Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Cine este avocatul cercetat în dosarul CFR, care a provocat conflict negativ de competență

Cine este avocatul cercetat în dosarul CFR, care a provocat conflict negativ de competență

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Cluj a trimis cererea omului de afaceri Arpad Paszkany de revocare a controlului judiciar la Curtea de Apel Cluj pe motiv că în dosar este urmărit penal avocatul maghiar Horvath Peter, cu birouri în Budapesta și New York, implicat în managementul unei companii din Cipru cu activități în toată lumea,

Judecătorul de la Curte a declinat competența în favoarea Tribunalului, declanșând ceea ce în termeni juridici se cheamă ”conflict negativ de competență”. Acesta va fi soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care va decide ce instanță este competentă.

În dosarul DIICOT Cluj, pe lângă Arpad Paszkany și Iuliu Mureșan, mai sunt urmăriți penal pentru aceleași fapte, anume constituirea unui grup infracțional organizat și delapidare cu consecințe deosebit de grave, cetățenii maghiari Szekernyes Karoly și Horvath Peter.

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunal arată că ”conform pieselor probatorii ale dosarului, la epoca săvârşirii infracţiunilor, dar şi în prezent, domnul Horvath Peter, cetăţean maghiar, avea/are calitatea de avocat, doctor în drept, fiind director al VIANOVA HOLDINGS Limited în cadrul Contractului de colaborare nr. 653/04.06.2008, încheiat de această societate cu sediul în Nicosia, Cipru, în calitate de prestator, cu SCS FOTBAL CLUB CFR 1907 CLUJ SA, în calitate de beneficiar. Acest document este semnat din partea prestatorului de către suspectul Peter Horvath.

Totodată, acesta a semnat cele două procese-verbale din datele de 17.08.2009 şi 03.03.2010, în calitate de director, procese-verbale perfectate cu beneficiarul SCS FOTBAL CLUB CFR 1907 CLUJ SA. Se observă că la încheierea contractului de cesiune de acţiuni din data de 19.04.2012, încheiat cu PASZKANY ARPAD, în calitate de cesionar, VIANOVA HOLDINGS LTD, în calitatea sa de cedent, a fost reprezentată de suspectul Horvath Peter.

Mai apoi, în cadrul Adunării Generale a Asociaţilor SC SIGMA RESIDENCE SRL din data de 16.03.2009, au participat VIANOVA HOLDINGS LIMITED, în calitate de asociat cedent, reprezentată de suspectul Szekernyes Karoly, numitul Paszkany Arpad-Zoltan, în calitate de cedent, dar şi firma WEBER INVESTMENTS LIMITED, în calitate de nou asociat cesionar. Cu această ocazie a fost încheiată Hotărârea Asociaţilor SC SIGMA RESIDENCE SRL nr. 1/16.03.2009, în care este menţionat ca şi reprezentant al WEBER INVESTMENTS LIMITED, dl. Horvath Peter. La finalul documentului, la rubrica semnături, pentru asociatul cesionar, a semnat mandatarul „av. dr. Horvath Peter”. Aceeastă calitate a suspectul Horvath Peter, aceea de avocat şi doctor în drept, figurează şi în numeroase alte acte existente la dosarul cauzei.

Ca urmare a verificărilor efectuate prin intermediul surselor publice oferite de platformele de internet, au fost descoperite date conform cărora suspectul Horvath Peter a urmat cursurile facultăţii de drept din Columbia Law School în perioada iulie 2011 – iunie 2012, obţinându-şi diploma de masterat în drept. Începând cu luna martie 2015 este înscris la CASS BUSINESS SCHOOL din Londra (pentru un MBA n.red.), ale cărui cursuri le frecventează şi în prezent.

Cu privire la activitatea profesională, au rezultat informaţii conform cărora dl. Horvath Peter, cetăţean mahiar, este avocat imobiliar cu experienţă juridică substanţială, specializat în dezvoltarea, managementul şi investiţiile imobiliare, finanţele imobiliare şi în materie de drept privind realizarea construcţiilor. În perioada 1995-2000 a devenit doctor în drept, în perioada ianuarie 2000 – decembrie 2010 a lucrat ca avocat stagiar la firma de avocatură Charles Varga.

În perioada ianuarie 2002 – decembrie 2010 a lucrat ca şi consilier general (România) la TriGranit Development Corporation; Din decembrie 2013 şi până în prezent acesta a fost angajat al ATUM Developments Ltd, în cadrul căreia deţine din cursul lunii ianuarie 2013 funcţia de Chief Business Development Officer and General Counsel.

În cauză a rezultat, astfel, că se efectuează cercetări şi faţă de dl. Horvath Peter, care, la data săvârşirii pretinselor infracţiuni, avea calitatea de avocat.

Or, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 C.proc.pen., Curtea de Apel judecă în primă instanţă: (…) d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi de autori publici externi (…).

Aşadar, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzelor privind infracţiuni săvârşite de avocaţi revine Curţii de Apel, iar textul art. 38 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. nu face distincţie în funcţie de naţionalitatea avocatului sau a statului în care acesta a dobândit calitatea în discuţie. Mai mult, în speţă, domnul Horvath Peter este cetăţean maghiar/european, bucurându-se de libertatea de circulaţie, putând presta în mod virtual servicii de consultanţă juridică inclusiv pe teritoriul României.

Competenţa după calitatea persoanei/personală (ratione personae), determinată de calitatea specială a subiectului activ al infracţiunii, este o derogare de la competenţa materială obişnuită.

Ţinând seama de calitatea de avocat a suspectului Hortvath Peter (faţă de care s-a dispus o soluţie procesuală de efectuare în continuare a urmăririi penale), competenţa de soluţionare cauzei în fond, faţă de toţi suspecţii/inculpaţii, aparţine instanţei superioare în grad Tribunalului Cluj, fiind vorba de Curtea de Apel Cluj, instanţă competentă material prin raportare la calitatea specială a acestui suspect, conform art. 38 alin. 1 lit. d) C.proc.pen.

În faza de urmărire penală, competenţa de soluţionare a cauzelor prevăzute de art. 53 C.proc.pen., revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza în fond (cu privire la toate persoanele faţă de care au fost formulate acuzaţii penale). La acest moment, consecutiv efectuării in personam a urmăririi penale faţă de suspecţi, inclusiv faţă de dl. Horvath Peter, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Curţii de Apel Cluj-

Aşa fiind, a rezultat, în mod neîndoielnic, că, în cauza de faţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi competent să soluţioneze, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind măsurile preventive, măsurile asiguratorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege, încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii, procedura audierii anticipate, alte situaţii expres prevăzute de lege, este judecătorul din cadrul Curţii de Apel Cluj, inclusiv plângerea inculpatului PASZKANY ARPAD-ZOLTAN formulată conform art. 213 C.proc.pen., operând o prorogare de competenţă a Curţii de Apel Cluj şi în privinţa inculpatului amintit.

Judecătorul a reţinut că atunci când prorogarea este determinată de aplicarea, pentru unele infracţiuni, respectiv pentru unii inculpaţi din cauză, a unor norme diferite de competenţă materială sau după calitatea persoanei, efectul prorogării de competenţă este obligatoriu, sub sancţiunea nulităţii absolute, dat fiind că prorogarea de competenţă se realizează întotdeauna în favoarea instanţei ierarhic superioare.

S-a menţionat că, în cauză, în etapa urmăririi penale in rem, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj a autorizat efectuarea unor percheziţii domiciliare, iar ulterior momentului la care s-a dispus efectuarea urmăririi penale in personam faţă de numitul Horvath Peter nu au mai fost soluţionate cereri de acest judecător în condiţiile art. 53 C.proc.pen.

În raport de considerentele ce preced, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 47 corob. cu art. 38 alin. 1 lit. d) şi art. 53 C.proc.pen., fiind întemeiată excepţia de necompetenţă materială a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj, invocată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj.”, se arată în motivarea judecătorului de la Tribunal.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Cluj a fost de altă părere: ”analizând dispoziţiile art. 38 şi 40 Cod procedură penală, apreciază că în cauză sunt incidente prevederile care vizează competenţa după calitatea persoanei privind infracţiunile săvârşite de către făptuitorii menţionaţi la literele c-g art. 38 Cod procedură penală şi art. 40 Cod procedură penală, acestia având calitatea de cetăţeni români. O interpretare contrară ar conduce la concluzii absurde în sensul că instanţele române ar fi competente să judece, de pildă, magistraţi cetăţeni străini, şefi ai cultelor religioase din alte ţări, membrii ai Curţilor de Conturi din alte ţări, Avocatul poporului din alte ţări, etc.

Mai mult, cercetările efectuate faţă de suspectul Horvath Peter în prezenta cauză sunt incipiente, neexistând o dovadă lipsită de echivoc că acesta mai are sau a avut la data comiterii faptelor calitatea de avocat.

Astfel, după cum se poate observa, au fost efectuate verificări doar prin intermediul surselor publice oferite de platformelor de internet, fără a exista un răspuns oficial din partea autorităţilor maghiare până la acest moment.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 50 Cod procedură penală judecătorul de drepturi şi libertăţi va declina competenţa de soluţionare a prezentei plângeri în favoarea Tribunalului Cluj, va constata declanşat conflictul negativ de competenţă, iar în temeiul art. 51 alin. 5 Cod procedură penală, va înainta dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.”

 

Art. 38 CPP: Competenţa curţii de apel

(1) Curtea de apel judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445;
b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;
d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;

e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infracţiunile săvârşite de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;

g) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;
h) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

Art. 40: Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
(1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale definitive, precum şi recursurile în interesul legii.

(4) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.

(5) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns