Cum s-a schimbat paradigma de business și optimizarea fiscală după anul 2012, în care au avut loc schimbări majore pe plan mondial din punct de vedere fiscal. Acestea au fost temele abordate de avocatul Mihai Bejenaru la conferința Fiscalitate 24/7, la care au luat parte specialiști din domeniul economic și juridic.

Avocatul Bejenaru a început cu o glumă: ”Optimizarea fiscală e așa un fel de cârnați cu varză. Vorbesc cu prieteni, de aceea îmi permit acest timp de limbaj. La instanță nu cred că ar merge la fel. E o chestie mult prea generală și mult prea generică.”

După care a continuat într-o notă serioasă, povestind de ce s-a schimbat paradigam de business în 2012: ”Este un moment de cotitură care a avut loc în anul de grație 2012, an de grație în care întreaga paradigmă de business s-a schimbat. E o realitate de care trebuie să ținem cont și pe care o să încerc să v-o expun ca să înțelegeți contextul în care mediul de afaceri funcționează.

Până în 2012, orice model de business serios avea următoarele caracteristici: 1. Să câștigi cât mai mult posibil. 2. Să plătești taxe cât mai mici posibil și 3. Să nu știe aproape nimeni că sunt business-urile tale.

Din 2012, paradigma de business s-a schimbat la 180 de grade și are următoarele caracteristici: 1. Să câștigi cât mai mult posibil 2. Să-ți plătești toate taxele cât se poate de la timp și cât se poate de toate și 3. Să fii atât de transparent încât oricine vine în vizită la tine, să poți să dormi liniștit

Ce s-a întâmplat în 2012. Este un băiat, un prieten al nostru, care se numește Obama. Acesta s-a dus puțin în Seychelles și mergând acolo a văzut o frumoasă clădire de birouri. Și a întrebat Ce este aici? Și i s-a răspuns: Un sediu de birouri. Câte companii sunt înregistrate în această clădire? Răspunsul a venit: 46.000. Și atunci el a spus: Sau Seychelles este cel mai puternic stat de pe mapamond sau aici se întâmplă ceva care nu e ok. De acolo a pornit totul.

Unul dintre principiile comune ale fiscalității, exprima în engleză, sună așa: What you cannot see, you cannot tax. Ceea ce nu vezi sau nu știi, nu poți taxa.

Motiv pentru care, domnul Obama, pornind de la acest principiu, la reuniunea G28 a spus în felul următor: Pe mapamond, în economia mondială se întâmplă niște lucruri pe care noi nu le știm, nu le vedem, deci nu le taxăm.

Era imediat după criză și au spus: avem nevoie de bani. După acea discuție de la G28, în 2013, la G20 au decis să agreeze un sistem global de monitorizare a informațiile fiscale și atunci a pornit totul. Motiv pentru care i-au chemat pe delegații OCDE – Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (din care România nu face parte) și le-a spus creați un standard de comunicare a informațiile fiscale și de generare a unui sistem de așa manieră încât să știm dacă se poate tot.

OCDE s-a pus pe treabă cu comitetele specifice pe care le au, din care fac parte și români, și în 2014 au formulat două chestiuni: 1. Un document de raportare al organelor naționale către toată lumea și 2. Un standard privind normele pe care orice business trebuie să le respecte, urmând să fie verificate de autoritățile fiscale naționale.

În octombrie 2015, OCDE a venit cu BEPS – Base Erosions, adică erodarea sau scăderea bazei de impunere , și Profit Shifting, adică cum să schimbi profitul în alte forme.  Au dat niște reglementări simpatice, numite pe la noi decalog, care în principiu spun ce v-am spus la început: Trebuie să-ți coordonezi business-ul atât de transparent, încât să fie clar pentru toate lumea ce faci acolo. Dacă nu faci acest lucru, ai o mare problemă. ”

”Nu vă recomand să mai faceți niciun triș”

Avocatul a arătat cum se făcea optimizarea fiscală înainte de 2012: ”Până în 2012, dacă cineva venea la o firmă de consultanță fiscală sau la o firmă de avocatură de business și spunea vreau optimizare fiscală, credeți-mă era o discuție care putea să dureze trei zile. Puteai să bagi tot felul de scheme de optimizare fiscală. Pe vremea aceea, colaboram cu niște specialiști din Olanda și căutam așa numitele lupouri în legislațiile naționale, adică ce din legislația fiscală îmi permite să fac un mic triș. Nu vă recomand să mai faceți niciun triș.

Acolo unde lucrurile nu sunt clare, bombardați Fiscul cu adrese. Avem tot felul de întrebări și îi întrebăm pe alți colegi de-ai noștri tu cum crezi și toată lumea spune ce crede. Profesiile astea două, juridice și economice, sunt profesii de oameni deștepți. Noi toți suntem deștepți și toți ne dăm cu părerea. Însă nu oamenii deștepți vin în control. Vine în control Fiscul. Motiv pentru care cel mai bine e să întrebați Fiscul. Vă rog să nu aveți nicio ezitare în a formula adrese de clarificare fiscului. Prima dată o să vi se dea un răspuns de n-o să pricepeți nimic. Eventula vi se indică un text de lege. Insistați! Eu am avut o dragoste aparte față de un caz și am făcut Fiscului pe același subiect opt adrese. Iar la a opta am solicitat o întâlnire cu reprezentanții serviciului legislație de la Ministerul Finanțelor, spunându-le foarte clar că nu înțeleg ce-mi spun.

Până la urmă singura modalitate pe care ca profesioniști o avem în relația cu organele fiscale este de a naște o punte de comunicare cu ei. Dacă vrem să facem după capul nostru, o să ne consultăm cu avocați, cu specialiști în taxe, cu economiști și va veni Fiscul în control. Și ei nu sunt nici avocați, nici specialiști, ei sunt organe de control. Or, dacă avem o dilemă, ei sunt cei care trebuie să răspundă.”

După 2012, optimizarea fiscală s-a schimbat astfel: ”Orice permite legea, orice facilitate pe care o aveți în Codul fiscal, orice incidență de act normativ care poate duce la o scădere de taxe, aplicați-o! Asta este o optimizare fiscală. Alte metode de optimizare fiscală decât cele menționate expres în actele normative nu vă recomand să le faceți. Și mare atenție la relațiile intra-grup.  (….) Inclusiv între societățile din România aflate în același grup va trebui să aveți grijă și să faceți cu mare atenție toate fluxurile operaționale de natură financiară de așa manieră încât transparența, care din 2012 e sfântă, să fie respectată.”, a spus Bejenaru.

Concluzia: ”Atenție sporită, transparență totală și bâzâiți Fiscul la maxim! Pentru că este singura modalitate în care într-un interval de timp de trei-patru ani se va genera o relație normală, funcțională între oamenii de business și organele fiscale. Iar interfața acestei relații sunt specialiștii în domeniul economic. Noi ca avocați ne mai ducem pe la Finanțe, ne mai batem cu ei pe acolo, însă în momentul în care vine avocatul, e clar că e loc de scandal. Prezența avocatului presupune o situație litigioasă: Ai venit cu avocatul la control. Da ce crezi că-ți fac? Și se întărâtă. În momentul în care un specialist din domeniul economic discută cu unul de la Fisc, sunt din aceeași branșă, poate au fost colegi de facultate, putea de comunicare există mult mai bine. Și cred că fiecare om care lucrează în domeniul economic are această misiune în cadrul societății și a mediului de afaceri românesc de a genera această relație de comunicare cu autoritățile.

La momentul de față în societatea românească și în mediul de afaceri românesc sunt două tabere: Tabăra organelor de control și cea a contribuabililor, a operatorilor de business, fără se existe o trasabilitate foarte clară a procesului de control sau a modului de monitorizare a felului în care ei își desfășoară activitatea.

Sunt ferm convins că ați avut controale și cam știț ce senzație aveți când vine Fiscul în control. Toată lumea are un nod în stomac: Aoleo, ce o să găsească?! Ca să preveniți această chestiune, pentru că și cei de la Fisc sunt angajați și plătiți din banii noștri până la urmă, trebuie să nașteți relația de comunicare.”

Comments

comentarii