Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cazul Apostu vs. România arată că esența cazului este că Statul a permis scurgerea unor interceptări în presă și nu faptul că au fost publicate. În schimb, Guvernul i-a propus fostului primar să dea în judecată presa, propunere pe care CEDO nici nu a luat-o în seamă.

CLUJUST.ro vă prezintă detalii interesante din recenta decizie CEDO, prin care s-a constatat încălcarea articolelor 3 (interzicerea tratamentelor degradante) și 8 (dreptul la viață privată) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În ce privește articolul 3, ”Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 3 al Convenției în ceea ce privește condițiile de detenție ale domnului Apostu. Spatiul personal disponibil pentru el a fost, în cea mai mare parte, adecvat. Cu toate acestea, domnul Apostu a fost lipsit de capacitatea de a menține igiena personală adecvată în timp ce era în închisoare. În plus, Curtea nu a fost convinsă că celulele din Rahova și Gherla, în care domnul Apostu au fost ținute timp de mai multe săptămâni la începutul anului 2012, au fost încălzite în mod adecvat. Ca urmare, Curtea a constatat că condițiile fizice de detenție i-au cauzat prejudicii care au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și s-a atins astfel nivelul minim de severitate necesar pentru a constitui un tratament degradant în sensul articolului 3”, au spus judecătorii europeni.

În ce privește articolul 8, ”Curtea a observat că publicarea convorbirilor înregistrate în presă a scos la iveală informații despre viața privată a domnului Apostu, care l-au pus într-o lumină nefavorabilă și au dat impresia, înainte de proces, că a comis infracțiuni. În plus unele dintre conversații publicate au fost strict private și au avut putin sau deloc legătură cu acuzațiile împotriva domnului Apostu. Curtea a notat că esența plângerii a fost faptul că autoritățile au permis scurgeri de informații către presă, mai degrabă decât publicarea lor. Prin urmare, Curtea nu ia în considerare ca relevantă pentru caz referința Guvernului la posibilitatea de o formula plângere împotriva jurnaliștilor sau companiilor mass-media. Curtea a notat că odată ce informațiile au fost publicate domnul Apostu a avut nici un mijloc să ia măsuri imediate pentru a-și apăra reputația căci fondul cazului nu era în curs de examinare de către o instanță și, prin urmare, acuratetea sau interpretarea conversații înregistrate nu putea fi contestată. Nici nu a dispus de mijloacele de a depune o plângere împotriva autorităților pentru scurgere și în absența unei identificări clare a sursei scurgerii, o plângere civilă ar fi fost prea împovărătoare pentru solicitant în cadrul delictual general în vigoare.”

Curtea a notat că „publicarea informațiilor din dosarul de urmărire penală nici nu a ajutat urmărire penală și nici nu a dat curs unei nevoi sociale stringente. Prin urmare, scurgerea nu a fost justificată. Curtea a observat că dosarele penale sunt, pe bună dreptate, supuse controlului judiciar, dar acest control se pierde în cazul în care informațiile sunt scurse la presă. Curtea a concluzionat că Statul a eșuat în obligația de păstra în siguranță informații pe care le deține pentru a garanta dreptul domnului Apostu la respectarea vieții private, și, de asemenea, nu a reușit să ofere orice mijloace de atac o dată a avut loc încălcarea drepturilor sale. prin urmare, Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a articolului 8.”

VEZI DECIZIA ÎN LIMBA ENGLEZĂ AICI

Comments

comentarii