fbpx

”UNBR nu poate pretinde că asigură apărarea profesiei prin 3 scrisorele către diverse instituții”

Avocatul Dan Cristea din Baroul București, coleg de firmă cu Robert Roșu, scrie într-un text postat recent că măsurile propuse de UNBR, ca urmare a cuprinsului motivării deciziei penale a ÎCCJ, sunt absolut insuficiente pentru magnitudinea atentatului asupra libertății profesiei. Redăm textul:

UNBR ȘI LEGITIMA APĂRARE A AVOCATURII

Ca probabil orice alt avocat, am așteptat și citit cu maxim interes rezultatul întrunirii UNBR subsecvente atacului asupra profesiei comis prin condamnarea abuzivă a avocaților Roșu Robert și Corina Dicu.

Încep cu partea bună: cu ușurare am constat că reprezentanții UNBR au înțeles cu exactitate esența și magnitudinea problemei – anume că nu este nicidecum vorba de un caz punctual al unui om nenorocit de o nedreptate, ci de un atentat la rațiunea de existență și libertatea profesiei de avocat.

Încă o dată, Robert Roșu a fost condamnat la 5 ani cu executare pentru acuzația că prin săvârșirea de activități de avocat (pledoarie, redactare notificari, corespondente etc.) a fost complice la activitatea zisă infracțională a unui client. Deci, omul nu a fost pedepsit ca a luat sau a dat bani, ca a facut cine stie ce trafic, ca a plimbat genti sau mai eu stiu ce grozavie – nu, condamnarea a fost pentru ca a exprimat opinii deși <<ar fi stiut/trebuia sa stie ca NU are dreptate>>. Asadar, domnii magistrați au stabilit retroactiv, dupa 15 ani, adevarul UNIC al unei spete – si pur si simplu avocatul care a pledat contrariul a luat 5 ani de inchisoare.

Trebuie să fii orb sau rău-intenționat să nu realizezi cum o asemenea condamnare vulnerabilizează orice avocat care, spre exemplu, pledează împotriva Statului într-un proces cu miză, sau în favoarea unei persoane antipatice opiniei publice. UNBR o spune clar și răspicat: “Prin urmare, decizia instanței în dosarul „Ferma Băneasa” nu vizează cazul unui anume avocat, ci afectează profesia de avocat, apărarea cetățeanului, justiția și statul de drept.”

În schimb, măsurile propuse de Uniune sunt absolut insuficiente pentru magnitudinea atentatului asupra libertății profesiei.

O hotărâre definitivă venită de la un complet al instanței supreme în care un avocat este condamnat pentru opinie, pentru răzvrătire față de un Adevăr Unic nu este o chestiune care va trece de la sine. Ea este un PRECEDENT gata să fie folosit oricând împotriva incomodului, împotriva celui liber să argumenteze.

Hotărârea este realmente Visul de Aur al noii orânduiri – ca avocatul sa devina un “prim procuror” al dosarului, sa nu asigure apararea decât atunci când nu deranjează, sa nu mai existe o aparare. Ce ar fi trebuit colegul meu sa faca la 29 de ani – sa ii spuna clientului “fugi dom’ne de aici cu hotărârile tale definitive cu tot, nu pledez eu contra Statului Roman?”

În fața unui asemenea atac, Uniunea Națională a Barourilor din România – UNBR NU poate pretinde că asigură apărarea profesiei prin 3 scrisorele către diverse instituții. La fel, câtă vreme precedentul va începe tulburător de rapid să se replice printre alți procurori dornici să inculpe, UNBR NU poate pretinde că nu vrea să deranjeze, că nu e ok să tulbure apele – o formă de protest activă în sprijinul lui Robert și al Corinei nu va fi niciodată un atac la adresa vreunei alte profesii.

Așa cum am mai spus-o de atâtea ori, independența profesiei de avocat este o valoare indispensabilă pentru exercitarea profesiei de magistrat. Prin urmare, apărarea activă împotriva unui atentat la profesia de avocat vine în sprijinul independenței magistraților, a valorilor în care credem în comun.

Am în fața un tratat în care se spune așa: “Avocatul, astfel cum a amintit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este acela care permite accesul cetățenilor, justițiabili, la justiție: „Statutul său specific îl pune într-o poziție centrală în administrarea justiție, ca intermediar între instanță și instanță “(cu trimitere la Casado Coca, punctul 54, hotărârea din 24 februarie 1994). Urmare a acestui loc esențial pe care îl ocupă, gradul de independență al avocatului trebuie să fie același cu cel al judecătorului” (Emmanuel van Nuffel d’Heynsbroek, De la déontologie de l’avocat în Pourquoi Antigone? Liber Amicorum Edouard Jaakhian, Bruylant, 2010, la p. 531)

Cum credeți că ar reacționa Consiliul Superior al Magistraturii dacă un judecător ar fi trimis la închisoare 5 ani pentru “susțineri contrare adevărului”? 3 scrisorele și un pliant despre drepturile magistraților?

Iar dacă credeți că situația se va stinge, adevărul e complet altul. Drama se multiplică cu repeziciune – iată relatarea colegului de Barou Mihai Radu de astăzi: “La notariat astăzi, în o discuție contradictorie cu o colega m-a amenințat direct sa am grija cu opiniile caci sunt in pericol daca emit o opinie cu care dumneaei nu era de acord (implicit daca nu era de acord o considera falsa) imi depășesc limitele profesiei si o sa platesc, exemplificandu-mi-se cu “ultimele decizii ale instantelor”.”

Sunt vremuri cum n-au mai fost.

Legitima apărare la un atac care amenință însăși profesia nu va fi niciodată tăcerea convenabilă.

Dintre toate profesiile lumii, călită istoric în frondă și argument împotriva Sistemului, în neacceptarea abuzului celui puternic, avocatura trebuie că știe cel mai bine să găsească drumul pentru a exprima curajos, insistent, legal și solidar, PROTESTUL ACTIV.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns