Veșnica controversă cu privire la contractele de ipotecă încheiate pe vechiul cod civil, în sensul stingerii sau nu a ipotecii odată cu stingerea obligațiilor principale din contractele de împrumut, ar putea fi lămurită în septembrie de către ICCJ.

Tribunalul Galați (judecător Ecaterina Ivanov) a sesizat ICCJ cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

,,Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 706 alin.(1) teza a II-a C. proc. Civ., în sensul de a se  stabili dacă termenul de prescripţie de 10 ani se aplică şi în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a unui contract de ipotecă, încheiat sub regimul vechiului Cod Civil, pentru garantarea unei obligaţii de plată ce decurge dintr-un contract de credit, pentru care s-a constatat că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită.”

În încheierea de sesizare a ICCJ se rețin și următoarele:

Având în vedere încheierea contractelor de ipotecă pentru garantarea acestui contract, precum și disp. art.1746 din C.civ. de la 1864, judecătoria s-a considerat ținută de caracterul accesoriu al ipotecii, încheiate sub imperiul legii vechi. Astfel, a constatat ca fiind prescris dreptul creditoarei de a cere executarea silită în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractele de ipotecă nr. 2236 / 10.05.2006 și nr. 3887/03.07.2007, întrucât acestea sunt accesorii contractului de credit, apreciind că prescripția obligației principale stinge și ipoteca constituită.

Cu privire la termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, judecătoria a reținut că, deși disp.art 405 C.proc.civ. de la 1864 prevăd că, în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani, acest termen nu se aplică contractelor de ipotecă încheiate în baza vechiului Cod civil tocmai pentru că sunt accesorii obligației.

Sub un prim aspect, se observă că, în cazul în care dreptul creditorului de a cere executarea silită s-a născut la o dată anterioară intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, dar executarea silită a început sub imperiul legii noi, unele instanțe apreciază că Noul Cod de procedură civilă va fi aplicabil tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită” invocate în cadrul dreptului de a cere executarea silită.

O altă controversă privitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită se referă la durata termenului acesteia” în cazul în care titlul executoriu este reprezentat de un contract de ipotecă încheiat sub regimul Vechiului Cod civil.

Un ultim aspect de practică neunitară privește caracterul executoriu independent al contractului de ipotecă valabil încheiat sub regimul Vechiului Cod civil.

Tribunalul reține că jurisprudența relevantă la nivelul secției, nu este unitară. Majoritatea hotărârilor s-au pronunțat în favoarea incidenței în spețe similare a termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită de 3 ani, precum și a stingerii ipotecii, odată cu stingerea obligației principale, prin orice mod.

În ceea ce privește practica contrară, în hotărâri s-a reținut că ,,Contractele de ipotecă reprezintă, așadar, titluri apte de a fi puse în executare silită, întrucât caracterul accesoriu al ipotecii imobiliare față de contractul principal în baza căruia a fost încheiată nu poate anula sau limita substanțial caracterul executoriu al ipotecii, în mărsura în care nu există în acest sens nicio dispoziție legală sau justificare de ordin interpretativ.

Încheierea de sesizare: incheiere anonimizata 1350 1 2021

Comments

comentarii