Acasă » SISTEMUL JUDICIAR » Un mediator l-a reclamat pe Danileț pentru ”atitudinea nedemnă faţă de colegii magistrati şi justiţiabili”

Un mediator l-a reclamat pe Danileț pentru ”atitudinea nedemnă faţă de colegii magistrati şi justiţiabili”

Un mediator cu birouri în Cluj și București a depus sesizări la Inspecția Judiciară și CSM în care solicită cercetarea disciplinară a membrului CSM Cristi Danileț pentru ”atitudinea nedemnă faţă de colegii magistrati şi justiţiabili în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu”, cu referire la comentariile publice ale lui Danileț despre cazul Rarinca, anunță luju.ro

Cristi Danileț
Cristi Danileț

Mediatorul Paul Aghiniță, cu birouri în București și Cluj, căsătorit cu o judecătoare din urbea de pe Someș, a depus sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva cunoscutului membru al consiliului, Cristi Danileț, absolvent de Drept la Cluj, unde a și fost judecător câțiva ani. Redăm mai jos sesizarea mediatorului.

SESIZARE

A. Prin care vă solicit să demaraţi cercetarea disciplinară, în temeiul prevederilor art.99 lierele a şi k din Legea 303/2004 republicată împotriva domnului judecător Cristi Vasilică Danileţ, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la interdicţiile privind judecătorii şi, respectiv, atitudinea nedemnă faţă de colegii magistrati şi justiţiabili în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.

 În fapt, în cadrul emisiunii Vorbeşte liber difuzată la data de 28 mai 2015 pe postul public-naţional- de televiziune, TVR1, invitat în emisiune, domnul judecător a făcut afirmaţii incompatibile cu obligaţia de rezervă care îi incumbă oricărui magistrat, şi cu atât mai mult unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii, încălcând astfel prevederile dispoziţiilor articolului 10 aliniatul 1 din Legea 303/2004 potrivit cărora judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procesele aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu privire la care a fost sesizat parchetul.

În cadrul aceleiaşi emisiuni a fost analizat şi prezentat un caz care s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, soluţionat definitiv prin pronunţarea unei hotărâri de achitare faţă de o persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni de şantaj. Referindu-se în mod direct şi explicit la acest caz, domnul judecător Cristi Vasilică Danileţ a menţionat următoarele :

Instanta a stabilit in mod definitiv ca persoana care a fost chemata in judecata, trimisa in judecata de catre procurori a comis o fapta, repet a comis o fapta, insa nu este vinovata de aceasta fapta pentru a fi trasa la raspundere pentru infractiunea de santaj. In viziunea judecatorilor din completul de apel, fapta respectiva nu constituie infractiunea de santaj, dar s-a comis ceva, pentru ca acesta a fost de fapt si motivul arestarii respectivei persoane.” 

precum şi

Moderator: Atunci cand o persoana este achitata nu este nevinovata?

 „Nu intotdeauna. Atunci când o persoana este achitată, poate sa fie achitată pentru că nu s-a săvârşit fapta şi atunci este o faptă imaginară, sau pentru că a săvârşit fapta dar era de exemplu în stare de legitimă apărare sau pentru că nu raspunde penal, de exemplu era într-o stare de iresponsabilitate sau de minoritate. Dar pentru a aresta o persoană in conditiile Codului de procedura penală, este suficient să am niste suspiciuni că s-a comis o faptă şi apoi să mai am niste indicii că respectiva persoană încearcă să aducă atingere desfaşurării normale a procesului. (…) In filmele americane, intâi persoana e arestata. De pe stradă, Politia îi pune catuşele şi o duce la sediu.”

Moderator: Cum adica daca esti achitat poti sa fii si vinovat? Nu esti nevinovat?

 “Nu, nu, nu… Discuţia într-adevăr tinde pe o latura tehnică. Vă dau un exemplu. Surprindem o persoana cu un cuţit în mâna lânga o victima, autorul plin de sange…”

Moderator: Nu, domnule judecator, în cazul acesta…

 “Dar eu de unde sa ştiu?!”

 “în cazul acesta vorbim de o infracţiune de şantaj şi de o persoană achitată în final. Persoana care a reclamat fapta, in speta doamna Stanciu, putea sa fie orice judecator din ţara asta, si nota bene mai sunt judecatori santajati, cu dosare aflate pe rol in curs de derulare, mai sunt judecatori in situatia aceasta. Revin, daca doamna Stanciu a facut o plangere ca dumneaei s-a considerat santajata si in final Justitia nu i-a dat dreptate, pentru ce sa cerem demiterea femeii din functia de presedinta a Inaltei Curti. Ce legatura are functia pe care o exerciti? E ca si cum eu, judecator astazi, pierd un proces in Romania, si am pierdut vreo doua in Romania, asta inseamna ca nu-s bun ca judecator?”

1) În condiţiile în care, la data acestui interviu, hotărârea judecătorească în cauză, deşi definitivă, nu fusese încă motivată de completul de judecată care a pronunţat-o, cu alte cuvinte instanţa de judecată nu fusese total dezinvestită – deoarece şi considerentele unei hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat – prin astfel de declaraţii s-a creat o presiune nepermisă, din partea oricărei persoane şi, mai ales, din partea unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii, asupra completului de judecată prin afirmaţii care acreditau în mod neechivoc ideea că o persoană achitată nu este întotdeauna nevinovată, sfidându-se orice logică elementară şi de bun simţ a conceptului de ACHITARE,  aşa  cum este el definit în doctrina procesual penală.

Mai mult, în cauză nu fuseseră încă exercitate căi extraordinare de atac (formulate ulterior de către Parchet, care a atacat hotărârea respectivă cu contestaţie în anulare întemeiată pe prevederile art. 426 litera b, teza a II-a Cod procedură penală). În aceste condiţii, declaraţiile domnului judecător Cristi Vasilică Danileţ au fost de natură a pune o presiune la fel de nejustificată şi asupra membrilor completului (completelor de judecată) învestite cu soluţionarea acestor căi de atac, câtă vreme un membru CSM, judecător, emite judecăţi de valoare asupra viabilităţii juridice, chiar din punct de vedere tehnic, a unei hotărâri judecătoreşti.

Surprinde mai ales faptul că printr-o astfel de poziţie exprimată public, la postul naţional de televiziune, domnul judecător îşi încalcă chiar propriile principii, exprimate neechivoc şi în nenumărate rânduri chiar de către domnia sa.

În acest sens, exemplific:

https://cristidanilet.wordpress.com/2011/01/30/sa-ne-aparam-justitia/

Niciunui magistrat (chiar detasat in alte institutii) nu i se permite de lege sa comenteze in public cauze aflate pe rolul sau ori a altor colegi.

O hotarare nemultumeste o persoana? Se contesta si se analizeaza critica in calea de atac. O hotarare nemultumeste un grup social (partid, organizatie etc)? Se contesta hotararea si va fi indreptata in calea de atac, daca e cazul  (…)

Nimeni nu poate critica solutia judecatorului pe baza unor speculatii. Datul cu parerea despre ce probe s-ar afla in dosar sau cat de cumsecade ori nu ar fi partile din dosare sunt doar impresie artistica menita a creste ratingul in media.

Orice comportament care incalca aceste reguli minime si unanim acceptate in standardele internationale privind justitia, nu constituie decat un mijloc de presiune comis intentionat asupra judecatorilor cauzei in scopul de a pronunta o solutie dupa cum isi doreste cel care face presiunea. Orice declaratii publice de acest gen nu fac decat sa infranga regula statului de drept si sa atenteze la independenta justitiei.

şi:

https://cristidanilet.wordpress.com/2012/05/26/presa-si-justitia-un-binom-necesar/

Ea (n.n. – justiţia) trebuie protejata din exterior. Pentru aceasta, publicul trebuie sa cunoasca rostul justitiei si importanta independentei sale. Cetatenii trebuie sa stie ca orice procedura se finalizeaza cu o hotarare care este pronuntata in numele legii si, odata ramasa definitiva si irevocabila, ea are putere de lucru judecat, considerandu-se ca spune adevarul astfel ca, intocmai ca si o lege – buna sau nu – ea este obligatorie si trebuie respectata cat timp este in vigoare. In caz contrar, respectarea ei va fi impusa prin coercitia statului. Dar trebuie sa realizam ca justitia nu se poate intemeia in intregime pe forta, ci baza reala a unui sistemul judiciar o reprezinta increderea publica. Daca publicul va respecta judecatorii, in acelasi timp si instantele, si intreg sistemul judiciar va fi respectat.

 

2) La data acestui interviu, aşa cum şi domnul Cristi Vasilică Danileţ a menţionat, exista deja pe rolul Inspecţiei Judiciare o anchetă în curs de derulare. Din nou, sunt nevoit să citez din interviu:

“Inspectia Judiciara, ca urmare a dezbaterilor aparute in spatiul public, la solicitarea noastra de ieri a inceput verificarile pentru a se vedea daca este cazul sau nu de o constatare disciplinara comisa de judecatorii sau procurorii care au fost implicati in solutionarea acestei cauze. O luam de la inceput de la cel care a efectuat urmarirea penala, pana la ultimul judecator. Sunt vreo 40 de magistrati in total. Sa vedem daca sunt incalcari ale legii si daca acestea s-au comis cu rea-credinta sau grava neglijenta, pentru ca daca o persoana a fost arestata in afara cadrului legal, fara emiterea mandatului, fara sa existe probe, indicii la dosar, daca judecatorii au actionat cu rea credinta, grava neglijenta, ei trebuie sa fie sanctionati clar… De la avertisment, pana la excluderea din magistratura. Sunt sanctiuni pe care doar CSM le poate aplica. (…) Am spus o suma, nu stiu, s-ar putea sa fie doar 20, nu 40”.

Trecând peste faptul că în practica mai mult decât constantă a Consiliului Superior al Magistraturii nu se permite nici Inspecţiei Judiciare, nici Consiliului Superior al Magistraturii să verifice temeinicia sau legalitatea unor hotărâri judecătoreşti, trebuie reamintit faptul că Inspecţia Judiciară este un organism autonom şi independent de CSM. Prin astfel de declaraţii din partea unui membru al său este influenţată ancheta disciplinară, acest  membru fiind în final, în mod inevitabil, chemat să se pronunţe asupra oricărei soluţii adoptate de Inspecţia Judiciară în această cauză.

Nu mă îndoiesc de faptul că domnul judecător cunoaşte aceste aspecte şi surprinde modul în care, în mod tendenţios, deşi există o hotărâre penală definitivă pentru infracţiunea de şantaj, chiar domnia sa în cuprinsul interviului reia această noţiune, încercând să acrediteze – în exclusivitate – ideea că Inspecţia Judiciară ar putea dezvălui chiar şi implicarea unor jurnalişti;

“(…) Si-o sa va dau o stire, ca sa spun asa, in exclusivitate: s-ar putea sa descoperiti si niste ziaristi care impreuna cu persoana in cauza au pus la cale santajul impotriva doamnei Stanciu. Dar in momentul de fata avem o investigatie intr-adevar, disciplinara, se fac verificari cu privire la modul de solutionare a acestui dosar si s-ar putea ca si anumiti colegi de-ai dumneavoastra din presa sa fie interesati de derularea acestei cauze(…)”

3) Prin declaraţiile de mai sus, domnul judecător a încălcat cu bună-ştiinţă dispoziţiile art. 6 punctele 1 şi 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora orice persoană are dreptul de a fi judecată în mod echitabil, în mod public, de către o instanţă independentă şi imparţială şi că orice persoană este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

Prin declaraţiile publice formulate, domnul judecător, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a înfrânt până şi principiul prezumţiei de nevinovăţie garantat oricărui cetăţean, acreditând în mod nejustificat şi periculos chiar ideea că o persoană declarată definitiv nevinovată de către justiţie poate fi tehnic vinovată. O astfel de abordare este de natură de a dinamita însăşi ideea de autoritate de lucru judecat, cu consecinţe deosebit de grave asupra percepţiei colective a societăţii faţă de actul de justiţie.

4) Trebuie să subliniez împrejurarea că domnul judecător, membru al CSM,  îşi păstrează atitudinea potrivit căreia, întrebat recent de acelaşi caz concret, în care inculpatul este achitat, acesta subliniază în principal faptul că dacă o persoană este achitată, nu înseamnă neapărat că nu a săvârşit fapta;

(…) Se întâmplă uneori ca ceea ce intuiam la începutul unui proces să nu se dovedească la sfârșitul lui. De ce? De ex. dacă vorbim despre un caz penal este posibil ca la începutului procesului un procuror să trimită în judecată o persoană considerând că este vinovată, și apoi aceasta, în fața judecătorului să propună probe din care să rezulte, în final, că este nevinovat. Atunci soluția va fi de achitare. În momentul când o persoană este achitat în materie penală nu înseamnă neapărat că nu a săvârșit fapta (…)”

(http://eurojust.ro/transcript-emisiunea-euojust-live-invitat-cristi-danilet-idhkfg-2015/)

Din această perspectivă, apreciez că domnul judecător Cristi Vasilică Danileţ a încălcat şi prevederile art. 99 litera k din Legea 303/2004 prin atitudinea nedemnă manifestată  faţă de colegii săi (membri ai completului de judecată care au pronunţat hotărârea în cauză, hotărâre definitivă şi contestată în mod lipsit de echivoc de către domnia sa  în spaţiul public) şi justiţiabili (persoana acuzată în respectiva cauză) în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.

În acest context, consider că noţiunea de exercitare a atribuţiilor de serviciu trebuie interpretată în sens larg (domnul judecător neputându-se prevala de faptul că, fiind membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ar fi suspendat din funcţia de judecător), câtă vreme domnul judecător a fost prezent în acea emisiune în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi nu doar de simplu judecător. Dacă unui judecător îi este interzisă în mod expres de lege exprimarea publică asupra unor procese aflate în curs de desfăşurare, cu atât mai mult o astfel de obligaţie incumbă unei persoane care reprezintă corpul profesional al magistraţilor la cel mai înalt nivel, în orice apariţie publică acesta fiind conştient de faptul că mesajul transmis nu este unul ce reprezintă o opinie izolată,  fiind identificat chiar cu mesajul acestui for decizional (Consiliul Superior al Magistraturii). Aceasta cu atât mai mult cu cât membrii acestui for nu au adoptat până acum nicio poziţie publică de delimitare de aceste afirmaţii făcute de un membru al CSM.

 

B. Date fiind cele prezentate mai sus precum şi, în accepţiunea subsemnatului, atitudinea permanentă a domniei sale, concretizată in ieşiri publice nedemne de funcţia pe care o deţine, solicit  in calitate de mediator, urmatoarele:

  • Să îmi comunicaţi dacă domnul judecător Cristi Vasilică Danileţ, în calitate de membru CSM, are mandat de reprezentare al Consiliului Superior al Magistraturii în relaţia cu medierea şi Consiliul de Mediere;
  • Dacă poziţiile exprimate de domnia sa in legatură cu medierea si procedura medierii reprezintă şi punctele de vedere ale Consiliului Superior al Magistraturii;
  • Dacă are mandat în acest sens din partea dumneavostră, vă solicit sa îl revocaţi si să desemnaţi un alt membru al CSM in acest sens;
  • Dacă nu are mandat de reprezentare din partea CSM, vă solicit sa cereţi membrului CSM, domnul judecător Cristi Vasilică Danileţ, sa explice relaţia acestuia cu Consiliul de Mediere şi modul în care a ajuns sa fie cunoscut ca “ambasador al medierii” si reprezentant al medierii din partea CSM;
  • Dacă judecatorul Cristi Danileţ va participa în viitor numai în calitate de susţinator al medierii la evenimentele organizate de acest corp profesional, în calitatea de jurist aflat in funcţia de judecator, să menţioneze acest lucru şi să nu se mai folosească de calitatea de membru al CSM.

Menţionez ca interesul subsemnatului este unul legitim, atât in calitate de cetaţean al României dar, mai ales, în calitate de mediator, întrucât întelegerile dintre parţi survenite în urma medierii ajung sa fie încuviinţate de către instanţele de judecata, iar modul în care este reprezentată medierea la nivel de CSM – prin persoana domnului judecător – este de natură a aduce prejudicii grave acestei instituţii, chiar şi numai prin prisma faptului că acesta a fost revocat de colegii domniei sale în cursul anului 2013, fără a mai aminti şi alte ieşiri în spaţiul public ale acestuia, de natură să aducă atingere gravă demnităţii profesiei de magistrat, şi implicit celei de mediator, câtă vreme acesta ne reprezintă la nivel de aparenţă în cadrul relaţiei cu sistemul judiciar.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina