Acasă » OPINII-ANALIZĂ » De ziua justiției române, de la judecător la justițiabil
Andrea Chiș

De ziua justiției române, de la judecător la justițiabil

De ziua justiției, m-am gândit, desigur, la actorii principali ai actului de justiție, care sunt cel care cere să i se facă dreptate și cel care o împarte, adică justițiabilul și judecătorul.

Inevitabil, m-am întrebat care este perspectiva fiecăruia asupra actului de justiție, ce înseamnă justiția pentru judecător, ce înseamnă justiția pentru cel care a câștigat procesul, dacă există justiție pentru cel care pierde. Pot să dau doar un răspuns general și subiectiv. Eu cred că, pentru judecător, justiție înseamnă să afle adevărul și să aplice legea într-un fel care să corespundă principiului echității. Pentru cel care se adresează judecătorului, justiție înseamnă să-și spună adevărul și să ceară aplicarea legii la acel adevăr. De aceea, există justiție și pentru cel care pierde, dacă știe să accepte soluția dată de judecătorul în mâna căruia și-a pus soarta.

Care este rolul acestor protagoniști în procesul de aflare a adevărului? Într-o lume ideală, părțile ar trebui să contribuie onest la administrarea probatoriului necesar aflării adevărului, iar judecătorul să administreze orice probă care duce la acest final, chiar dacă a fost propusă cu întârziere și chiar dacă părțile se opun (vorbesc, în principal, din perspectiva judecătorului din procesul civil). Judecătorul mai trebuie să vegheze la apărarea drepturilor părților din proces, în special a dreptului la apărare, asigurându-se că fiecare parte beneficiază de o apărare adecvată, inclusiv prin numirea unui apărător profesionist, chiar peste voința ei, atunci când partea nu e conștientă de faptul că nu se poate apăra singură. Judecătorul trebuie să asigure un climat de liniște în sala sa de judecată și să fie un ascultător asertiv, pentru ca justițiabilul să fie stimulat să i se adreseze. Justițiabilul trebuie să știe că, pentru judecător, el nu este un simplu dosar, ci un om cu o problemă ce trebuie rezolvată și pe care numai judecătorul o poate rezolva și încearcă să o facă cât se poate de bine.

Care sunt așteptările celor două categorii, una de la alta? Justițiabilul vrea să fie ascultat și înțeles, chiar dacă uneori ceea ce vrea să-i spună judecătorului depășește limitele unui proces, iar judecătorul își dorește ca soluția sa să fie acceptată inclusiv de partea care a pierdut, pentru că este suficient de convingătoare prin munca depusă în vederea aflării adevărului și pentru motivarea care reflectă cunoașterea cauzei și a legii de către cel care deține puterea de a decide.

De ziua justiției, le urez judecătorului și justițiabilului ca fiecare să se ridice cât mai mult la nivelul așteptărilor celuilalt!

Judecător Andrea Annamaria Chiș, Curtea de Apel Cluj, vicepreședinte al Filialei AMR Cluj

Comments

comentarii

Un comentariu

  1. Cornelia Galavan

    ZIUA JUSTITIEI – LACRIMI SI COSMAR INTR-O TARA EUROPEANA! INFIRMA IN CARJE DE 18 ANI – EXPOZITIE MANIFEST INEDITA LA DOMICILIU IMPOTRIVA ABUZURILOR SI DEGRADARII CONDITIEI UMANE IN JUSTITIE.
    Pentru mine ca justitiabil este ‘ziua injustitiei’. Justitia mi-a distrus viata mai rau decat accidentul rutier in urma caruia sunt infirma de 18 ani, calcandu-mi in picioare demnitatea, tranformandu-ma intr-un gunoi uma, un emigrant in propria tara. Pentru a sustine cele afirmate va pot pune la dispozitie peste 50 de articole aparute pe parcursul anilor in toate cotidiienele centrale care scot in evidenta coruptia si abuzurile in actul de justitie ce a transformat un accident rutier stupid intr-un act de justitie si mai stupid in malaxorul justitiei generand zci de procese atat penale cat si civile. Articolele scot in evidenta si actiunile de protest in premiera organizate personal sau impreuna cu multe alte victime ale accidentelor rutiere devenite si victime ale justitiei in procese umilitoare inechitabile pe care le-am cunoscut prin salile de judecata. Cazul ”Cornelia Galavan” a fost mediatizat facand subiectul si mai multor reportaje tv, nu numai pentru ca a reusit singura, infirma in carje sa aduca in fata instantei de judecata primul expert tehnic-auto condamnat pentru expertiza fasa ascunsa de procurori pentru musamalizarea dosarului, ci si pentru implicarea civica oganizata in premiera in Romania prin initierea si organizarea anuala din 2001 in Piata Universitatii a proiectului ‘Lacrima Rutiera’. Proiectul pe langa comemorarea victimelor traficului rutier militeaza printre altele si pentru o justitie reala echitabila si umana de nivel european unde valoarea omului este apreciata chiar daca acesta are doar calitatea de ”simplu cetatean”. Protestele mele oficiale impotriva abuzurilor comise in mod paradoxal in actul de justitie au avut loc in fata Guvernului Romaniei, Ministerului de Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii si al Ministerului Public, primind raspunsuri formale chiar jignitoare.Pentru sustinerea celor afirmate va pot pune la dispozitie arhiva cu zeci de dosare precum si cele 50 de ziare care au publicat subiecte ca ” S-a facut de ras ca procuror, dar a fost promovat sef la DNA” (RL), ”Cornelia Galavan femeia in carje care a invins sistemul”, (JN), ”Expertul m-a facut din victima, vinovata!” (CLICK), ”Lovita de masina, jefuita de autoritati” (EVZ) sau ”Lacrima sotilor Galavan aprinde candele pe sosele” (ADEVARUL). Toate acestea putand face parte dintr-o expozitie manifest la sediile institutiilor statului abilitate in actul de justitie asa cum au fost expuse in 2001 la sala Arcub din Bucuresti fiind mentiunata in articolul ”Expozitia nedreptatii” (JN) avand-ul ca autor pe cunoscutul publicist Viorel Ilisoi.

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina