. Numai după obținerea unui titlu executoriu în acest sens, creditoarea va putea solicita, în cazul neîndeplinirii obligației stabilite prin titlu, declanșarea executării silite împotriva debitorului.

Față de aceste considerente, instanța a admis contestația la executare cu a cărei soluționare a fost învestită, cu consecința anulării actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 161/2014 al B.M.M, apreciind că este de prisos să mai fie analizate celelalte susțineri ale contestatorului.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1703/28.07.2015 a formulat apel intimata Secapital  prin Kruk solicitând admiterea apelului și menținerea executării silite pornite împotriva debitorului L.S.J, menționând faptul că a preluat în baza unui contract de cesiune de creanțe încheiat cu BANCA COMERIALĂ ROMÂNĂ SA  toate drepturile pe care instituția bancară le avea față de debitor, cesionarul subrogându-se în drepturile deținute de bancă. Pe cale de consecință, apreciază a preluat și dreptul băncii de a urmări toate bunurile și veniturile realizate de debitorul împrumutat, odată cu transferul creanței în patrimoniul cesionarului trecând și accesoriile aferente creanței.

În ce privește valabilitatea cesiunii susține că aceasta devina valabilă prin simplul acord de voință exprimat de cele două părți cesionar și cedent, și că prin înscrierea cesiunii în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare sub nr. 2015-…-CJZ cesiunea a devenit opozabilă și debitorului.

În ceea ce privește situația sării de fapt apelanta precizează că la data de 27.09.2013 a preluat în calitate de cesionar contractul  de credit pe care debitorul l-a încheiat cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, contact de împrumut înregistrat sub nr. nr. …./21.05.2008, și că creditorul inițial a fost obligat să declara scadent anticipat creditul acordat deoarece împrumutatul nu și-a îndeplinit obligația de a restitui împrumutul acordat la scadență, împrumutatul fiind pus în întârziere solicitându-i-se să facă plățile care-i reveneau.

În condițiile în care soluționarea litigiului nu a fost realizată pe cale amiabilă deși creditorul a efectuat demersuri în acest sens, în anul 2015 a fost demarată procedura executării silite, debitorul înregistrând contestație împotriva actelor de executare silită, admisă eronat de prima instanță, în opinia apelantei.

Debitorului i-a fost adusă la cunoștință cesiune a creanței și faptul că apelanta deține toate drepturile principale și accesorii pe care contractul de credit le presupune, inclusiv dreptul de a cere executarea silită a contractului de credit bancar.

În sprijinul  acestei susțineri  se invocă și dispozițiile art. 1574 alin. 1 din Noul Cod civil conform cărora cedentul este obligat să-i transfere cesionarului și titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, dispoziții care a deveni inaplicabile în situația în care contractul de credit ar fi titlu executoriu doar în raport cu instituțiile de credit, întrucât cesionarul nu ar mai avea interes să intre în posesia titlului din moment ce s-ar considera că nu poate beneficia de caracterul executoriu al contractului de credit.

În plus, arată că nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că un contract își pierde caracterul executoriu prin schimbarea creditorului întrucât natura unui contract nu se schimbă dacă una dintre părțile inițiale este înlocuită cu o altă parte. Astfel, menționează că, în cazul unui contract de credit bancar, prin cesionare creanței, aceasta nu-și pierde caracterul de creanță bancară, cesionarul beneficiind de toate drepturile creditorului inițial, inclusiv dreptul de a solicita executarea silită a contractului de credit bancar.

În susținerea apelului invocă Decizia nr. 3 din 14.04.2014 pronunțată în dosar nr. …../HP de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către Tribunalul Specializat Cluj în vederea pronunțării prealabile cu privire la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, dar în același timp și-a exprimat în cuprinsul considerentelor punctul de vedere.

În continuare, arată că, prin art. 120 din OUG nr. 99/2006, consacrarea aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații-creanțe, iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea obligației respective.

În consecință, arată că, este asociat cu creanța caracterul executoriu iar nu cu înscrisul ca atare și, atâta timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual, așa cum a susținut titularul sesizării, devenind o calitate a creanței care se transmite prin cesiune.

Totodată, menționează că, potrivit prev. art. 120 din OUG nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții.

Apelanta susține astfel că, modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța.

Având în vedere că debitorul nu a respectat obligațiile în acest sens, arată că, în conformitate cu prev. contractuale, creditul acordat a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În ceea ce privește caracterul cert, apelanta arată că acesta este dat de însuși prezența titlului invocat, contractul de credit nr. …/21.05.2008, fiind respectate astfel dispozițiile art. 662 alin. 2 din C.pr.civ, creanța fiind certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.

De asemenea, arată că, existența creanței rezultă nu numai din certitudinea și existența titlului ci și din însușirea acestuia de către debitor prin semnarea actelor de creditare și asumarea/pretinderea drepturilor și obligațiilor conexe.

Apelanta menționează că, este lichidă creanța, exprimată în bani, cuantumul creanței fiind clar determinat prin contractul de credit nr. ../21.05.2008, fiind respectate astfel dispozițiile art. 662 alin. 3 din C.pr.civ, creanța fiind lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.

În ceea ce privește exigibilitatea creanței, apelanta arată că aceasta a ajuns la scadență în conformitate cu prev. contractului de credit nr. …/21.05.2008.

În concluzie, apelanta solicită admiterea cererii de apel și modificarea în totalitate a hotărârii civile nr. 1703 dispusă în ședința publică din data de 28.07.2015, prin respingerea contestației la executare formulate de către contestator ca nefondată și nelegală.

Intimatul L.S.J  a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de intimata apelantă, invocând pe cale de excepție nelegala timbrare a căii de atac, excepția tardivității apelului și prescripția dreptului de a obține executarea silită, pe fond , considerând apelul ca fiind nefondat.

In motivarea poziției procesuale în ce privește fondul apelului, intimatul a arătat că în mod corect a fost reținută de către judecătorie lipsa capacității speciale de folosință a apelantei care nu are calitatea de instituție de credit, menționându-se totodată faptul că valabilitatea cesiunii deși nu depinde de notificarea acesteia către debitorul cedat, devine totuși opozabilă doar de la momentul notificării cesiunii. Din acest punct de vedere, precizează că a aflat despre cesiunea creanței abia la momentul studierii dosarului de executare silită.

Consideră că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 1393 din Vechiul Cod civil referitoarea la notificarea cesiunii de creanță, astfel încât debitorul este îndreptățit să ignore efectele acesteia.

Intimatul arată că a invocat în  cuprinsul contestației la executare faptul că executarea silită a fost demarată în lipsa unui titlu executoriu în condițiile în care cesiunea de creanță nu transferă titlul executoriu ci doar creanța atestată de conținutul său, astfel încât titularul cererii de executarea silită nu a făcut dovada că este îndreptățit la realizarea dreptului pretins nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 662 și 663 NCPC.

Consacrarea  prin prevederile art. 120 din OUG nr. 99/2006 a caracterului de titlu executoriu al contractului de credit se impune pentru a permite executarea silită a unei creanțe având caracter special, tocmai datorită înscrisului constatator al acesteia, care reprezintă materializarea izvorului obligației respective.

Caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit a fost conferit de lege în considerarea persoanelor semnatare și a raporturilor juridice complexe strict reglementate de norme juridice speciale., apelantul nefiind instituție de credit nu poate beneficia de aceste dispoziții speciale ale legii invocate.

Excepțiile invocate de intimat au fost soluționate de instanță în ședința publică din data de 21.03.2016 în sensul respingerii ca nefondate.

Analizând sentința apelată cu luarea în considerare a motivelor de apel invocate de apelanții contestatori, ținând cont de apărările formulate de intimată, prin raportare la dispozițiile art. 466 coroborate cu prevederile art. 477, 476 și 480 alin. 2 NCPC tribunalul reține următoarele:

Apelanta a solicitat schimbarea in integralitate a sentinței pronunțate de prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 476 NCPC apelul provocând o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând în fapt și în drept, ca urmare a caracterului devolutiv al acestei căi de atac.

Prin raportare la prevederile art. 477 și art. 479 alin. 1 NCPC, procedând la rejudecarea fondului în limitele cu care instanța a fost învestită, devoluțiunea operând cu privire la întreaga cauză instanța constată că starea de fapt reținută de prima instanță, necontestată de altfel prin motivele de apel, a fost corect reținută în speță.

Tribunalul va reține faptul că prin contestația formulată adresată primei instanțe contestatorul L.S.J a invocat faptul că executarea silită a fost pornită de o persoană lipsită de calitatea de creditor, aspect care se impune a fi analizat și în calea de atac a apelului și asupra căruia instanța, în complet de divergență, constată următoarele:

Cererea de executare silită a fost formulată  de Secapital  S.aR.L. prin Kruk Romania aceasta fiind înregistrată la B. M.M la data de 17.10.2014 în dosar nr. 161/ex/2014.

Prin intermediul acestei cereri titulara a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în contractul de credit bancar nr. …. din data de 21.05.2008 încheiat de BCR SA cu debitorul L.S.J în calitate de împrumutat pentru recuperarea sumei de 27.787,28 lei din care 19.428,92 lei debit principal, 7159,26 lei dobânda aferentă creditului și 1.199,10 lei comision bancar restant.

Prin încheierea civilă nr. 1219/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr. 2761/328/2015 a fost admisă cererea formulată de creditoarea Secapital S.A.R.L prin reprezentant convențional Kruk Romania fiind învestit cu formulă executorie contractul de credit mai sus menționat.

La data de 28.04.2015 a fost emisă de către executorul judecătoresc în dosar nr. 161/2015 încheierea nr. 1 în baza căreia au fost stabilite prin raportare la dispozițiile art. 669 alin. 2 și 3 NCPC cheltuielile de executare silită în cuantum de 3.619,62 lei în sarcina debitorului, fiindu-i comunicată debitorului somația mobiliară emisă la data de 28.04.2015 împreună cu încheierea în baza căreia s-au stabilit cheltuielile de executare silită, comunicare efectuată la data de 06.05.2015

Derularea executării silite în cele două dosare de executare silită a fost demarată sub imperiul NCPC întrucât cele două cereri de executare silită au fost înregistrate pe rolul executorului judecătoresc după data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv după data de 14 februarie 2013, analizarea legalității actelor de executare silită impunându-se a se face prin raportare la acest act normativ.

În conformitate cu prevederile art. 632 NCPC executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, fiind titluri executorii prin raportare la alineatul 2 al acestui articol menționat, hotărârile judecătorești executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri cărora legea le conferă caracter executoriu și care pot fi puse în executare conform legii.

Titlul executoriu reprezintă acel înscris care, întocmit în conformitate cu prevederile legii de către organul competent, permite punerea în executare silită  a creanței pe care o constată. Executarea nu e posibilă decât în raport  cu obiectul  și cu părțile  pe care titlul executoriu le-a determinat.

Dispozițiile art. 638 alin. 1 pct. 4 NCPC  conferă calitatea de titlu executoriu și titlurilor de credit sau altor înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executoriu.

În cazul de față, contractului de credit bancar încheiat între L.S.J în calitate de împrumutat și BCR SA în calitate de împrumutător, art. 120 din O.U.G. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, îi conferă calitatea de titlu executoriu.

Astfel, potrivit art. 120 din O.U.G. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală încheiate de instituțiile de credit constituie titluri executorii. Așadar, valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor. În cazul în speță, contractul de cesiune de creanță nr. J52/30.01.2012 încheiat între BCR SA în calitate de cedent și Secapital S.a.R.L. în calitate de cedent în baza căruia cedentul cesiona către cesionar creanțele ce rezultau din contractele de împrumut neperfomante încheiate cu diverse persoane fizice, printre care se numără și contractele încheiate cu debitorul L.S.J nu este titlu executoriu, această calitate nefiindu-le conferite decât contractelor de credit.

Tribunalul achiesează susținerilor intimatei în sensul că cesiunea de creanțe este un contract consensual, care se încheie valabil din momentul realizării acordului de voință, însă, ca instrument juridic care conferă intimatei calitatea de creditor al obligației pecuniare, contractul de cesiune de creanță nu are natura juridică a unui contract de garanție (reală sau personală) în sensul celor anterior menționate. Ca urmare, nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu în privința cesiunii de creanță.

Este adevărat că efectul cesiunii de creanță implică transmiterea creanței împreună cu accesoriile și garanțiile sale, potrivit ar. 1568 Noul Cod civil care guvernează contractul de cesiune invocat de către apelantă și depus în copie în dosarul primei instanțe, creanța fiind cedată prin simpla convenție a cedentului și cesionarului fără, legea neinstituind o anumită formă pentru ca cesiunea să fie valabilă, nefiind necesară notificarea anterioară încheierii contractului de cesiune pentru valabilitatea acestuia, notificarea debitorului nefiind cerută de lege pentru valabilitate, conform prevederilor art. 1573 NCCiv.

Până la momentul notificării cesiunii de altfel, debitorul nu-i este opozabilă cesiunea putând efectua plata debitului cedentului, debitorul fiind ținut să plătească cesionarului doar din momentul în care i-a fost notificată cesiunea , pe suport de hârtie sau în format electronic, prin această notificare cesionarul solicitându-i să-i plătească debitul, în cazul unei cesiuni parțiale, fiind necesară și indicarea întinderii cesiunii, conform prevederilor art. 1578 alin. 1 NCPC.

Cu toate acestea, este greșită interpretarea apelantei în sensul că transferul creanței implică și transmiterea valorii contractului de credit de titlu executoriu. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să confere acest caracter cesiunii de creanță ar fi precizat în mod expres, cum a făcut-o în cazul contractelor de garanție reală și personală. În nici un caz nu se poate aprecia caracterul de titlu executoriu ca fiind un accesoriu al creanței, fiindcă s-ar încălca caracterul imperativ al normelor procedurale care reglementează această materie.

Contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu ce poate fi executat silit în mod direct, neexistând nici un text de lege care să prevadă așa ceva. Prin urmare, legătura dintre contractul de credit (ce poate fi executat silit, el fiind titlu executoriu, fără investire cu formulă executorie doar de către împrumutător) și contractul de cesiune de creanță (ce nu poate fi executat silit împotriva împrumutatului), a fost întreruptă, ea neputând fi făcută doar prin subrogația pe care legea o prevede. Subrogația ivită în cauză dă dreptul cesionarului să îl urmărească pe debitor pentru a-și recupera paguba, respectând prevederile legale, nu și să ceară direct executarea silită a unui contract de credit, în care cesionarul nu este parte.

De asemenea, în cauză nu suntem în prezența unei cesiuni de contract pentru ca intimata să preia inclusiv valoarea executorie a acestuia, prin subrogare fiind preluat doar dreptul de a solicita restituirea împrumutului de la intimatul-debitor, acesta fiind dreptul în care s-a subrogat cesionarul, prin subrogare aceasta neputându-se bucura și de forța executorie a contractului de împrumut bancar.

Astfel, în mod temeinic a reținut instanța de fond că apelanta nu deține împotriva intimatului debitor un titlu executoriu și a admis contestația la executare formulată de acesta, nefiind întrunite în cauză cerințele prevăzute de dispozițiile art. 632 și 633 NCPC.

Față de aceste considerente, tribunalul în complet de divergență, cu majoritate de voturi apreciază că executarea silită a fost demarată de intimata Secapital S.a.R.L. fără a deține un titlu executoriu cesiunea de creanță netransferând caracterul de titlu executoriu specific contractului de credit bancar atributul executorialității nefiind  transferat odată cu încheierea contractului de cesiune de creanță, acest atribut nefiind accesoriu dreptului cedat.

Se impun a fi înlăturate ca fiind nefondate susținerile apelantei conform cărora însăși dispozițiile art. 1574 alin. 1 C.pr.civ. conduc la concluzia afirmată de aceasta în sensul că odată cu cesionarea creanței se cesionează și caracterul de titlu executoriu al contractului de credit întrucât remiterea titlului executoriu în materialitatea sa se face pentru a se evita demararea executării silite de fostul creditor cedent, în condițiile în care acesta și-a cesionat creanța și pentru a da posibilitatea cesionarului de a avea la îndemână toate înscrisurile necesare dovedirii creanței, cuantumului și întinderii creanței în vederea obținerii titlului executoriu.

Față de cele mai sus menționate, prin raportare la dispozițiile art. 480 alin. 1, tribunalul va respinge cu majoritate de voturi apelul formulat de  Secapital S.a.R.L. și va menține în integralitate sentința civilă nr. 1703/28.07.2015 pronunțată de Judecătoria Turda, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Totodată tribunalul, în baza dispozițiilor art. 45 lit. f) din OUG nr. 80/2013, în complet de divergență, cu majoritate de voturi, va dispune restituirea în favoarea contestatorului L.S.J a taxei de timbru în cuantum de 1000 lei achitată la fond, hotărârea primei instanțe devenind definitivă în apel.

ÎN COMPLET DE DIVERGENȚĂ

CU MAJORITATE DE VOTURI

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta Secapital S.A.R.L Luxemburg prin reprezentant Kruk Romania SRL având sediul în București …….., în contradictoriu cu intimatul L.S.J …….., jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1703 din 28 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 2761/328/2015 pe care o menține în întregime.

Dispune restituirea în favoarea contestatorului L.S.J a taxei judiciare de timbru achitată la fond în cuantum de 1.000 lei.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2016.

PREȘEDINTE,           JUDECĂTOR,                   GREFIER,

C. C.                            A. G. N.                                   R. O.

Cu opinia minoritară a d-nei judecător C. S. F în sensul admiterii apelului formulat de apelanta-intimată Secapital S.A.r.L Luxemburg prin reprezentant Kruk Romania SRL în contradictoriu cu contestatorul-intimat L.S.J și schimbării în integralitate a sentinței civile nr. 1703 din 28 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 2761/328/2015, în sensul respingerii contestație la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimata și a solicitării de anulare a actelor de executare silită efectuate de BEJ Miron Moldovan în dosarul execuțional nr. 161/2014.

În dezvoltarea contestației la executare formulată de către contestatorul L.S.J_ împotriva executării silite demarate de către creditoarea Secapital S.a.R.L. în dosarul execuțional nr.161/2015 al BEJ M M., aceasta a invocat faptul că Secapital S.a.R.L. nu are calitatea de creditor, nefiindu-i opozabilă cesiunea de creanță, aceasta nu avea capacitate specială de folosință la momentul încheierii contractului de cesiune de creanță bancară întrucât nu era o persoană juridică cu obiect de activitate specific instituțiilor de credit, iar creditoarea nu putea invoca un titlu executoriu raportat la art. 120 din OUG nr.99/2006 întrucât nu este o instituție de credit. Prima instanță a îmbrățișat opinia contestatorului și a apreciat că creditoarea Secapital S.a.R.L. nu putea folosi contractul de credit întrucât nu este titlu  executoriu în ceea ce o privește.

Analizând înscrisurile din dosar, rețin că la data de 21.05.2008 s-a încheiat între Banca Comercială Română S.A. în calitate de bancă și L.S.J, în calitate de împrumutat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr……, prin care banca a acordat împrumutatului un credit în sumă de 25.000 RON, cu o dobândă curentă de 14,3% pe an, cu un comision de administrare de 12,5 RON lunar și un comision de urmărire riscuri de 42,50 RON lunar. Conform condițiilor generale contractuale, parte din contractul părților, art. 10 prevedea posibilitatea băncii de a cesiona unui terț toate drepturile și obligațiile din contract.

La data de 27.09.2013 BCR S.A. a încheiat cu Secapital S.a.R.L. contractul de cesiune de creanțe, printre acestea fiind și creanța debitorului L.S.J, din contractul menționat, iar prin notificarea din data de 04.10.2013 Banca Comercială Română S.A. prin împuternicitul S.C. Kruk Romania S.R.L. aducea la cunoștința debitorului L.S.J,  încheierea contractului de cesiune din data de 27.09.2013 cu Secapital S.a.R.L. și ca debitul în sumă de 24.448,54 RON să fie achitat noului creditor cesionar. Notificarea a fost adusă la cunoștință debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar debitorul a primit personal notificarea la data de 14.10.2013 (filele 37, 59 dosar fond). Prin urmare, în mod neîntemeiat a susținut contestatorul că nu i s-a adus la cunoștință vreodată cesiunea de creanță, această cesiune de creanță fiindu-i opozabilă conform art. 1578 Noul cod civil  (cesiunea intervenind după intrarea în vigoare a Noului cod civil). Prin urmare, Secapital S.a.R.L. avea calitate de creditor, acesta obținând creanța în baza unor dispoziții legale.

Totodată, debitorul nu ar putea invoca lipsa capacității de folosință a creditorului cesionar, pentru că nu există în materia contractelor de credit fără garanții vreo dispoziție legală expresă care să interzică băncilor să cedeze creanțele. În al doilea rând,  singurul act normativ care prevedea cesiunea de creanțe, Legea nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, stabilea într-adevăr în art. 24 că cesiunea se poate efectua în favoarea unei alte instituții de același tip ori altor entități autorizate și reglementate în acest sens prin legi speciale. Or, cesiunea de creanță din speță nu privea un credit ipotecar, iar în al doilea rând debitorul nici nu făcuse dovada că cesionarul nu era potrivit legislației o instituției financiară de același tip cu o bancă.

În ceea ce privește lipsa existenței unui titlu executoriu în favoarea creditoarei Secapital S.aR.L., preliminar rețin că reprezintă titlu executoriu contractul de credit încheiat între BCR S.A. și L.S.J, conform dispozițiilor OUG nr.99/2006. Problema juridică pe care o implică speța constă în a se stabili dacă prin cesiunea de creanță care a intervenit între creditorul bancar și cesionarul Secapital S.a.R.L., acesta din urmă poate invoca calitatea de titlu executoriu a acelui contract de credit, izvor al creanței cesionate. Această problemă de drept a condus la nașterea divergenței între membrii completului, respectiv dacă titlurile de credit constând în contracte de credit au o natură intuitu personae și astfel ar face imposibilă transmiterea acestei calități pe calea cesiunii. În opinia mea, cesionarul se poate bucura de calitatea de titlu executoriu a înscrisului din care a cesionat creanța, pentru argumentele care succed.

Până la adoptarea Legii nr.134/2010 privind aprobarea Codului de procedură civilă, nu este vreo mențiune expresă cu privire la posibilitatea sau modalitatea de a se transmite cu titlu particular sau universal calitatea de creditor sau debitor al unui titlu executoriu. Totodată, cesiunea de creanță astfel cum este reglementată de Codul civil, atât cel din 1864, cât și cel din 2009, ca instituție de drept substanțial, reprezintă o modalitate de transmitere a dreptului de creanță în materialitatea sa, respectiv a obligațiilor civile.

Cu toate acestea, potrivit dispozițiilor art. 120 din OUG nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.

Consider că legiuitorul a conferit atributul executorialității unui contract de credit, generator de drepturi și obligații civile, iar nu unei persoane, pentru că dacă ar fi fost așa atunci textul legal ar fi trebuit să menționeze în mod expres această restricție „reprezintă titlu executoriu doar pentru instituția bancară”. Însă, în lipsa unui asemenea enunț, nu există niciun raționament de interpretare pentru a ajunge la această concluzie. În mod cert interpretarea literală a art. 120 din OUG nr.99/2006 nu ne poate conduce la o asemenea concluzie.

Pe de altă parte, se poate constata că rațiunea instituirii caracterului de titlu executoriu a contractului de credit bancar s-a menținut și după abrogarea Legii nr.58/1998 prin OUG nr.99/2006 ca necesitate a implementării aquis-ului comunitar, respectiv a Directivelor nr.2006/48/CE și nr.2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului, ținându-se seama de contextul general al liberalizării comerțului ca urmare a liberei circulații a persoanelor și a mărfurilor care impuneau cu necesitate legiferarea unor măsuri pentru fluidizarea circulației capitalului, reprezentând astfel un instrument procesual adecvat timpurilor și relațiilor economice în plină ascensiune care ține cont de dinamica  și circulația bunurilor. Dacă s-ar interpreta textul numai în beneficiul creditorului bancar s-a stopa circulația bunurilor, iar nu acesta este scopul legii.

Un alt argument ar consta și în faptul că printr-o interpretare restrictivă a textului art. 120 din OUG nr.99/2006 în sensul pierderii titlului executoriu în cazul cesiunii, s-ar încălca inclusiv dispozițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul de proprietate, în condițiile în care s-ar impune restricții ale dreptului cesionarului care deține un „bun” care nu sunt prevăzute de lege și nu sunt necesare într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor altor persoane. Orice privare sau limitare a proprietății trebuie să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conforme principiilor generale ale dreptului internațional.

Un alt aspect important în opinia mea constă și în faptul că potrivit art. 645 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, aplicabil speței, sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul. Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii. În acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calității procesuale produc efecte, în condițiile legii, față de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz

Dacă nu s-ar putea bucura cesionarul de titlul executoriu pus în executare, nu ar fi posibilă cesiunea calității de creditor în cursul executării silite și debitorul ar putea invoca lipsa calității de creditor a cesionarului. Or, este clară opțiunea legiuitorului că nu se stabilește natura titlului executoriu după calitatea originară a părților, ci voința sa a constat în a oferi creanțelor izvorâte din contractele de credit executorialitate, modificarea părților originare ale actului juridic neafectând substanța titlului executoriu.

Dacă legiuitorul ar fi înțeles să confere caracter executoriu contractului de credit strict creditorului bancar atunci dispozițiile art. 645 C.pr.civ nu ar fi fost legiferate, întrucât, într-o asemenea ipoteză, creditorul cesionar ar fi trebuit să își procure un titlu executoriu propriu, care să îl privească strict pe acesta, în calitate de creditor. Or, un asemenea demers juridic apare ca lipsit de interes, cât timp dispozițiile art. 645 C.pr.civ îi conferă cesionarului nu doar un bun, ci și un instrument procesual, un titlu executoriu, atunci când cesiunea de creanță a intervenit ulterior demarării procedurii de executare silită.

Chiar dacă în speță, cesiunea de creanță a intervenit anterior demarării executării silite (cererea de executare silită fiind depusă la data de 24.04.2015), pentru identitate de rațiune sunt aplicabile statuările art. 645 C.pr.civ, în sensul că atributul executorialității aparține creanței, iar nu creditorului, iar acest caracter se transmite fără a fi afectat, indiferent de numărul de transmisiuni și indiferent de momentul transmiterii- anterior sau ulterior demarării procedurii executării silite.

Totodată, din cuprinsul art. 645 C.pr.civ nu se poate reține că o astfel de posibilitate a cesiunii calității de creditor ar fi realizabilă numai în cursul procedurii de executare silită, întrucât nu este vorba de o astfel de restrângere. Este firesc ca legiuitorul să se raporteze strict la etapa procesuală a executării silite, art. 645 C.pr.civ fiind cuprins în capitolul „participanților la executarea silită”, dar din conținutul normei legale se constată regula deja menționată care dezleagă, în opinia mea, problema de drept  dedusă judecății, și anume: caracterul de titlu executoriu al unei creanțe nu este afectat de transmiterea calității de creditor sau de debitor.

Astfel, în calitate de cesionar, creditoarea Secapital S.a.R.L. avea dreptul să pornească executarea silită împotriva debitorului, întrucât deținea o creanță care izvora dintr-un titlu executoriu. Totodată, cesiunea era opozabilă debitorului fiindu-i notificată și fiindu-i adusă personal la cunoștință, astfel că acesta nu ar putea invoca inopozabilitatea cesiunii. Ca atare, executarea silită îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege.

Întrucât niciunul dintre motivele contestației formulate de debitor nu era întemeiat, în baza art. 480 alin.2 C.pr.civ se impunea admiterea apelului formulat de apelanta creditoare Secapital S.a.R.L. în contradictoriu cu intimatul debitor L.S.J, și pe cale de consecință, schimbării în integralitate a sentinței civile nr. 1703 din 28 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 2761/328/2015, în sensul respingerii contestație la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimata și a solicitării de anulare a actelor de executare silită efectuate de BEJ M .M în dosarul execuțional nr. 161/2015.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina