După ce s-a publicat decizia nr.9/2016 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la reprezentarea persoanei juridice în instanță prin mandatar persoană juridică, recuperatorul de creanțe Kruk și partenerul său Secapital au găsit o soluție pentru a se respinge excepția lipsei calității de reprezentant în dosarele cu contestații la executare ale oamenilor.

Am găsit pe portalul instanțelor de judecată, la Judecătoria Cluj-Napoca, mai multe cauze cu recuperatori de creanțe soluționate după data de 26 mai 2016, când a fost publicată în Monitorul oficial decizia nr.9/2016 a ÎCCJ. În unele cauze, contestațiile la executare în care erau intimate EOS KSI sau Kruk au fost admise, iar în altele au fost respinse, chiar dacă reprezentarea s-a făcut prin persoana juridică:

Solutia pe scurt: „Respinge contestaţie la executare formulată de către contestatoarea C. M B, în contradictoriu cu intimata SECAPITAL S.a.R.L. prin reprezentant KRUK ROMÂNIA. Admite în parte cererea formulată de către BEJ Manchevici Marin şi, în consecinţă, obligă contestatoarea la plata către intimatul BEJ Manchevici Marin la plata sumei de 51,2 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului execuţional nr. 820/2012, respingând restul pretenţiilor. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.06.2016.
Document: Hotarâre  5936/2016  16.06.2016”

Sentința de mai sus nu este motivată încă. Am găsit cauze în care a fost ridicată excepția lipse calității de reprezentant a firmei Kruk, chiar și de către instanță din oficiu, fiind apoi respinsă.

Solutia pe scurt: ”Respinge exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Kruk Romania S.R.L. pentru Secapital S.a.R.L. Admite contestaţia la executare formulata si precizata de contestatorul P. V. Dispune anularea actelor de executare silita intocmite in dosarul executional nr. 93/2016 instrumentat de B.E.J. Manchevici Marin. Dispune intoarcerea executarii silite si repunerea partilor in situatia anterioara, în sensul obligării intimatei să restituie contestatorului suma de 396 lei. Obliga intimata sa achite contestatorului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Dispune restituirea catre contestator a sumei de 272 lei, la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri, reprezentand taxa judiciara de timbru achitata potrivit chitantei seria 57706/2016 nr. 9682/02.03.2016 emisa de Comuna Floresti. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea si motivele de apel se depun la instanta a carei hotarâre se ataca. Pronuntata în sedinta publica, azi, 19 iulie 2016, Document: Hotarâre  7093/2016  19.07.2016”

Solutia pe scurt: ”Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei, invocată de către instanţă, din oficiu. Admite contestaţia la executare formulată de către contestatorii K. I şi K. M-S, în contradictoriu cu intimata SECAPITAL SaRL. Anulează executarea silită pornită de către intimată în dosarul execţional nr. 170/2015 al BEJ RADU CRIŞAN, dreptul de a obţine executarea silită fiind prescris. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Cluj-Napoca, sub sancţiunea nulităţii. Pronunţata în şedinţa publica, azi 22.06.2016. Document: Hotarâre  6056/2016  22.06.2016”

La această din urmă sentință avem motivarea. Este vorba de un caz în care societatea KRUK INTERNATIONAL a preluat de la BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA o creanţă neperformantă. Creanţa a fost cesionată către KRUK SA în data de 19 septembrie 2011, iar apoi recesionată către SECAPITAL SaRL, în data de 28 septembrie 2012. Cesiunea de creanţă a fost încheiată în mod legal la data de 8 septembrie 2011, aceasta fiind notificată debitorilor. În motivare se vede ce au făcut Kruk și Secapital pentru ca cea din urmă să aibă reprezentare în proces. Contestația la executare a fost totuși admisă pe alt considerent.

Motivarea instanței Judecătoriei Cluj-Napoca

”Analizând, cu prioritate excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 9/2019 pronunţată de către ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. Deşi iniţial intimata a fost reprezentată în faţa instanţei prin SC KRUK ROMANIA SRL, persoană juridică, ulterior, intimata a depus la dosar dovada că este reprezentată de către avocat Cătană Paula, conform împuternicirii avocaţiale anexate. De asemenea, prin cererea depusă, reprezentanta convenţională a intimatei a arătat că înţelege să îşi însuşească în mod expres toate înscrisurile, actele, excepţiile şi probele depuse la dosar până în acel moment. Având în vedere prevederile art. 82 alin.1 C. proc. civilă, potrivit cărora când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, precum şi faptul că în urma termenului acordat aceste lipsuri au fost acoperite, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant ca neîntemeiată.

(Noul reprezentant al Secapital este un avocat stagiar de la un cabinet din București – n.red)

Pe fond, instanţa reţine că contestatorii au încheiat cu BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA, prin Sucursala Cluj, Contactul de credit de nevoi personale nr. 4157204/18.07.2006, suma împrumutată fiind de 18.900 lei, pe o perioadă de 120 de luni, începând cu data de 18.078.2006 şi până la data de 18.07.2016 .

La data de 05.07.2011 creditul CL 41572041300 a fost declarat scadent anticipat, fără notificarea clientului, după cum rezultă din răspunsul depus la dosar de către BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA . La data de 19.09.2011 creditul a fost cesionat.

La data de 26.03.2015 intimata a înregistrat la BEJ Radu Crişan cerere de executare silită, iar la data de 26.03.2015, prin înştiinţare emisă în dosarul execuţional nr. 170/2015 al BEJ Radu Crişan şi comunicată la data de 27.03.2015 contestatorilor li s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a declanşat urmărirea silită împotriva lor, la cererea intimatei SECAPITAL SaRL, prin SC KRUK ROMANIA SRL, în baza titlului executoriu Contractul de credit nr. 4157204 din data de 18.07.2006. Prin somaţia imobiliară din aceeaşi dată li s-a pus în vedere sa achite suma de 33988,8 lei, din care suma de 29.821,18 lei, reprezentând debit principal, dobânda aferentă, comision bancar restant şi asigurare bancară, iar suma de 4.167,68 lei, reprezentând cheltuieli de executare în dosarul execuţional. Odată cu înştiinţarea li s-a comunicat şi încheierea din data de 26.03.2015 prin care a fost încuviinţată executarea silită, precum şi titlul executoriu.

În drept,  potrivit art. 706 C. proc. civilă, (1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani. (2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

În speţă, instanţa arată că excepţia prescripţiei invocată de către contestatorii în cadrul acestei acţiuni nu este o excepţie procesuală propriu-zisă, cum în mod impropriu au denumit-o aceştia. În cazul contestaţiei la executare, a invoca că executarea silită a început după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, echivalează cu a invoca un caz de nelegalitate a executării care atrage nulitatea acesteia.

Analizând acest motiv de nulitate, instanţa reţine că potrivit art. 6.9 din Contractul de credit nr. 4157204/18.07.2006, dacă împrumutatul nu plăteşte la scadenţă ratele şi dobânzile aferente creditului acordat sau nu respectă vreuna din clauzele şi obligaţiile prevăzute în prezentul contract, creditul poate fi declarat scadent anticipat, banca fiind în drept să solicite de îndată rambursarea acestuia şi a dobânzilor şi să procedeze la recuperarea creanţelor prin orice mijloace prevăzute de lege (…) (f. 13).

După cum s-a arătat mai sus, ca urmare a neachitării de către contestatori a unor rate, creditul a fost declarat scadent anticipat de către banca BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA, la data de 05.07.2011 fără notificarea clientului, după cum rezultă din răspunsul depus la dosar de către BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA (f. 52). Având în vedere că în cadrul contractului nu s-a prevăzut obligaţia de notificare a declarării scadenţei anticipate a creditului, instanţa reţine că termenul de prescripţie a început să curgă, pentru toată suma rămasă neachitată din respectivul contract, la data declarării scadenţei anticipate a acestuia. Aşa fiind, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 05.07.2014, iar cererea de executare silită a fost formulată de către intimată, la data de 26.03.2015, după împlinirea termenului de prescripţie.

Susţinerea contestatorilor potrivit căreia, fiind vorba despre un contract de credit, pentru fiecare rată de plată începe să curgă un termen de prescripţie diferit nu este întemeiată, datorită faptului că creditul a fost declarat scadent anticipat, toate ratele devenind exigibile la data declarării scadenţei.

În ceea ce priveşte apărările formulate de către intimată, instanţa arată că fiind vorba despre un contract încheiat în anul 2006, în cauză sunt incidente prevederile Decretului nr. 167/1958, privind prescripţia. Astfel, cazurile de întrerupere a termenului de prescripţie sunt cele enumerate la art. 16 din decret, şi anume: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţa judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;    c) printr-un act începător de executare. Aceste cazuri de întrerupere a prescripţiei sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. Faptul că intimata a încercat recuperarea pe cale amiabilă a creanţei, inclusiv prin contactarea telefonică, în mod repetat, a contestatorilor, nu reprezintă un caz de întrerupere a prescripţiei. Mai mult, prevederile art. 2532 alin. 6 din noul Cod civil nu sunt incidente în cauză. De asemenea, nici faptul că s-a încheiat contactul de cesiune de creanţă între bancă şi o firmă specializată în recuperarea creanţelor nu reprezintă un act începător de executare, în sensul art. 16 lit. c din Decretul 167/1958. Primul act începător de executare a fost reprezentat de cererea adresată executorului judecătoresc de începerea a executării silite, cerere care a fost formulată abia în data de 26.03.2015.

Deşi intimata a susţinut că debitorii au efectuat o plată în valoare de 50 de lei în data de 30.07.2012, ceea ce ar fi echivalat cu o întrerupere a termenului de prescripţie, ca urmare a recunoaşterii dreptului a cărui acţiune se prescrie, dovada acestei plăţi nu a fost făcută.

Pentru aceste considerente instanţa va admite contestaţia la executare, și va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 170/2015 al BEJ Radu Crişan, dreptul de a obţine executarea  silită fiind prescris, fără a mai analiza şi celelalte motive invocate de către contestatori

În conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar potrivit art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Contestatorii, au solicitat, cu titlu de cheltuieli de judecată în prezentul dosar, doar cele efectuate cu taxa de timbru, arătând că vor fi solicitate pe cale separată cheltuielile cu onorariul avocaţial. Având în vedere acest aspect instanţa, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, va dispune restituirea către contestatori a sumei de 500 lei, reprezentând taxă de timbru, la rămânerea definitivă a hotărârii,

În ceea ce priveşte suma de suma de 500 lei, reprezentând cota de 50% din taxa de timbru, acordată cu titlu de ajutor public judiciar,  deşi potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008, ar trebui să fie pusă în sarcina intimatei, ca urmare a faptului că a căzut în pretenţii, cu toate acestea, prin coroborarea cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/013, potrivit cărora, în cazul admiterii contestaţiei la executare, taxa de timbru se restituită contestatorilor in integralitate, ceea ce echivalează cu faptul că acestă cheltuială ar rămâne în sarcina statului, instanţa va dispune ca suma de 500 lei, reprezentând ajutor public judiciar încuviinţat contestatorilor să rămână în sarcina statului.”

Comments

comentarii