Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Un primar din Cluj a primit daune morale de 5.000 lei pentru că ”a fost supărat, deprimat, retras”
Tribunalul Cluj

Un primar din Cluj a primit daune morale de 5.000 lei pentru că ”a fost supărat, deprimat, retras”

Un primar din județul Cluj, care a fost demis de Prefect și apoi a anulat în instanță actul de demitere, a primit ulterior daune morale de 5.000 de lei pe motiv că în perioada cât nu a mai fost primar ”a fost supărat, deprimat, retras, că îi era rușine să iasă în colectivitate.”, potrivit motivării Tribunalului Cluj.

Primarul comunei clujene Cojocna, Teodor Bucur, care are la activ o condamnare de 3 ani cu suspendare, s-a adresat Tribunalului Cluj cu o cerere de despăgubire după ce a obținut în instanță anularea ordinului Prefectului de demitere a sa din funcție, cerând daune morale de 100.000 de lei.

Prima instanță i-a admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Bucur Tedor. în contradictoriu cu Prefectul și a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 12.060 lei, reprezentând daune materiale şi a sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale. Sentința poate fi atacată cu  recurs în 15 zile de la comunicare.

”Instanța reține că din declarațiile celor doi martori, rezultă că reclamantul, în perioada celor 3 luni a fost supărat, deprimat, retras, că îi era rușine să iasă în colectivitate. Pe de altă parte, deși a susținut că prin fapta ilicită săvârșită de către pârât, i-a fost afectată și starea de sănătate, reclamantul nu a adus nicio probă în acest sens.

Teodor Bucur (sursa foto gazetadecluj.ro)

Așa fiind, instanța va reține că prin fapta ilicită săvârșită, reclamantului i s-a produs și un prejudiciu moral, însă față de  intensitatea suferințelor percepute, de consecințele acestora în plan fizic și psihic, de durata de timp, suma de 100.000 lei solicitată de către reclamant apare ca excesivă. Instanța apreciază că o sumă în valoare de 5000 lei, cu titlu de daune morale sunt îndestulătoare pentru repararea prejudiciului suferit de către reclamant.”, se arată în motivarea sentinței, pe care o puteți citi în întregime mai jos.

Sentința civilă nr. 658/2018 – Tribunalul Cluj

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul Bucur Teodor în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului Cluj, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 12.060 lei, reprezentând despăgubiri ca urmare a faptului ca nu și-a încasat drepturile salariale pentru perioada august-octombrie 2016, respectiv la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând despăgubiri morale ca urmare a emiterii actului administrativ privind încetarea calității de primar al comunei Cojocna, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr.363/19.07.2016 emis de pârât, s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen a mandatului său de primar al Comunei Cojocna, având în vedere că anterior obținerii mandatului de primar, a fost condamnat cu suspendare de către Curtea de Apel Cluj.

Reclamantul a mai arătat că prin sentința civilă nr. 3248/2016 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 2902/117/2016. De asemenea, a învederat că obiectul prezentului litigiu îl constituie obținerea de despăgubiri in conformitate cu art. 8 si 19 al Legii nr. 554/2004 și că legea reglementează o forma de răspundere civila delictuală, sens in care autorul prejudiciului este chemat sa repare in întregime acest prejudiciu.s-a dispus anularea acestui ordin si repunerea sa în funcția de primar al Comunei Cojocna și că în privința nelegalității actului administrativ, Tribunalul Cluj s-a pronunțat in mod definitiv, acest aspect intrând in puterea de lucru judecat, in conformitate cu art. 431 alin. 2 Cpc.

Totodată, a susținut că la alegerile din data de 05.06.2016 a fost ales in funcția de primar al comunei Cojocna, cu respectarea tuturor condițiilor pentru a obține această funcție, astfel că pârâtul a acționat ilegal deoarece, Legea 115/2015 i-a permis să candideze pentru funcția de primar, motiv pentru care are dreptul sa își îndeplinească acest mandat, așa cum prevede dispoziția legală invocată.

Reclamantul a menționat că actul administrativ i s-a comunicat la data de 20.07.2017 la o zi de la emitere, iar din acel moment nu și-a putut exercita atribuțiile funcției de primar, deoarece actul administrativ este executoriu așa cum dispune Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a considerat că în speță sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea civilă delictuală, având în vedere că a fost prejudiciat in sensul că, pentru perioada august-octombrie 2016, nu și-a încasat drepturile salariale cuvenite, conform dispozițiilor legale in vigoare. Deoarece actul administrativ a fost anulat, este îndreptățit sa încaseze toate drepturile salariale, deoarece a fost înlăturat din funcția de primar în mod abuziv.

Reclamantul a mai susținut că potrivit dispozițiilor legale, salariul brut este de 4020 lei lunar și având în vedere că a fost lipsit de aceste drepturi pe o perioadă de 3 luni, i se cuvine suma de 12.060 lei.

De asemenea, a menționat că sentința privind anularea actului administrativ a fost pronunțata la data de 02.11.2016, și că a reușit sa înlăture efectele actului administrativ doar la data de 08.11.2016.

Totodată, a mai arătat că a înregistrat o cerere la pârât,  prin care i-a solicitat revocarea acestui ordin ilegal si abuziv, însă prin răspunsul său, pârâtul a menținut actul administrativ.

În ceea ce privește daunele morale, reclamantul a arătat că suma solicitata reprezintă despăgubirile pentru prejudiciul cauzat de pârât, reprezentând suferințele morale, avute pe durata acestor luni, de la momentul la care s-a emis actul administrativ si până la momentul in care instanța a dispus repunerea sa in funcția obținută.

Reclamantul a învederat că a depus eforturi considerabile pentru a ajunge in funcția de primar, confruntându-se cu 6 candidați, iar la nici o lună de la data investirii sale, i s-a comunicat actul administrativ, respectiv că a fost foarte afectat de situația creată iar starea sa de sănătate s-a înrăutățit din cauza stresului. Mai mult, au apărut si articole in mass-media, care au scos in evidență împrejurarea că a fost condamnat de o instanță de judecată și că ar fi o persoană fără calități morale. De altfel, prejudiciul moral s-a concretizat si prin atacurile neîncetate ale adversarilor politici la nivel local, care l-au denigrat, întrucât și-a pierdut funcția de primar, in temeiul actului administrativ emis de pârât.

În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamantul a arătat că legea nu stabilește niște criterii urmând ca instanța, de la caz la caz sa analizeze cuantumul acestora și că art. 1357 Cod Civil, prevede răspunderea pentru cea mai ușoara culpă, dar in cazul de față pârâtul a acționat cu intenție directă, cu scopul de a-l compromite si de a-i periclita șansele la următoarele alegeri.

În drept, a invocat art. 1357 cod civil, art. 8, art. 19 legea 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Prefectul Județului Cluj a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește plata despăgubirilor materiale, reprezentând drepturi salariale pe perioada august-octombrie 2016, pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr.3248/2.11.2016 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 2902/117/2016 și încheierea civilă nr. 935/CC/21.11.2016 a fost admisă acțiunea reclamantului Bucur Teodor, s-a dispus anularea Ordinului Prefectului Județului Cluj nr. 363/2016, precum și repunerea sa în funcția de primar al comunei Cojocna.

Pârâtul a apreciat că această hotărâre conduce la repunerea reclamantului în toate drepturile, inclusiv cele de natură salarială, începând cu data emiterii Ordinului nr.363/19.07.2016, însă, acest aspect nu poate să producă efecte juridice pentru pârât, întrucât acesta nu este în măsură să plătească reclamantului drepturile salariale retroactive.

Mai mult, indemnizația care se cuvine primarului unei unități administrativ-teritoriale se suportă din bugetul local al respectivei unități administrativ-teritoriale, în speță, bugetul comunei Cojocna, sens în care pârâtul a invocat prevederile art.26 alin 4. din Legea nr.273/2006-Legea finanțelor publice locale.

Totodată, reclamantul, primar al comunei Cojocna, în calitatea sa de ordonator principal de credite, putea încasa retroactiv drepturile de natură salarială în baza Sentinței civile nr. 3248/2.11.2016 a Tribunalului Cluj, din bugetul local al comunei, fără sa fie necesară inițierea prezentei acțiuni.

În ceea ce privește plata despăgubirilor morale, pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, arătând că anterior emiterii Ordinului nr.363/2016, prin adresa nr. ../7.07.2016, a solicitat Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală pentru Relațiile cu Instituțiile Prefectului să îi comunice dacă mandatul de primar încetează în situația în care hotărârea definitivă de condamnare a fost pronunțată înainte de validarea mandatului acestuia sau mandatul de primar încetează doar în situația în care hotărârea de condamnare a fost pronunțată în timpul mandatului acestuia.

Prin adresa nr. DGRIP/…/14.07.2016, emisă de Ministerul Afacerilor Interne i s-a comunicat că mandatul primarului încetează în ipoteza condamnării primarului la o pedeapsă privativă de libertate, fără a face distincție între modalitățile de executare a acesteia, respectiv că efectele pedepsei încep să curgă din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și încetează la momentul împlinirii termenului corespunzător ultimei date a condamnării, în speță fiind relevante aspectele care vizează pedeapsa și întinderea acesteia și nu momentul validării mandatului.

Pârâtul a susținut că în spețe similare s-au pronunțat hotărâri diferite, existând astfel o practică judiciară neunitară.

Pârâtul a considerat că nu a acționat abuziv atunci când a emis Ordinul nr. 363/2016, ci a făcut aplicarea prevederilor art.15 alin. 1 lit. e din Legea nr.393/2004. Anularea acestui ordin de către instanța de judecata nu este de natură a genera ideea că prefectul a încălcat cu intenție o dispoziție legală, așa cum eronat susține reclamantul, în speță fiind vorba despre un caz de încetare de drept a mandatului de primar, prefectul având rolul de a constata situația respectivă pe baza hotărârilor penale și a referatului secretarului comunei, în acest sens fiind prevederile art. 15 și 16 din Legea nr.393/2004.

De asemenea, a apreciat că s-ar putea vorbi de un abuz al prefectului doar în condițiile în care acesta ar fi emis ordinul fără a avea un temei legal, fără a exista hotărâri judecătorești penale de condamnare și fără a avea la bază referatul constatator al secretarului comunei, iar în lipsa unor texte normative clare, expres din care să rezulte conduita de urmat în situații precum cea a reclamantului, prefectul nu putea să realizeze el însuși o interpretare a normelor legale, acest atribut fiind rezervat instanțelor de judecată.

Totodată, a menționat că a fost constrâns în limitele activității sale în sensul emiterii ordinului privind constatarea încetării înainte de durata normala a mandatului de primar al comunei Cojocna, având în vedere Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În opinia pârâtului, conform prevederilor legale în vigoare și literaturii de specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional ș.a.m.d., iar pentru a se putea acorda daunele morale, în cauză trebuie să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit prevederilor art.1349 Cod Civil.

Pârâtul a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, alegațiile sale rămân doar niște simple afirmații în lipsa unor dovezi concrete a prejudiciului suferit, știut fiind că, potrivit art.249 Cpc, sarcina probei incumbă celui care afirmă ceva.

Neexistând un prejudiciu moral suferit, pârâtul a considerat că în speță nu este îndeplinită condiția legăturii de cauzalitate între prejudiciu și fapta prejudiciabilă.

În drept, a invocat Codul de Procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea nr.393/2004.

Prin sentința civilă nr. 3693/2017, pronunțată de către instanță la data 20.06.2017, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului și s-a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Prin decizia civilă nr. 5405/2017 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3693/2017, care a fost casată cu trimitere spre rejudecare, reținându-se că prefectul are calitate procesuală pasivă și implicit capacitate procesuală de folosință.

În rejudecare, instanța a încuviințat proba cu martorii L. G. și A.L

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul Bucur Teodor l-a chemat în judecată pe pârâtul Prefectul Județului Cluj pentru ca acesta să fie obligat, în temeiul normelor care guvernează răspunderea civilă delictuală, să îl despăgubească pentru prejudiciul material și moral suferit în urma emiterii unui act administrativ, anulat de către instanță.

În drept, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Conform art. 1357 alin. (1) C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Art. 1381, având ca denumire marginală – Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale prevede că (1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.    (2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.     (3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.

În speță, instanța arată că pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția.

În ceea ce privește prima condiție, aceasta este îndeplinită în cauză, deoarece pârâtul a emis un act administrativ, Ordinul nr.363/19.07.2016  prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen a mandatului de primar al Comunei Cojocna. Prin sentința civilă nr. 3248/2016 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 2902/117/2016 s-a constatat că acest ordin a fost nelegal, fiind anulat. Atâta vreme cât s-a constatat de către instanțele de judecată că ordinul emis de către pârât a fost nelegal, fapta ilicită există și constă tocmai în emiterea unui ordin nelegal, fără să aibă relevanță, sub aspectul răspunderii civile delictuale, motivele pentru care a fost emis respectivul ordin. În aceste condiții instanța va respinge, ca neîntemeiate, apărările pârâtului, potrivit căruia în emiterea ordinului s-a avut în vedere răspunsul primit de la DGRIP nr. …/14.07.2016.

În ceea ce privește existența prejudiciului instanța arată că acesta reprezintă consecința negativă suferită de către o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. Prejudiciul trebuie să fie  cert, adică să fie sigur atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii sale. În cauză prejudiciul este dat, pe de o parte, de pierderea materială suferită ca urmare a faptului că nu și-a încasat indemnizația de primar, iar pe de altă parte de suferința psihică suferită de către reclamant ca urmare a faptei pârâtului. În ceea ce privește existența vinovăției, instanța arată că potrivit art. 1357 alin. (2), autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai mică culpă. În cazul răspunderii civile delictuale, nu interesează forma de vinovăție – intenție sau culpă. Or, în prezenta cauză, vinovăție există, cel puțin  sub forma culpei. Referitor la condiția raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, aspect care reiese din modul de comitere al faptei.

Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța urmează să analizeze cuantumul acestuia, având în vedere prevederile art. 1385 alin.1 C. civil, potrivit  cărora prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Sub acest aspect, instanța reține că daunele materiale solicitate de către reclamant sunt date de lipsa încasării indemnizației de primar în lunile august – octombrie 2016. Instanța constată că în calitate de primar ar fi primit o indemnizație lunară în valoare de 4020 lei, sumă care aferentă perioadei august – octombrie 2016 se ridică la xxxxx lei. Susținerea pârâtului potrivit căreia indemnizația care se cuvine primarului unei unități administrativ-teritoriale se suportă din bugetul local al respectivei unități administrativ-teritoriale, în speță, bugetul comunei Cojocna, și că reclamantul putea să își ridice salariile retroactiv nu poate fi primită de către instanță. Prezenta cauză are ca obiect repararea de către pârât, în baza răspunderii civile delictuale a prejudiciului care i-a fost creat reclamantului, și nicidecum restituirea salariului pe care nu l-a primit. Referirea la salariu s-a făcut doar pentru a se cuantifica întinderea daunelor materiale suferite de către reclamant. De altfel, ar fi fost nelegal ca reclamantul să dispună, după reluarea mandatului de primar, să i se plătească indemnizația de primar pentru o perioadă în care nu și-a exercitat atribuțiile de primar.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale care se cuvin reclamantului, instanța reține că, în lipsa unor criterii legale pentru stabilirea acestora, la cuantificarea prejudiciului moral se va raporta la criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectata situația familială, profesionala si sociala, fără însă ca sumele acordate să constituie o sancțiune pentru pârâtă sau venituri nejustificate pentru reclamant. Or, sub acest aspect, instanța reține că din declarațiile celor doi martori, rezultă că reclamantul, în perioada celor 3 luni a fost supărat, deprimat, retras, că îi era rușine să iasă în colectivitate. Pe de altă parte, deși a susținut că prin fapta ilicită săvârșită de către pârât, i-a fost afectată și starea de sănătate, reclamantul nu a adus nicio probă în acest sens.

Așa fiind, instanța va reține că prin fapta ilicită săvârșită, reclamantului i s-a produs și un prejudiciu moral, însă față de  intensitatea suferințelor percepute, de consecințele acestora în plan fizic și psihic, de durata de timp, suma de 100.000 lei solicitată de către reclamant apare ca excesivă. Instanța apreciază că o sumă în valoare de 5000 lei, cu titlu de daune morale sunt îndestulătoare pentru repararea prejudiciului suferit de către reclamant.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de xxxxx lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale, și va respinge ca neîntemeiate, restul pretențiilor.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina