Acasă » PROCESE » Univers T SA a învins definitiv într-un proces cu miză mare Curtea de Conturi a României

Univers T SA a învins definitiv într-un proces cu miză mare Curtea de Conturi a României

Societatea deținută de Consiliul Județean Cluj, Univers T SA, care administrează hotelul cu același nume, a învins definitiv într-un proces cu miză mare Curtea de Conturi a României. Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj au dispus anularea a două puncte importante, ce vizau recalcularea impozitului pe clădire, dintr-o decizie a Curții de Conturi din 2013.

Directorul Camerei de Conturi Cluj din cadrul Curții de Conturi a emis Decizia nr. 2/20 februarie 2013, prin care a stabilit măsuri de remediere a deficienţelor şi abaterilor constatate. Prin această decizie s-a stabilit în sarcina conducerii Univers T SA mai multe măsuri, între care cele mai arzătoare:

  • ”Conducerea entităţii va lua măsuri pentru înregistrarea în evidenţa contabilă a diferenţei de valoare, de 15.607.200 de lei, obţinută ca urmare a reevaluării clădirii hotelului aflat în proprietatea sa, astfel încât imobilul să fie reflectat în situaţiile financiare la valoarea justă, de piaţă. Termen de realizare: 30 martie 2013″
  • „În vederea remedierii abaterii referitoare la calcularea eronată impozitelor şi taxelor locale, conducerea entităţii va lua măsuri pentru înregistrarea în evidenţa contabilă a impozitului pe clădiri, la nivelul legal stabilit şi datorat bugetului local, va actualiza cuantumul majorărilor de întârziere aferente, până la data plăţii şi va plăti aceste obligaţii la bugetul local. Termen de realizare: 30 aprilie 2013″.

Cele două puncte au fost anulate inițial în mai 2015 de către o instanță e la Secția de contencios administrativ și fiscal de la Tribunalul Cluj, sentința fiind menținută apoi prin decizia definitivă a unui complet de la Curtea de Apel Cluj din iunie 2016.

În esență, inspectorii Curții de Conturi au susținut că Univers T trebuia să înregistreze în evidența contabilă valoarea de impozitare dintr-un raport de evaluare întocmit cu ocazia accesării unui credit de la CEC Bank. Avocații Universt T și instanța au arătat că nu trebuie ținut cont de acel raport, întocmit în timpul anului, și că ”reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului, respectiv 31 decembrie a fiecărui an”

Extras din acțiunea Univers T

”Menţionează că există un singur raport de reevaluare din Ianuarie 2011 raportat la luna Decembrie 2010, iar raporturile de evaluare la care auditorii publici fac referire s-au făcut la solicitarea CEC BANK SA, având ca scop „estimarea valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare, acesta constituind deja o garanţie bancară”.

Problema evaluării imobilelor aflate in proprietatea SC Univers T SA trebuie analizata distinct in funcţie de evoluţia legislativa in domeniu. 2 Astfel, conform pct. 108 din OMFP 1752/2005, pe perioada de valabilitate a acestui act normative reevaluările erau facultative: „(1) Entităţile vot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul anului financiar, cu reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia”.

Chiar si după intrarea in vigoare a OMFP 3055/2009, cu modificările ulterioare, reevaluarea alternativa a imobilizărilor corporale, reglementata la pct. 49 alin 2 nu este obligatorie: „(2) în situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justa, se aplica prevederile subsecţiunii 8.2.5, „Reguli de evaluare alternative ” din prezentele reglementari. ”

Totodată, exista diferente atât terminologice, cat si de aplicabilitate intre evaluări făcute in scopul obţinerii valorii de piaţa a unui bun si evaluări in scopul inregistrarii in contabilitate, aplicandu-se metode diferite de evaluare.

Cu toate acestea, conform informaţiilor furnizate de Serviciul Economic-Administrativ, valoarea contabila a clădirii a fost ajustata periodic, la costul istoric adaugandu-se valoarea lucrărilor recepţionate parţial, urmând ca la finalizarea tuturor lucrărilor autorizate sa se obtina Atestatul de edificare a construcţiei, urmând ca de la aceasta data valoarea tuturor investiţiilor sa fie transferata de pe contul 231, pe contul 212 „Construcţii”.

Esenţial la evaluările efectuate în 2010 şi 2011, – Anexele 5 si 6, la solicitarea CEC BANK SA, este faptul ca aceste evaluări, au vizat valoarea afacerii şi nu doar valoarea imobilelor aflate în patrimoniul SC UNIVERS T SA.

În susţinerea afirmaţiilor se poate observa că în anexele la rapoartele de evaluare menţionate se analizează veniturile obţinute de către societatea în situaţia în care ar funcţiona la capacitate maxima. De remarcat faptul ca la momentul efectuării evaluărilor hotelul era în reparaţii capital, producând veniturile menţionate în anexă la raport. Mai precizează că în aceste evaluări au fost luate în considerare venituri generate de unele facilitate ale societăţii, care la acea data, dar nici în prezent nu sunt realizate şi date în funcţiune.

În scopul de a clarifica scopul şi valoarea probatorie a acestor rapoarte de evaluare, efectuate la cererea CEC BANK SA, a solicitat evaluatorului care a efectuat raportul un punct de vedere. Prin acesta adresa evaluatorul clarifica „ valoarea „ şi întrebuinţarea celor doua rapoarte efectuate cu privire la proprietăţile SC UNIVERS T SA. Astfel, evaluatorul menţionează că raportul efectuat la cererea CEC BANK SA, „a fost întocmit în scopul constituirii unei garanţii bancare,, iar raportul de reevaluare din 2011, raportat la luna Decembrie 2010, a fost întocmit „ pentru raportare financiar contabila”

Evaluatorul a mai menţionat că cele două rapoarte de evaluare şi reevaluare sunt total diferite din doua aspect – destinatar şi scop, iar conform Statutului ANEVAR şi a Standardelor ANEVAR, dacă scopul unui raport este bine definit, raportul nu se poate utiliza în alt scop decât cel declarant.

Tot în scopul de a clarifica situaţia obligativităţii de a înregistra în evidenţele contabile, valorile rezultate în urma rapoartelor de evaluare realizate la cererea CEC BANK SA, a formulat adrese la Municipiul Cluj Napoca, Direcţia de Impozite şi taxe Locale şi la Agenţia Naţională de Admnistrare Fiscala – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, prin care a solicitat punctul de vedere privind obligativitatea înregistrării acestor valori în evidentele contabile.

Din răspunsurile primite, Anexele 2 şi 3, a reieşit că nu exista niciun temei legal din care sa rezulte obligativitatea înregistrării în evidenţele contabile a valorilor reieşite din evaluările efectuate în cursul anului, evaluări similare cu cele la care fac referire auditorii externi.” (….)

”Mai mult, conform declaraţiei fiscale înregistrare la Primăria Muncipiului Cluj-Napoca, sub nr. 91367/30.03.2011, valoarea de impozitare a clădirii este de 5.486.900 lei şi nu 554.800 lei aşa cum susţine pârâta.”

Ce a susținut, pe scurt, Curtea de Conturi:

”Abaterea constatată a fost produsă din cauza înţelegerii greşite din partea conducerii reclamantei cu privire la scopul efectuării reevaluărilor, precum şi din cauza funcţionării defectuoase a formelor de control intern cu privire la evidenţa contabilă, inventarierea şi întocmirea situaţiilor financiare.

De asemenea, misiunea de control financiar a constatat faptul că nu a fost înregistrată în evidenţa contabilă valoarea clădirii Hotelului, aflat în proprietatea reclamantei, în sumă de 16.162.000 de lei, obţinută ca urmare a reevaluării acestuia la data de 25 martie 2010, diferenţa neînregistrată fiind de 15.607.200 de lei.

Reevaluările au fost efectuate la cererea reclamantei, iar nu la „iniţiativa CEC Bank după cum încearcă să acrediteze ideea reclamanta, fapt ce este evidenţiat pe prima pagină a rapoartelor de evaluare comunicate reclamantei de evaluator, în care acesta precizează: „La cererea dumneavoastră am inspectat şi am evaluat imobilul în cauză, în scopul estimării valorii de piaţă”.

In rapoartele de evaluare se arată că obiectul evaluării este estimarea valorii juste a activelor imobilizate aflate în proprietatea reclamantei, aşa cum este definită de Standardul Internaţional de Audit, IAS 16 – Imobilizări corporale.

„Valoarea justă”, sinonimă cu „valoarea de piaţă” este egală cu suma pentru care un activ ar putea fi schimbat, de bună voie, între două părţi interesate, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective, cu preţul determinat obiectiv.

Faptul că acestea au fost folosite pentru obţinerea unui credit bancar nu înseamnă că nu reflectă adevărata valoare a clădirii, ci dimpotrivă arată că acestea nu au vizat valoarea afacerii, cum nejustificat se susţine, ci exclusiv valoarea imobilelor, acestea constituind garanţii, ipoteca fiind înscrisă în cartea funciară (CF). în fapt, rezultatele din afacerea societăţii din această perioadă se rezumă doar la pierderi, acoperite din veniturile din asociere.”

Poziția Univers T la Curte:

”În susţinerea poziţiei procesuale, după prezentarea unor consideraţii prealabile, se arată că recursul este susţinut doar prin citarea şi redarea unor texte legale care nu au o aplicabilitate directă asupra cauzei, fiind ignorate în totalitate concluziile raportului de expertiză fiscală efectuat în cauză, făcându-se afirmaţii eronate cu privire la rapoartele de evaluare şi reevaluare efectuate cu privire la patrimoniul reclamantei raportat la prevederile legale. Mai mult, recurenta aduce în discuţie valoarea terenurilor pe care le deţine, când în prezenta cauză nu se soluţionează nici un aspect referitor la acestea.”

Motivarea Curții de Apel Cluj

”Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:

Speţa dedusă judecăţii pune în discuţie posibilitatea înregistrării evaluării efectuată de către reclamantă în privinţa bunurilor sale (teren şi construcţie), cu consecinţe asupra impozitului datorat.

Un prim aspect, stabilit în mod corect de către instanţa de fond, este cel al cadrului legal referitor la reevaluarea imobilelor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale, respectiv H.G. nr. 403/2000, H.G. nr. 1553/2003, Ordinul nr. 1752/2005 sau ordinul nr. 3055/2009.

Astfel, cadrul legislativ, privit în continuitatea sa, prevedea, în mod cert, doar posibilitatea şi nu obligativitatea efectuării reevaluării, decizia de oportunitate fiind lăsată pe seama entităţii deţinătoare, în raport de voinţa acesteia.

Curtea observă că deşi legiuitorul a înţeles să lase la latitudinea deţinătorului decizia efectuării reevaluării, cadrul legislativ aplicabil a fost corelat, dispoziţile art. 253 C.fiscal stabilind un cuantum diferenţiat al impozitului, în funcţie de faptul reevaluării.

Astfel, în condiţiile existenţei disp. art. 253 C.fiscal, este cert, chiar şi dincolo de evidenţa terminologică cuprinsă în normele de drept secundat menţionate, că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca persoana juridică să nu efectueze reevaluarea, plata fiind diferenţiată.

În cea ce priveşte cel de-al doilea aspect al cauzei, respectiv aptitudinea evaluării efectuate de reclamantă de a servi ca temei pentru recalcularea impozitului, Curtea observă că în cauză a fost administrată proba cu expertiza de specialitate (f.207 dosar fond) care a oferit răspunsuri pertinente asupra aspectelor esenţiale ale cauzei.

Astfel, s-a concluzionat, prin raportare la dispoziţiile Ordinului nr. 3055/ 2009 că reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului, respectiv 31 decembrie a fiecărui an, astfel încât nu există obligativitatea înregistrării în evidenţele contabile a valorii rezultate în urma unui raport de evaluare efectuat în cursul anului.

Este de observat că expertiza, ordonată în condiţiile art. 330 C.pr.civ., a lămurit aspecte de fapt, iar concluziile sale, prin raportare la normele legale incidente, au fost însuşite în mod corect de către prima instanţă.

În concluzile, faţă de susţinerile recurentei, cele reţinute de prima instanţă, referitoare la nelegalitatea efectuării reevaluării, sunt corecte, întemeiat pe dispoziţiile legale deja citate.

Nu prezintă relevanţă, din aceeaşi perspectivă a obligativităţii, scopul urmărit de reclamantă, atâta timp cât normele procedurale, lipsa reevaluării la data bilanţului şi nu pe parcursul anului, împiedică considerarea evaluării ca fiind aptă a fi înregistrată în evidenţele contabile, cu consecinţe asupra impozitului datorat.

Curtea observă şi faptul că aspectul referitor la motivele ce au determinat evaluarea sau metoda de evaluare utilizată sunt aspecte secundare, cele referitoare la lipsa obligativităţii şi posibilitatea plăţii unui impozit diferenţiat, în funcţie de faptul reevaluării, fiind determinante pentru constatarea nelegalităţii actului contestat.

Cu referire la aspectul menţionat la pct. 7 din motivarea recursului, Curtea reţine, în baza aceluiaşi raţionament juridic, că nu se poate impune reclamantei o conduită contrară legii sau care depinde doar de propria sa voinţă, remediul pentru faptul lipsei reevaluării fiind cel al plăţii diferite a impozitului pe clădiri (art. 253 C.fiscal)

Aceleaşi considerente vor fi reţinute şi în cea ce priveşte cele menţionate de către recurenta pârâtă la pct. 8 şi 11 din motivarea recursului, textele legale invocate referindu-se la situaţia în care entitatea în cauză a luat decizia reevaluării.

Cu referire la pct. 12 din motivarea recursului, Curtea apreciază că nu se poate reţine o conduită ilicită din partea reclamantei, generată de faptul neînregistrării în contabilitate a valorii rezultată în urma reevaluării pentru considerentele deja expuse referitoare la lipsa obligativităţii şi a faptului că legiuitorul a înţeles să taxeze diferit clădirile reevaluare, lăsând deci opţiunea reevaluării pe seama proprietarului de bunuri imobile. În consecinţă, faţă de cele menţionate, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ., se va respinge recursul formulat şi se va păstra în întregime hotărârea recurată.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina