ICCJ este chemată să decidă dacă cele 60 de zile de stare de urgență au suspendat sau nu cursul perimării.

Curtea de Apel Bucureşti a sesizat ICCJ cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

,,Interpretarea dispoziţiilor art.63 alin. (12) teza I din Decretul nr.240 din 14 aprilie 2020, în sensul de a şti dacă se aplică şi termenelor de perimare în curs la data instituirii / prelungirii stării de urgenţă.”

În încheierea de sesizare se rețin și următoarele:

Curtea constată că prezenta cauză a fost repusă pe rol în vederea discutării incidentului procedural al perimării, față de împrejurarea că hotărârea care a închis procedura falimentului, în considerarea căreia s-a suspendat judecata s-a pronunțat la data de 18.06.2019, dată de la care a trecut mai mult de un an până la repunerea pe rol.

În prezenta cauză însă se pune problema efectelor pe care instituirea și prelungirea stării de urgență le-au produs asupra cursului perimării, respectiv de a ști dacă art.63 alin. (12) teza I din Decretul nr.240 din 14 aprilie 2020, se aplică și acestora, sau nu.

În unele cazuri s-a considerat că termenul de perimare se calculează prin excluderea duratei stării de urgență, despre care s-a arătat că a produs efectul suspendării termenului, reluat după încetarea situației excepționale, considerând și durata scursă anterior: ,,Termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin I pct. 3 c. pr. civ., și care s-ar fi împlinit la 10.06.2020 a fost însă suspendat în temeiul art. 418 alin 3 c. pr. civ. pe toată durata stării de urgență, instituite prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 212 din 16 martie 2020 și prelungite prin Decretul nr. 240/14.04.2020, partea fiind împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate.

Chiar dacă în decretele de instituire, respectiv prelungire a stării de urgență, legiuitorul nu a reglementat situația termenului de perimare, care față de natura sa mixtă, de sancțiune procedurală și prezumție de desistare a părților de judecată nu poate fi asimilat prescrițliilor sau decăderilor, suspendarea de drept a judecății, potrivit art. 42 alin. 6 din Decretul nr. 195/16.03.2020 și art. 63 alin 11 din Decretul nr. 240/14.04.2020, dispusă ca măsură excepțională, determinată de manifestarea unei pandemii constituie, în mod cert, un motiv temeinic justificat ce le-a împiedicat pe părți (chiar dacă nu în mod absolut) să stăruie în judecată. Prin urmare, reținând că termenul perimării a fost suspendat 60 de zile, în baza dispozițiilor codului de procedură civilă, pe durata stării de urgență[…]”

În alte cazuri, concordante și opiniei instanței de sesizare s-a apreciat că art. 62 din Decretul nr.240/2020 limitează măsura suspendării la termenele de prescripție extinctivă și achizitivă, precum și la termene de decădere de orice fel; or, termenul de perimare nu se încadrează în niciuna din categoriile amintite. Pe de altă parte, celelalte termene procedurale se întrerup, urmând a curge noi termene de aceeași durată de la data stării de urgență, în consecință, în lipsa unei stipulații exprese referitoare la termenul de perimare, care nu are natura juridică a unui termen de prescripție ori de decădere, instanța de sesizare apreciază majoritar, că incidența situației de urgență asupra perimărilor începute anterior nu se manifestă în modalitatea suspendării, nefiind aplicabile dispozițiile art.62, ci ale art.63 alin.(12) din Decretul nr.240/2020, care acoperă toate celelalte termene procedurale.

Încheierea de sesizare: incheiere anonimizata 1481 1 2021

Comments

comentarii