Profesorul Radu Catană l-a caracterizat pe profesorul emerit Liviu Pop prin mai multe figuri de stil și a amintit că datorită acestuia din urmă a intrat în rândurile corpului academic.
”Am încercat un exercițiu stilistic, respectiv am căutat câteva figuri de stil, estetic expresive referitoare la persoana și personalitatea domnului profesor Liviu Pop, iar acestea ar fi următoarele, într-o ordine absolut aleatorie:
Am zis, în primul rând, „stejar netăcut”. Este ceva cumva sacru, în simbolistica stejarului, pentru că stejarul are o oarecare atragere către fulger ceea ce a făcut ca mitologia să îl apropie cumva de Jupiter, de Zeus, de Thor.
Mai departe, „o arcă”; nu am găsit un epitet, dar „o arcă” pentru că ea poartă și salvează ceea ce este mai bun.
„Plăcută neliniște a puterii academice”, a puterii în scris. V-a plăcut, de asemenea, și ați făcut-o magistral să exersați puterea, atât în scris, cât și în comunitatea din care ați făcut parte și pe care ați condus-o atât ca decan, cât și ca director de departament.
„Un fluviu de cuvinte care se desface în deltă”, pentru că vă place să vorbiți, vă place să scrieți și ați arătat că scrisul nu este un mod de a încetini gândirea, pentru că asta o spusese Nichita Stănescu, ați dovedit contrariul.
„Un soldat devenit general”; Și aici este iar Nichita Stănescu: „Un soldat ținându-se cu mâinile / de marginea unui nor… / De bocancii lui, cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și-așa până-n miezul pământului”.
„O sferă”, dacă suntem la Nichita Stănescu, o sferă perfectă ca și oul din poezia abstractă a lui Nichita Stănescu. O sferă și nu un cub, pentru că eu, personal, nu v-am cunoscut colțurile.
Ce să mai spun… În ceea ce vă privește pe dvs, din punctul meu de vedere, „nepereche nicicând, totdeauna pereche”.
Îmi aduc aminte, în toamna anului 1996, eram student la Paris, v-am trimis o scrisoare prin care vă împărtășeam ce făceam acolo și ce aș avea de gând cu viața mea. Un an mai târziu, datorită dvs, nu numai dvs, dar în mod special dvs, am fost primit în rândurile corpului academic al Facultății de Drept, în ciuda faptului că poate acolo unde am fost primit nu eram neapărat dorit.
„Și, mai presus de toate, ”un OM”…”, fără „copilul meu”, cum zicea Rudyard Kipling în poezia sa „Dacă”, a spus profesorul și avocatul Radu Catană.
Discursul decanului Florin Streteanu cu ocazia lansării volumului omagial Liber Amicorum.
Discursul rectorului UBB Ioan-Aurel Pop.