Cu ocazia susținerilor orale în fața judecătorului de drepturi și libertăți în dosarul constructorilor de drumuri, între avocatul patronului firmei Cridov și procurorul de la Parchetul Curții de Apel Cluj care instrumentează dosarul a avut loc un schimb de replici tăios cu privire la probele prezentate la propunerea de arestare preventivă.

Protagoniștii au fost avocatul Dan Jitaru și procurorul Fabian Gyula, care este și conferențiar universitar la Facultatea de Drept a UBB Cluj. Susținerile celor doi au fost consemnate în motivarea încheierii judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Cluj, din care cităm mai jos:

”Apărătorul inculpatului Mureșan Cristian, av. Dan Jitaru arată că, în cauză, s-a efectuat un referat cu propunere de arestare preventivă a clientului său, referat ce a fost reiterat de către reprezentantul Parchetului. Astfel, arată faptul că, nici instanţa şi nici procurorul nu trebuie să facă muncă de detectivi în condiţiile în care este obligatoriu a se spune în propunere care sunt probele în baza căreia aceasta a fost formulată, făcând referire în acest sens inclusiv la prevederile Noului Cod de procedură penală.

Arată că în propunerea formulată trebuia să se indice care sunt mijloacele materiale de probă de unde ar rezulta comiterea infracţiunii de evaziune fiscală şi spălare de bani de către clientul său. Arată că el, în calitate de apărător, vine în faţa instanţei şi studiază dosarul, procurorul indicând generic faptul că există la dosarul cauzei declaraţiile date de către martori şi de către inculpaţi, dar acesta lasă la latitudinea apărării să vadă referitor la ce mijloace de probă se solicită luarea măsurii preventive. Apreciază că aceste mijloace de probă puteau fi menţionate expres în propunerea formulată pentru fiecare inculpat în parte, deoarece, procurorul cere luarea măsurii preventive, deşi nu există pericolul de sustragere ori de a influenţa, altera probele administrate.

Arată că i se impută clientului său faptul că, odată lăsat în libertate, ar prezenta pericol pentru ordinea publică, indicând în acest sens faptul că alţi inculpaţi au câte trei temeiuri de arestare, în condiţiile în care clientul său are doar unul. Arată faptul că, a solicitat a se lua faţă de inculpatul pe care îl asistă, măsura arestului la domiciliu, care este tot o măsură privativă de libertate. Consideră că, propunerea de arestare preventivă trebuia probată, deoarece, nu există probe de unde să rezultă că s-au comis infracţiunile imputate. Arată că ce a văzut în final, cu privire la cele existente la dosar, este prezumţia că toată activitatea comercială a inculpatului Mureșan cu ceilalţi inculpaţi ar fi fictivă, însă, aceasta nu este confirmată de probele administrate în cauză.

Arată că, în cauză există două rapoarte de constatare, iar în luna noiembrie 2015 s-a început urmărirea penală in rem, deşi se putea începe in personam; nu s-a făcut acest lucru, la dosar existând doar opinia unor angajaţi ai ANAF-ului, respectiv ai părţii civile sau a reprezentanţilor părţii civile. Arată că în acest mod, inculpatul nu şi-a putut exprima vreo părere cu privire la aceste rapoarte, deoarece, urmărirea penală a fost începută in rem şi nu in personam, pentru ca acest mijloc de probă să poată fi administrat în condiţii de contradictorialitate. Nu consideră că un mijloc de probă ce vine de la prepuşi ai acuzării şi ai părţii civile, poate cântări la luarea unei astfel de măsuri preventive. Arată faptul că, colegul său a depus la dosar, în copie, şapte sau opt procese verbale care atestă inversul celor constatate prin acele rapoarte, respectiv că relaţiile comerciale dintre societatea domnului Mureșan şi celelalte societăţi comerciale nu sunt fictive.

Apreciază că s-a ajuns la această chestiune, respectiv crede că totul a pornit de la faptul că nişte societăţi comerciale care în viziunea Parchetului efectuau operaţiuni fictive şi societatea inculpatului, au avut la un moment dat anumite raporturi, considerându-se astfel că, toate operaţiunile financiare derulate de societatea inculpatului sunt fictive. În acest sens învederează instanţei faptul că, acele operaţiuni financiare despre care se face vorbire sunt înregistrate în contabilitatea societăţii. Deşi reprezentantul Parchetului a spus că această modalitate de evaziune fiscală este una ingenioasă, apărarea apreciază că e una banală, deoarece, toate operaţiunile contabile pot fi verificate, lucru ce nu a fost făcut.

Referitor la acuzaţia privind spălarea de bani arată că, dacă în opinia Parchetului, inculpatul comite infracţiunea de evaziune fiscală, iar apoi încercând să ascundă comiterea acesteia, săvârşeşte şi infracţiunea de spălare de bani, face referire la o Încheiere pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, hotărâre rămasă definitivă, unde, deşi prejudiciul imputat era de circa 4 milioane şi jumătate de euro, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul acestei instanţe a luat faţă de acel inculpat măsura arestului la domiciliu. Arată că pentru suma de 4 milioane şi jumătate de euro, nu s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pentru că, judecătorul nu a fost convins de acest prejudiciu, fiind vorba în acea speţă de aproape aceeaşi metodă de operare, deşi acolo acţiunea se derula pe 4 paliere, deci mult mai complexă, nereţinându-se şi fapta de spălare de bani. Apreciază că, acestea sunt confundate, respectiv disimularea unei infracţiuni şi existenţa unei alte fapte de spălare de bani. Arată că, pentru inculpatul M. s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive raportat la pericolul pentru ordinea publică.

Se întreabă dacă situaţia era aceeaşi dacă în speţă era vorba despre un prejudiciu produs în dauna unei entităţi private şi nu a statului, apreciind că nu aceasta este esenţa, inculpatul neprezentând nici un pericol pentru ordinea publică. Subliniază faptul că, acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece, instanţa nu are o viziune dacă există sau nu acele operaţiuni fictive, respectiv dacă acestea au fost efectuate sau nu. De dragul logicii juridice arată că şi dacă acea infracţiune există, este una a gulerelor albe şi deşi se spune că ar fi durat mult timp, ar fi vorba de circa 200 de mii de lei pe an. Consideră că, trebuie cumpănit când avem astfel de infracţiuni, deoarece, ele sunt de rezultat.

Apreciază că o soluţie solomonică ar fi aceea a arestului la domiciliu, respectiv a unei hotărâri prin care să nu se dispună privarea de libertate a inculpatului raportat la această infracţiune, deoarece, este posibil ca de la un prejudiciu de un milion să se ajungă la un prejudiciu de o sută de mii de euro. S-a mai arătat faptul că, trebuie arestat preventiv inculpatul Mureșan, deoarece, ceilalţi inculpaţi au antecedente penale. Invocă în acest sens faptul că, răspunderea penală este uninominală, respectiv personală, astfel că, nu trebuie confundată activitatea comercială cu cea a unui anturaj.

Referitor la alte criterii de apreciere consideră că, reprezentantul Parchetului trebuie să spună şi că în cauză avem de a face cu o persoană care nu are antecedente penale, are doi copii minori în întreţinere, iar în cauză a fost reţinută şi soţia acestuia. Apreciază că, inculpatul nu poate fi judecat pe baza anturajului, astfel că, judecătorul trebuie să analizeze propunerea Parchetului şi a se vedea de ce nu se poate dispune luarea măsurii arestului la domiciliu, reprezentantul Parchetului nespunând de ce nu ar fi posibilă luarea altei măsuri. Arată că, toate bunurile din firmă sunt sechestrate, astfel că, se poate recupera prejudiciul în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat, iar dacă îşi va încălca obligaţiile ce îi revin, se va putea lua faţă de el măsura arestului la domiciliu.

Solicită în principal respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, luarea măsurii arestului la domiciliu.”

(….)

”Reprezentantul Parchetului, în replică, în primul rând, referitor la practica judiciară arată că, poate să invoce la rândul său Decizia nr. 32/R/2010 a Curţii de Apel Cluj în care se spune clar că în această fază nu se discută probleme de fond. Arată că, s-ar putea să fie acuzat de faptul că, hotărârea e din 2010, însă, arată că, Noul Cod de procedură penală stipulează faptul că textele ce ţin de legalitatea sau loialitatea urmăririi penale, intră în competenţa judecătorului de cameră preliminară. Tot din jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj, hotărârea 127/2011, de unde rezultă că prezumţia de nevinovăţie nu exclude luarea măsurilor preventive.

În ceea ce priveşte reproşul că nu a exemplificat probele în mod concret, arată că, acestea vor fi reprezentante în rechizitoriu, însă, se poate observa cu uşurinţă probele pentru care Parchetul consideră că, este necesară arestarea acestor persoane, fiind indicată şi fila.

În ceea ce priveşte fictivitatea, fiind acuzat de domnul avocat Jitaru că spune despre domnul Mureșan că are numai activităţi fictive, arată că, în prima propoziţie a învederat faptul că lucrările publice efectuate de inculpat sunt cât se poate de publice, pentru că acesta primeşte bani adevăraţi, motiv pentru care a recurs la această metodă de fraudare, având în vedere că sursa din care trăieşte este bugetul de stat, iar acesta nu doreşte să restituie nici măcar sumele ce revin în drept statului.

În ceea ce priveşte banalitatea acestui prejudiciu, care se bazează pe nişte rapoarte tehnico-ştiinţifice; doreşte să arate că, la dosarul cauzei există o adresă de constituire de parte civilă a ANAF-ului, astfel că, nu specialiştii antifraudă s-au constituit parte civilă în procesul penal. Referitor la anturajul părţilor pentru care a fost acuzat, arată că acesta este prevăzut în Noul Cod de procedură penală şi nu trebuie întotdeauna să fie format din nişte oameni tatuaţi, ci poate fi un anturaj de natura celor care pot contribui la o schemă de evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte sechestrarea bunurilor, arată că încă nu s-a reuşit a se face o socoteală, însă, nu s-a ajuns nici măcar la suma de 4 milioane de lei, astfel că, până la suma de 6 milioane de lei mai este mult de recuperat. Arată că, Parchetul nu a dorit să comită abuzuri, astfel că, nici un suspect de sex feminin, respectiv nici o familie nu a fost adusă azi în faţa instanţei, tocmai pentru a prima interesele copiilor.

Arată că i s-a reproşat faptul că nu a înţeles termenul preventiv; doreşte să fie citite interceptările telefonice din jurul datei de 22, pentru a se vedea în ce sevraj intră aceşti inculpaţi, deoarece, în data de 25 este data decontului de TVA. Arată că, astfel, se va vedea de ce a ales această dată, respectiv 23 şi în preajma acestei date extrem de importante pentru viaţa fiecărei societăţi comerciale. Arată că punerea inculpaţilor în libertate ar da drumul la activitatea de stornare, de falsificare, de modificare a întregului circuit pentru a ne pune pe drumuri şi la lucru, încă câţiva ani.

Arată că a rămas stupefiat de acest grup de avocaţi când au depus acele procese verbale, aceştia crezând probabil că Parchetul nu le citeşte, însă, învederează instanţei că Parchetul citeşte tot, respectiv toate actele. Arată că, primul proces verbal din 2015 se referă la SC Cridov şi a fost încheiat când domnul Mureșan se afla în concediu, motiv pentru care cei de la ANAF s-au întors la bază şi a constatat că domnul este în concediu, astfel că, urmează a reveni. Arată că cel de al doilea act este un proces verbal de ridicare de înscrisuri, iar cel de al treilea proces verbal se referă la achiziţia de utilaje şi nicidecum la activitatea societăţi respective. Arată că, nu s-a depus nici un act cu privire la Cridar Cons, ci doar la Cridov.

În ceea ce priveşte lipsa facturilor fiscale arată că, nu se puteau aduce facturile fiscale fără ca inculpaţii să nu afle acest lucru, decât pe cale legală, respectiv prin efectuarea percheziţiei. Însă, arată că, diagramele din programul C-link care sunt constituite în baza declaraţiei 394, făcută de contribuabil, coroborate cu actele bancare, dau o situaţi atât de reală, încât, inclusiv ANAF-ul s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Arată că o altă acuzaţie adusă, respectiv că ridicarea unei sume de bani nu dă dreptul a se susţine că s-a comis infracţiunea de evaziune fiscală. Arată în acest sens că, dacă acea ridicare de bani frânge un lanţ comercial care ar trebui să continue până la firma la care s-au dat originalele, reprezintă deja o probă pentru fapta de spălare de bani. Arată că i s-a mai reproşat graba, orele târzii ori orele de prea dimineaţă, însă, arată că nu se poate schimba Constituţia care îi dă procurorului 24 de ore pentru reţinere şi nici Codul de procedură penală în care se menţionează că ora 6 este prima oră la care se poate interveni la percheziţie. În ceea ce priveşte mandatul de aducere şi cele 8 ore, arată că inclusiv domnul avocat a susţinut că el a asistat la alte activităţi în timp ce clientul său era neglijat, lucru ce putea fi tranşat printr-o plângere depusă împotriva soluţiei ş.a.m.d.

În încheiere, menţionează că, au fost colegi avocaţi care au invocat şi prevederile Codului civil, însă, toată lumea a invocat pericolul concret pentru ordinea publică. Arată că, Noul Cod de procedură penală nu vorbeşte despre acest pericol concret, iar în ceea ce priveşte natura măsurilor ce urmează a fi impuse de instanţă, consideră că ar fi inadmisibil ca autorul acestei fapte, respectiv domnul Mureșan, pentru care pedeapsa maximă este de la 9 la 15 ani închisoare, să fie lăsat în libertate, iar complicii, de asemenea.”

Avocatul a obținut pentru clientul său arestul la domiciliu.

Comments

comentarii