fbpx

Opinia Avocatului General CJUE asupra impozitului progresiv pe cifra de afaceri

Avocatul General al CJUE, Kokott, concluzionează că impozitarea progresivă a comerțului cu amănuntul  în Polonia, în funcție nu de beneficii, ci de cifra de afaceri și taxa de publicitate din Ungaria, nu sunt contrare dreptului Uniunii Europene asupra ajutoarelor de stat.

Rezumat al concluziilor Avocatului General JULIANE KOKOTT în cauzele C-562/19 P Comisia/Polonia y C-596/19 P Comisia/Ungaria, din data de 15 octombrie 2020:

Istoricul litigiilor:

La 11 iunie 2014, Ungaria a adoptat Legea nr. XXII din 2014 privind taxa de publicitate (denumită în continuare „Legea privind taxa pe publicitate”). Legea, intrată în vigoare la 15 august 2014, a instituit o nouă taxă specială, progresivă pe tranșe, pe veniturile din difuzarea de publicitate în Ungaria (denumită în continuare „taxa de publicitate”). Această taxă a fost percepută suplimentar față de impozitele existente aplicate întreprinderilor, în special față de impozitul pe profit. În cursul examinării Legii privind taxa de publicitate efectuate de Comisie în cadrul examinării ajutoarelor de stat, autoritățile maghiare au afirmat că această taxă urmărea să sprijine principiul repartizării sarcinilor publice.

Conform Legii privind taxa de publicitate, oricine difuzează publicitate este supus la plata taxei de publicitate. Sunt astfel supuși la plata taxei cei care fac publicitatea publică (ziare, mijloacele audiovizuale, ecrane), dar nu și cei care fac anunțurile și nici agențiile de publicitate, care sunt intermediari între cei care fac anunțurile și mediile de difuzare. Baza de impozitare a taxei este cifra de afaceri netă aferentă unui exercițiu anual generată de difuzarea de publicitate. Domeniul de aplicare teritorial al impozitului acoperă teritoriul Ungariei.

Prin decizia din 12 martie 2015, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare în materie de ajutoare de stat prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE cu privire la Legea privind taxa de publicitate, considerând că respectivul caracter progresiv al impozitului și posibilitatea luării în considerare a pierderilor generau ajutoare de stat. În această decizie, Comisia a considerat că cota de impozitare progresivă stabilea o distincție între întreprinderile cu venituri ridicate din publicitate (prin urmare, întreprinderile mari) și întreprinderile cu venituri scăzute din publicitate (prin urmare, întreprinderile mici) și că astfel se acorda acestora din urmă un avantaj selectiv bazat pe dimensiune. De asemenea, Comisia a estimat că posibilitatea luării în considerare a pierderilor pentru întreprinderile care nu au înregistrat profit în anul 2013 acorda un avantaj selectiv care constituia un ajutor de stat.

În cadrul aceleiași decizii, Comisia a emis un ordin de suspendare cu privire la măsura în cauză. Prin urmare, Ungaria a modificat taxa de publicitate prin Legea nr. LXII din 2015, adoptată la 4 iunie 2015. Baremul progresiv cu șase cote de impozitare cuprinse între 0 % și 50 % a fost înlocuit cu un barem dual de impozitare.

La 16 ianuarie 2017, Ungaria a formulat o acțiune împotriva deciziei negative. Cererea de suspendare a executării deciziei negative, introdusă în aceeași zi de Ungaria, a fost respinsă prin Ordonanța din 23 martie 2017.

Polonia a fost admisă ca intervenient în favoarea Ungariei.

La începutul anului 2016, guvernul polonez a preconizat introducerea unui nou impozit în sectorul comerțului cu amănuntul. Baza acestuia urma să fie cifra de afaceri și să aibă o structură progresivă. Luând cunoștință de acest proiect, Comisia a adresat o cerere de informații autorităților poloneze, arătând următoarele:

„Cotele impozitului progresiv pe cifra de afaceri plătit de întreprinderi sunt, în fapt, legate de mărimea întreprinderii, iar nu de rentabilitatea sau de solvabilitatea acesteia. Ele implică o discriminare între întreprinderi și pot provoca perturbări grave ale pieței. Întrucât creează o inegalitate de tratament între întreprinderi, au fost considerate selective. Întrucât sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE”, ele implică ajutoare de stat în sensul acestui articol.

La 6 iulie 2016, în Polonia a intrat în vigoare Legea privind impozitul în sectorul comerțului cu amănuntul. Obiectul impozitării este vânzarea de mărfuri, în cadrul comerțului cu amănuntul, către persoanele fizice în calitate de consumatori. Persoane impozabile sunt toți comercianții cu amănuntul, indiferent de statutul lor juridic. Baza de impozitare este constituită din cifra de afaceri lunară realizată care depășește 17 milioane de zloți polonezi (PLN), respectiv aproximativ 4 milioane de euro. Cota de impozitare este de 0,8 % pentru cifra de afaceri lunară cuprinsă între 17 și 170 de milioane PLN și de 1,4 % pentru tranșa din cifra de afaceri lunară care depășește aceste sume. Legea în discuție a intrat în vigoare la 1 septembrie 2016.

În urma unei corespondențe purtate între autoritățile poloneze și Comisie, aceasta din urmă a deschis procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE în legătură cu măsura în discuție prin Decizia din 19 septembrie 2016 privind ajutorul de stat SA.44351 (2016/C) (ex 2016/NN) (denumită în continuare „decizia de deschidere a procedurii”). Prin această decizie, Comisia nu numai că a acordat părților în cauză un termen pentru a-și prezenta observațiile, ci a impus de asemenea autorităților poloneze, în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589, să suspende fără întârziere „aplicarea impozitului progresiv până când Comisia nu a adoptat o decizie privind compatibilitatea acestuia cu piața internă”. În aceste condiții, Polonia a suspendat introducerea impozitului preconizat.

La 30 noiembrie 2016, în paralel cu continuarea discuțiilor cu Comisia, guvernul polonez a solicitat Tribunalului anularea deciziei de deschidere a procedurii (cauza T-836/16). Prin decizia președintelui Camerei a noua a Tribunalului din 27 aprilie 2017, Ungaria a fost admisă ca intervenientă în susținerea Republicii Polone.

Prin Deciziile din 30 iulie 2017 și din 4 noiembrie 2016, comisia a declarant ambele impozite incompatibile cu piața internă, apreciind că sarcina fiscală asupra întreprinderilor mici este excesiv de redusă și implica concesiunea unui avantaj ilicit, reprezentând ajutor de stat.

Polonia și Ungaria au atacat aceste decizii ale Comisiei în fața TJUE.

Prin deciziile din 16 mai 2019 și 27 iunie 2019, TJUE a decis anularea ambelor decizii ale Comisiei, apreciind că nu se acorda niciun fel de avantaj selectiv prin niciuna dintre normele fiscale supuse analizei și în consecință nu exista un ajutor de stat în favoarea întreprinderilor cu volum mai mic de afaceri.

Comisia a formulat recurs împotriva hotărârilor TJUE.

În concluziile Avocatului General formulate la data de 15 octombrie 2020 cu privire la cele două cauze, acesta propune TJUE să respingă recursurile Comisiei și să confirme sentințele Tribunalului General.

Redăm principalele argumente ale Avocatului General:

Făcând trimitere la jurisprudența de data recentă a TJUE relativă la drepturile fundamentale, subliniază că o impozitare progresivă se poate baza pe cifra de afaceri, pe de o parte deoarece cuantumul acesteia reprezintă un criteriu de distincție neutru, iar pe de altă parte, deoarece este un indicator al capacității contributive a subiectelor pasive.

În opinia sa, un principiu similar reglementează și dreptul asupra ajutoarelor de stat. În lipsa unei normative unionale, revine competenței fiscale a statelor membre să determine bazele impozabile și să repartizeze sarcina fiscală între diferiții factori de producție și diferitele sectoare economice. În principiu, din perspectiva dreptului ajutoarelor de stat s-ar putea evalua doar o excepție introdusă în acest sistem fiscal configurat de manieră autonomă, însă nu însăși creația acelui sistem fiscal.

O impozitare a venitului bazată pe profit, la fel ca o impozitare a venitului bazată pe cifra de afaceri, are avantajele și dezavantajele sale. Revine însă, nu unei administrații sau instanțe, ci unui legiuitor cu legitimitate democratică obligația de a le analiza comparativ și de a-și asuma răspunderea acestei analize. Legiuitorul fiscal (în speță, legiuitorul polonez) trebuie să determine care impozitare este, în opinia sa, cea adecvată.

Obiectivul unui impozit nu poate fi limitat, în cadrul controlului ajutoarelor de stat, la simpla generare de venituri. Dimpotrivă, determinant este obiectivul concret al impozitării al legiuitorului fiscal, după cum rezultă prin interpretarea naturii impozitului și din configurația acestuia. O impozitare absolută și relativ ridicată a persoanelor impozabile cu o capacitate contributivă mai ridicată este un obiectiv inerent al unui impozit progresiv. Prin urmare, acest lucru trebuie luat în considerare și în cadrul examinării comparabilității, astfel cum a procedat Tribunalul în mod întemeiat.

Avocatul general mai observă că impozitele pe profit bazat pe cifra de afaceri cîștigă tot mai mult teren în întreaga lume, o dovadă în acest sens fiind impozitul pe serviciile digitale propus de însăși Comisia europeană. În cazul acestui impozit propus se stabilește că societățile vor fi impozitate raportat la volumul anual al cifrei de afaceri. Așadar, impozitul polonez asupra comerțului cu amănuntul și impozitul ungar asupra publicității nu se diferențiază cu nimic de proiectul impozitului european asupra serviciilor digitale.

Totodată, aceasta apreciază că acest tip de impozit nu reprezintă o incoerență. Tribunalul a înlăturat în mod întemeiat existența unei asemenea incoerențe a taxei maghiare de publicitate. Astfel, la punctul 78 și următoarele din hotărârea atacată, Tribunalul arată că regimul normal este legea maghiară, în structura sa progresivă concretă, care are drept consecință o impozitare mai severă a întreprinderilor cu o cifră de afaceri mai ridicată și o impozitare mai redusă a întreprinderilor cu o cifră de afaceri mai mică (punctul 89). Acest lucru ar rezulta din logica redistributivă legată de o structură de impozitare progresivă (punctul 88). Din această cauză, nu se poate deduce existența unui avantaj selectiv doar din structura progresivă (punctul 105). Întrucât Comisia nu a invocat și nici nu a demonstrat vreo altă incoerență (punctul 106 și următoarele), legea în cauză nu poate fi considerată ajutor de stat.

Apreciază că posibilitatea acordată de către Ungaria de a lua în considerare pierderile în cadrul primului exercițiu fiscal este comprehensibilă și nearbitrară. Diferența de tratament stabilită astfel între întreprinzători, în cursul primului an al taxei de publicitate, nu constituie, așadar, un avantaj selectiv.

În ambele cauze, Avocatul General propune CJUE respingerea recursului Comisiei.

Text tradus și adaptat de avocat Adina Lincă.

Rezumatul disponibil în limba engleză aici.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns