fbpx
Acasă » JURISPRUDENȚĂ » O șefă din CJ Cluj s-a grăbit să execute UTCN. Onorariul executorului, redus de la 6.400 la 300 de lei

O șefă din CJ Cluj s-a grăbit să execute UTCN. Onorariul executorului, redus de la 6.400 la 300 de lei

Șefa unui serviciu din Consiliul Județean Cluj, fostă angajată la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN), s-a grăbit să execute o decizie definitivă prin care primise drepturi salariale de peste 50.000 de lei. Suma era deja achitată când s-a încuviințat executarea silită, se arată în încheierea civilă prin care UTCN a obținut apoi în instanță reducerea onorariului executorului de la 6400 la 300 de lei.

Șefa Serviciului de dezvoltare locală și regională din CJ Cluj, Diana Coman (fostă Urdea), cunoscută pentru cumulul surselor sale de venit, s-a judecat cu UTCN pentru plata unor drepturi salariale și a câștigat definitiv în februarie 2016: ”admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta Urdea (Coman) Diana în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50.647 lei, reprezentând drepturi salariale nete, aferente perioadei iulie 2012 – iulie 2013, plus dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii.”, se arată în decizie.

După ce a primit decizia, Coman a mers la un executor judecătoresc pentru a demara executarea silită a universității. Reprezentanții UTCN au explicat că aveau nevoie ca hotărârea să le fie comunicată pentru a face plata, ceea ce s-a și întâmplat după nici două luni de la pronunțare: ”Având în vedere că instituția este una finanțată în principal de stat, plata efectivă putea fi făcută numai după comunicarea hotărârii. Decizia civilă a intrat în registratura generală a contestatoarei la data de 05.04. 2016, iar plata s-a efectuat prin virament, dovadă fiind ordinul de plată din data de 18.04.2016.”

Cu toate acestea, în 26 aprilie 2016 a fost încuviințată executarea silită demarată de executorul Ioan Călin Șortan, la cererea fostei angajate UTCN. Au fost blocate conturile universității, ceea ce a afectat grav funcționarea instituției. ”Prin demararea procedurilor de executare silită, care s-au concretizat prin blocarea conturilor sale, s-a creat un prejudiciu cert, în condițiile în care suma solicitată era deja achitată aproape în întregime. Executarea silită are drept consecință producerea unor disfuncționalități grave în activitatea contestatoarei, perturbând activitatea instituției, influențând personalul angajat și studenții.”, au arătat reprezentanții UTCN.

Prin urmare, UTCN i-au chemat în judecată pe Coman și pe executor, contestând executarea și cerând reducerea cheltuielilor de executare exorbitante de peste 6.400 de lei. Judecătoria Cluj-Napoca a dat dreptate universității și a redus onorariul executorului la 302 lei. Mai jos aveți motivarea hotărârii Judecătoriei. Aceasta a fost atacată cu apel doar de șefa din CJ Cluj.

ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 9727/2016

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea Universitatea Tehnică Cluj-Napoca și pe intimata Coman (fostă Urdea) Diana, având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 07 noiembrie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 14 noiembrie 2016.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 18.03.2016, sub nr.8703/211/2016, contestatoarea Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, a chemat-o în judecată pe intimata Coman (fostă Urdea) Diana, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că la data comunicării somației din 12.05.2016, debitul principal și cheltuielile de judecată erau deja achitate, rămânând să fie calculate și virate dobânda legală, iar în consecință să diminueze în mod corespunzător creanței efectiv rămase la plată onorariul executorului judecătoresc. S-a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și alte cheltuieli.

În motivare, contestatoarea a arătat că este o instituție bugetară de drept public, iar prin demararea procedurilor de executare silită, care s-au concretizat prin blocarea conturilor sale, s-a creat un prejudiciu cert, în condițiile în care suma solicitată era deja achitată aproape în întregime. Executarea silită are drept consecință producerea unor disfuncționalități grave în activitatea contestatoarei, perturbând activitatea instituției, influențând personalul angajat și studenții.

Cu privire la situația de fapt, s-a arătat că prin Decizia civilă nr.489/A/2016 a Curții de Apel Cluj, contestatoarea a fost obligată la plata în favoarea intimatei, fostă angajată, a drepturilor salariale restante, aferente perioadei iulie 2012 – iulie 2013, plus dobânda legală de la data scadentei și până la data plății, fiind vorba de un debit principal de 50.647 lei, la care s-au adăugat cheltuielile de judecată constând în onorariul avocațial. Având în vedere că instituția este una finanțată în principal de stat, plata efectivă putea fi făcută numai după comunicarea hotărârii. Decizia civilă a intrat în registratura generală a contestatoarei la data de 05.04.2016, iar plata s-a efectuat prin virament, dovadă fiind ordinul de plată din data de 18.04.2016.

În consecință, s-a susținut că plata a fost făcută în mod voluntar, anterior depunerii dosarului de încuviințare a executării silite la instanța de judecată. S-a opinat că sunt aplicabile dispozițiile din O.G. nr.22/2002, prin care contestatoarea avea un anumit termen pentru a efectua plata, după care se putea începe procedura executării silite. Astfel, executarea silită a făcut obiectul dosarului nr……. al Judecătoriei Cluj-Napoca, dosar înregistrat la data de 26.04.2016, însă la acea dată suma de 51.863 lei era deja încasată de creditoare.

În drept, au fost invocate dispozițiile 711-719 C.proc.civ.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.7 din O.G. nr.22/2002.

Prin întâmpinarea depusă la data de 09.06.2016, intimata Coman (fostă Urdea) Diana a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat că dosarul execuțional nr. 338/2016 a fost înregistrat la executorul judecătoresc la data de 13.04.2016, iar plata sa efectuat la 18.04.2016. Contestatoarea a primit hotărârea judecătorească la data de 05.04.2016, iar  intimata la data de 04.04.2016, însă a așteptat până la 13.04.2016 pentru declanșarea procedurii de executare silită. Mai mult, respectiva plată a privit numai debitul principal și cheltuielile de judecată, însă nu și dobânda legală pentru aceste sume. De altfel, Decizia nr. 489/A/2016 a fost pronunțată la data de 24.02.2016, hotărârea fiind irevocabilă, astfel încât nu prezintă relevanță data la care contestatoarea a intrat în posesia motivării soluției.

În ceea ce privește termenul la care i s-a comunicat contestatoarei somația mobiliară, s-a susținut că la data de 12.05.2016 aceasta a fost înștiințată să plătească suma de 9.868,49 lei, reprezentând dobânda legală, iar fiindcă plata nu a foste efectuată, executorul a procedat la înființarea popririi.

Intimata a apreciat că nu se poate dispune cenzurarea onorariilor de executare, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.669 alin.1 C.proc.civ., ce stabilesc situațiile în care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite nu sunt puse în sarcina debitorului, iar reducerea onorariilor poate fi dispusă proporțional cu activitatea întreprinsă de către executorul judecătoresc sau avocat. Intimata a avansat costurile necesare fazei de executare silită, onorariul avocatului fiind determinat pentru acordarea asistenței juridice, iar executarea silită a fost solicitată a se realiza în toate modalitățile prevăzute de lege, până la recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de către debitoare. S-au prezentat criteriile avute în vedere la stabilirea cuantumului onorariului avocațial pentru faza de executare silită.

Intimata a considerat că toate cheltuielile suportate de ea sunt consecința conduitei adoptate de către contestatoare, care a refuzat să își execute obligațiile de bunăvoie. Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că onorariile percepute de avocat și executorul judecătoresc sunt disproporționate, s-a afirmat că la momentul stabilirii acestor onorarii nu se putea cunoaște forma în care se va realiza executarea, iar valoarea creanței este mult mai mare decât onorariul perceput.

În ceea ce privește onorariul executorului, s-a susținut că nu s-a făcut dovada executării cu rea-credință a dreptului creditorilor de a solicita recuperarea acestor cheltuieli. S-a arătat și că executorul judecătoresc a depus o muncă dublă, întrucât inițial a calculat o dobânda, urmând ca ulterior să refacă toate calculele, pentru o nouă sumă, până la data de 18.04.2016, când s-a efectuat plata debitului principal.

În drept, au fost invocate prevederile art.205, art.223 alin.3, art.583, art.669 alin.2, art.714 alin.2 C.proc.civ.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 04.07.2016,  contestatoarea și-a menținut poziția procesuală din cuprinsul cererii de chemare în judecată, referitor la plata voluntară  debitului principal și aplicarea dispozițiilor din O.G. nr.22/2002. S-a susținut că nu a existat un refuz al contestatoarei de a aloca sumele necesare plății debitului și nici nu s-a întârziat într-un mod nerezonabil cu executarea hotărârii judecătorești, raportat la dispozițiile Legii nr.72/2013.

Prin înscrisul depus la data de 07.09.2016, intimata a precizat că la data de 31.05.2016 a încasat și suma de 11.226,88 lei, reprezentând penalitățile de întârziere.

La data de 02.11.2016, contestatoarea și-a precizat cererea, în sensul că solicitarea de a se constata că la data de 12.05.2016 debitul și cheltuielile de executare erau achitate constituie motivul contestației la executare, în vederea diminuării onorariului executorului judecătoresc.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (somație mobiliară – fila 7; înștiințare poprire – fila 8; adresă poprire – fila 9; ordin de plată – fila 10; extras de pe portalul instanțelor de judecată – fila 11; încheiere – file 12-13; Încheiere civilă nr.4365/CC/2016 – file 14-15; dovadă de comunicare – fila 16; decizia civilă nr.489/A/2016 – file 17-21; cerere de executare silită – fila 28; dovadă de comunicare – fila 29). La data de 05.09.2016 a fost transmis dosarul execuțional nr.3381/2016 de către Biroul Executorului Judecătoresc Șortan Ioan Călin (file 47-91).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr.489/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.5165/117/2014, instanța a admis apelul formulat de intimată și a obligat contestatoarea la plata sumei de 50.647 lei, reprezentând drepturi salariale nete, aferente perioadei iulie 2012 – iulie 2013, plus dobânda legală de la data scadenței până la data plății, precum și la plata sumei de 1.216 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel și fond. Hotărârea instanței a fost pronunțată la data de 24.02.2016 și a fost comunicată contestatoarei la data de 05.04.2016 (fila 16).

La data de 13.04.2016, intimata s-a adresat executorului judecătoresc B.E.J. Șortan Ioan Călin cu o cerere de executare silită a Deciziei nr.489/A/2016, pentru sumele de 50.647 lei și a dobânzii legale aferente, precum și a sumei de 1.216 lei, reprezentând cheltuielile de judecată.

La data de 18.04.2016, contestatoarea a achitat intimatei suma de 51.863 lei, astfel cum rezultă din ordinul de plată nr.3918 (fila 71).

La data de 26.04.2016, executorul judecătoresc a depus pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca cerere de încuviințare a executării silite, înregistrată sub nr….., după ce, în prealabil a dispus deschiderea dosarului de executare silită, pentru recuperarea sumei de 73.958,26 lei (fila 53).

Prin Încheierea civilă nr.4365/CC/2016, pronunțată la data de 29.04.2016, instanța a încuviințat executarea silită pentru îndeplinirea obligației de plată a sumei de 50.647 lei, reprezentând drepturile salariale, plus dobânda legală, precum și a sumei de 1.216 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la care se vor adăuga cheltuielile de executare, prin oricare din modalitățile prevăzute de lege.

Prin Încheierea din data de 06.05.2016, au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 7.442,33 lei, format din sumele de 20 lei, taxă de timbru, 1.000 lei onorariu avocațial și 6.422,33 lei onorariul executorului judecătoresc, TVA inclus.

La data de 06.05.2016, a fost emisă o somație mobiliară (fila 61), prin care i s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de o zi să achite suma de 69.173,82 lei, compusă sin 1.216 lei cheltuieli de judecată, 50.647 lei drepturi salariale și 9.868,49 lei dobândă legală, precum și cheltuielie de executare în valoare de 7.442,33 lei. De asemenea, la aceeași dată, executorul judecătoresc a emis mai multe adrese de înființare a popririi, pentru suma de 69.173,82 lei (fila 62).

Ulterior, la data de 13.05.216, executorul judecătoresc a emis o adresă de restrângere a popririi (fila 72), pentru obligațiile de plată până la concurența sumei de 17.167,21 lei, având în vedere plata sumei de 51.863 lei de către contestatoare.

La data de 30.05.2016 a fost achitată suma de 11.224,88 lei și suma de 5.942,33, astfel cum rezultă din ordinul de plata nr….., respectiv nr….., astfel încât prin Încheierea din data de 08.06.2016 (fila 88), s-a dispus încetarea executării silite.

Conform art.622 alin.1 și 2 C.proc.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Potrivit art.632 alin.2 C.proc.civ., constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art.633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Prin art.712 alin.1 teza I C.proc.civ. s-a stabilit că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, art.670 ain.4 C.proc.civ. stabilește că sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art.451 alin.2 și 3 se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.

Cu titlu preliminar, instanța observă că prin cererea sa contestatoarea nu a adus critici în ceea ce privește cuantumul onorariului avocațial solicitat cu titlu de cheltuieli de executare în dosarul execuțional nr.3381/2016, ci doar cel al onorariului executorului judecătoresc, astfel încât nu se vor analiza apărările formulate de intimată în ceea ce privește aceste sume, deoarece s-ar depăși cadrul procesual stabilit de contestatoare.

Din probele existente la dosarul cauzei, se constată faptul că prin plata efectuată la data de 18.04.2016, contestatoarea  și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, în ceea ce privește suma de 51.863 lei, reprezentând drepturile salariale datorate intimatei și cheltuielile de judecată, într-un termen rezonabil de la momentul la care i-a fost comunicată hotărârea instanței, rămânând de achitat dobânda legală. Această plată s-a realizat cu mult anterior depunerii de către executorul judecătoresc a cererii de încuviințare a executării silite la instanță, astfel încât este atât culpa executorului că nu a verificat dacă întreg debitul solicitat de intimată este întemeiat, cât și a intimatei, care nu a înștiințat executorul cu privire la faptul că nu mai este necesară declanșarea procedurii de executare silită pentru suma respectivă.

Astfel, nu se poate accepta argumentul intimatei în sensul ca onorariul s-ar justifica prin munca dublă depusă de executor pentru calcularea sumelor datorate cu titlu de dobândă, deoarece tocmai lipsa de diligență a executorului a determinat efectuarea calculului de două ori, neputându-se imputa aceasta contestatoarei.

Nu poate fi primită nici susținerea intimatei ca la stabilirea valorii onorariului nu s-a putut cunoaște forma în care se va desfășura executarea, deoarece acest fapt nu justifică stabilirea de la început a sumei maximale prevăzute de lege, câtă vreme există posibilitatea stabilirii de cheltuieli suplimentare parcursul executării, în măsura în care aceasta capătă un caracter complex.

Având în vedere că la data la care s-a stabilit cuantumul onorariului executorului deja nu mai se puteau face în mod legal acte de executare silită împotriva contestatoarei pentru suma de 51.863 lei, în mod greșit executorul judecătoresc și-a stabilit onorariul și prin raportare la aceasta prin încheierea din data de 06.05.2016, el trebuind să își stabilească onorariul doar în funcție de suma de 9.868,49 lei, reținută în cuprinsul încheierii.

În consecință, la aprecierea cuantumului onorariul stabilit de către executorul judecătoresc, instanța va avea în vedere faptul că s-a constat că executarea nu a fost în mod legal începută pentru suma de 51.863 lei, care fusese deja achitată de contestatoare, astfel încât valoarea onorariului este în mod greșit stabilită și prin raportare la această sumă, valoarea de referință putând fi doar cea de 9.868,49 lei, indicată în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.

Potrivit art.39 alin.1 teza I din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Prin anexa la Ordinul ministrului justiției nr.2550/C/2006 s-a stabilit că în cazul executării silite indirecte, pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, iar pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei incluziv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

Instanța apreciază că în cauză se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc în funcție de suma față de care el trebuia inițial stabilită, respectiv de 9868,49 lei, iar acesta trebuie orientat spre valoarea minimă, având în vedere că executarea silită împotriva unei instituții publice nu presupune un grad mare de complexitate, fiind emise doar câteva adrese de înființare a popririi. Mai mult, instanța nu poate ignora faptul că executorul este în culpă pentru faptul că nu a verificat existența creanței anterior stabilirii onorariului cuvenit. Astfel, raportând valoarea precizată la dispozițiile Ordinului nr.2550/C/2006 privind onorariul minim, se obține o valoare a onorariului de 252,36 lei, la care se adaugă TVA în cuantum de 50,47 lei, rezultând astfel un onorariu total de 302,83  lei.

Pentru aceste considerente, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoare și va reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 6.422.33 lei, stabilită prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 06.05.2016, emisă de către B.E.J. Șortan Ioan-Călin în dosarul de executare nr.338/2016, la suma de 302,83 lei.

Potrivit art.453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.

În cauza de față, se constată că au fost făcute de către contestatoare cheltuieli constând în depunerea unei taxe judiciară de timbru în sumă de 50 lei  și achitarea, în condițiile art.717 alin2 C.proc.civ., a contravalorii transmiterii copiilor după dosarul de executare către instanță, în valoare de 50 lei.

Instanța reține că cererea contestatoarei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, in condițiile art.7 din O.G. nr.22/2002, astfel încât suma depusă de contestatoare nu era datorată în prezenta cauză. Drept urmare, ea nu poate fi pusă în sarcina intimatei. Mai mult, potrivit art.45 alin.1 lit. f) din O.U.G. nr.80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: a) când taxa plătită nu era datorată […] f), când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Din analiza acestui text de lege rezultă că legiuitorul a stabilit că sumele achitate cu titlu de taxă de timbru în cadrul contestației la executare nu vor fi recuperate de la partea care a căzut în pretenții, ci se va putea face de către contestator o cerere, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, pentru restituirea taxei de timbru. Având în vedere că instanța urmează a pronunța o hotărâre supusă apelului asupra contestației la executare, se constată că doar la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, contestatorul este îndreptățit la restituirea taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, in ceea ce privește plata sumei de 50 lei, reprezentând copierea dosarului execuțional și va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor în ceea ce privește taxa judiciară de timbru.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina