Acasă » SISTEMUL JUDICIAR » Cum fac verificări conducătorii instanţelor dacă în presă apar probe din dosare ce țin de viața privată

Cum fac verificări conducătorii instanţelor dacă în presă apar probe din dosare ce țin de viața privată

Secția pentru judecători a CSM a aprobat un raport al Inspecției Judiciare prin care se stabilește ”o reglementare concretă a modului de verificare în situaţiile în care în mediul public apar probe sau aspecte referitoare la viaţa privată a persoanelor din dosarele aflate pe rolul instanţei”

Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Raportul Inspecţiei Judiciare nr. 1619/IJ/917/DIJ/2016 privind verificarea respectării Ghidului privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass media, precum şi a prevederii referitoare la efectuarea de verificări din oficiu ori de câte ori apar în mediul public probe sau aspecte în legătură cu viaţa privată a persoanelor, din dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, cu observaţiile şi precizările formulate de Direcţia legislaţie, documentare şi contencios şi a hotărât sesizarea Comisiei nr. 2 Eficientizarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii şi a instituţiilor coordonate, parteneriatul cu instituţiile interne şi societatea civilă din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Extrase din Raport

Vulnerabilităţi, concluzii, propuneri de unificare a practicilor instanţelor de judecată.

Ca o concluzie generală, din relaţiile comunicate de conducerile administrativ-judiciare ale instanţelor, rezultă că în general recomandările din Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media sunt respectate, nefiind identificate disfuncţionalităţi majore în activitatea de asigurare a comunicării informaţiilor de interes public prin intermediul presei.

Totodată, instanţele au respectat, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin conform Ghidului, dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, Legea nr. 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, iar după publicarea deciziei nr. 37/7.12.2015 pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au conformat dispoziţiilor din această hotărâre.

Au fost identificate totuşi situaţii în care instanţele au aplicat în mod diferit dispoziţiile Ghidului:

  • S-a constatat că există o practică diferită a instanţelor judecătoreşti în legătură cu verificarea existenţei unui interes public în privinţa cererilor reprezentanţilor mass-media formulate în legătură cu dosarele civile, altele decât cele de contencios administrativ sau contravenţional, în sensul că unele instanţe soluţionează favorabil astfel de cereri care nu sunt motivate în niciun fel, în timp ce alte instanţe solicită justificarea unui interes public.

Reglementările din Ghid prevăd expres că în cadrul procesului civil este mai puţin pronunţat caracterul public al informaţiilor care rezultă din activitatea de judecată şi s-a apreciat că dreptul la respectarea vieţii private şi de familie poate determina limitări importante ale accesului reprezentanţilor mass-media la aceste informaţii. De altfel, dispoziţiile art.46 din Ghid menţionează expres că solicitările reprezentanţilor mass-media trebuie rezolvate cu mai multă exigenţă, iar informaţiile de interes public pot fi acordate, la cerere, în materia contenciosului administrativ şi contravenţional, precum şi în alte cauze în care există un interes public. Prin urmare, toate instanţele ar trebui să solicite justificarea interesului public în toate cauzele civile, altele decât cele în materia contenciosului administrativ şi contravenţional.

Tot în legătură cu solicitarea justificării unui interes public pentru obţinerea informaţiilor se reţine că unele instanţe solicită acest lucru şi în cauzele penale. Dispoziţiile Ghidului nu prevăd însă necesitatea justificării unui interes public în aceste cazuri, din interpretarea prevederilor Ghidului rezultând că acesta este prezumat, cu respectarea restrângerilor accesului la informaţiile de interes public dat de natura procedurii ori a cauzei.

  • Un alt aspect ce vizează o practică diferită este acela referitor la interpretarea dispoziţiilor art. 277 3 din Ghid privind eliberarea unei „copii a soluţiei” pronunţate de judecătorul de cameră preliminară. Majoritatea instanţelor au considerat că acest text are în vedere încheierea în totalitate, după eliminarea pasajelor ce nu se dau publicităţii şi asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal, altele însă au respins cererea, apreciind că se poate comunica doar soluţia pronunţată în dosar.

Apreciem că, din interpretarea textului menţionat reiese că sintagma „copie a soluţiei” se referă la considerentele încheierii pronunţate în procedura de camera preliminară, din care trebuie eliminate informaţiile exceptate şi care nu s-ar putea regăsi în dispozitiv.

  • Au fost identificate situaţii în care nu s-a procedat la consultarea judecătorului cauzei/preşedintelui instanţei, atunci când Ghidul prevede această consultare, precum şi o modalitate diferită de realizare efectivă a acestei consultări, în sensul că unele instanţe obţin un acord scris, iar altele un acord verbal. Considerăm că pentru verificarea îndeplinirii acestei cerinţe s-ar impune existenţa unor menţiuni exprese ale judecătorului consultat, consemnate în scris fie printr-o simplă rezoluţie, fie prin orice alt act care să ateste consultarea.

Tot în legătură cu consultarea judecătorului se reţine că există dificultăţi semnalate chiar de instanţe, în cazul în care purtătorul de cuvânt şi judecătorul cauzei au păreri contrare: unele instanţe resping cererea pe motiv că nu există acordul judecătorului, iar altele au procedat la soluţionarea favorabilă a cererilor chiar şi în lipsa acordului judecătorului de caz.

Apreciem că această situaţie ar trebui reglementată expres prin stabilirea condiţiilor în care purtătorul de cuvânt poate furniza informaţiile în lipsa acordului judecătorului cauzei.

  • Un alt aspect relevant identificat în practica instanţelor este acela vizând caracterul pur formal al anonimizării înscrisurilor comunicate, întâlnit mai ales în materie civilă, întrucât maniera concretă în care se procedează (acoperirea înscrisului cu pix, cariocă etc.) permite în fapt citirea datelor respective.

Distinct, tot în legătură cu anonimizarea înscrisurilor comunicate reprezentanţilor mass-media s-a constatat faptul că, în condiţiile în care pe portalul instanţelor din România figurează numele şi prenumele părţilor, chiar dacă instanţele procedează la eliminarea datelor cu caracter personal din conţinutul copiilor/extraselor eliberate, în sensul prevederilor Legii nr.677/2001, această măsură este ineficientă, fiind posibilă identificarea acestora după numărul dosarului care este indicat.

  • Unele dificultăţi în soluţionarea cererilor având ca obiect solicitarea informaţiilor de interes public concretizate în eliberarea unor copii de pe documentele din dosarele aflate pe rolul instanţelor au vizat aplicarea dispoziţiilor art.9 alin. l din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd că, în cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii. Totodată, potrivit art. 18 alin.2 din Normele Metodologice din 7 februarie 2002 de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, costul serviciilor de copiere va fi suportat de solicitant, în condiţiile legii, iar potrivit alin.3 al aceluiaşi articol plata serviciilor de copiere se va face la casieria fiecărei autorităţi sau instituţii publice.

Majoritatea instanţelor nu au efectuat nicio menţiune cu privire la suportarea costului serviciilor de copiere de către reprezentanţii mass-media, excepţie fiind Tribunalul Vrancea care a stabilit norme interne după care se stabilesc aceste costuri (0,25 ron/pagină) şi care a menţionat că sumele astfel încasate au fost făcute venit la bugetul statului.

Cu privire la acest aspect apreciem că se impune completarea Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

  • Un alt aspect de evidenţiat este faptul că o vulnerabilitate a activităţii de comunicare a informaţiilor prin intermediul mass-media o reprezintă caracterul echivoc al obligativităţii normelor prevăzute în Ghid. Aceasta deoarece Ghidul utilizează expresia „recomandări”, care prin natura termenului ar putea fi considerate facultative, dar care trebuie valorificate de către instanţe (art.49 din Ghid) ceea ce ar conduce la concluzia că acestea devin obligatorii prin transpunerea lor în fişele postului aferente personalului din cadrul biroului de informare şi relaţii publice, precum şi în instrucţiunile şi procedurile de lucru interne.

Este adevărat că noul Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti a stabilit expres în art.119 alin.3  că „pentru relaţia cu mass-media se aplică Ghidul”, însă aceste articol este menţionat doar la secţiunea referitoare la activitatea în timpul şedinţei de judecată, ceea ce ar putea conduce la interpretări diferite privind aplicabilitatea Ghidului la întreaga activitate a Biroului de informare şi relaţii publice.

Apreciem că şi cu privire la acest aspect ar fi necesară completarea dispoziţiilor din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Faţă de constatările rezultate în urma verificărilor efectuate şi în raport de aspectele anterior menţionate,

PROPUNEM

Înaintarea prezentului raport Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dispune cu privire la:

  1. În aplicarea dispoziţiilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din şedinţa din 10 iunie 2015, referitoare la obligaţia conducătorilor instanţelor de a efectua verificări în situaţiile în care în mediul public apar probe sau aspecte referitoare la viaţa privată a persoanelor, din dosarele aflate pe rolul instanţei, apreciem că s-ar impune o reglementare concretă a modului de verificare constând în:
  • obligaţia conducătorului Biroului de informare şi relaţii publice de a identifica, în cadrul atribuţiei prevăzute de art.80 lit. g din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cazurile în care în mediul public apar probe sau aspecte referitoare la viaţa privată a persoanelor, din dosarele aflate pe rolul instanţei;
  • informarea preşedintelui instanţei printr-un referat însoţit de materialul de presă relevant;
  • obligaţia preşedintelui de a dispune măsuri pentru verificarea aspectelor semnalate, urmând ca rezultatul verificărilor să fie concretizat într-un act constatator;
  • înaintarea rezultatului verificărilor, însoţit de materialul de presă către Biroul de informare publică şi relaţii cu mass-media din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi sesizarea altor autorităţi apreciate competente în raport de concluziile verificărilor.
  1. Actualizarea Ghidului privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media în sensul corelării acestuia cu interpretarea dată prin decizia nr.37/7.12.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;
  2. Completarea dispoziţiilor Ghidului cu privire la necesitatea consemnării poziţiei adoptate de judecătorul/preşedintele instanţei, în cadrul operaţiunii de consultare, precum şi stabilirea condiţiilor în care purtătorul de cuvânt poate furniza informaţiile, în lipsa acordului judecătorului cauzei;
  3. Completarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti cu dispoziţii referitoare la costul serviciilor de copiere în raport de dispoziţiile art.9 alin. l din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi art. 18 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr.544/2001, precum şi introducerea unei dispoziţii referitoare la aplicabilitatea Ghidului şi la paragraful care reglementează activitatea Biroul de informare şi relaţii publice;
  4. Unificarea practicilor diferite adoptate de instanţe conform recomandărilor din Capitolul V al prezentului raport;
  5. Analizarea de către Serviciul legislaţie şi documentare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a posibilităţii ştergerii informaţiilor din bazele de date informatizate ale instanţelor şi identificarea soluţiilor ce se pot dispune de către acestea în cazul cererilor privind înlăturarea din aceste evidenţe şi de pe portalul instanţelor a datelor de identificare formulate de părţi, având în vedere cele două cereri înregistrate în cursul anului 2016 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Raportul complet

Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar și mass-media din România

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina