fbpx

Tupeu de avocat: și-a trimis secretara să asiste și să reprezinte la DNA clientul arestat care a angajat-o

Avocata care și-a trimis la DNA secretara care nu avea calitatea de avocat a fost judecată pentru instigare la infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi.

Ambele au scăpat de condamnare, avocatei fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoarea de 8 luni cu amânarea executării pedepsei, iar secretarei i s-a dat un avertisment după ce s-a renunțat la aplicarea pedepsei.

Referitor la actele întocmite de către DNA în prezența secretarei, ICCJ a decis că acestea nu trebuie să fie anulate de către instanța care a judecat cauza, asupra nulității acestora se poate pronunța doar judecătorul de cameră preliminară investit cu judecarea cauzei clientului arestat.

,,Fapta avocatului de a emite o împuternicire avocaţială de substituire pentru o persoană care nu are calitatea de avocat şi de a-i solicita să asigure asistenţa juridică a inculpatului la efectuarea unor acte de urmărire penală, acţiune realizată de persoana care nu are calitatea de avocat, întruneşte elementele de tipicitate ale instigării la infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută în art. 47 raportat la art. 348 C. pen.”

,,Dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. referitoare la desfiinţarea unui înscris şi dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 privind nulitatea actelor specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile acestei legi, sunt aplicabile în cazul împuternicirii avocaţiale de substituire emise pentru o persoană care nu are calitatea de avocat, însă nu sunt incidente în cazul proceselor-verbale întocmite de organele de urmărire penală, semnate de persoana care nu a dobândit calitatea de avocat, întrucât procesele-verbale nu constituie acte efectuate de această persoană, ci de un organ judiciar. Nulitatea proceselor-verbale întocmite în cursul urmăririi penale de organele de urmărire penală, semnate de persoana care nu a dobândit calitatea de avocat, poate fi constatată numai de judecătorul de cameră preliminară, în procedura camerei preliminare.”

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 332/A din 24 octombrie 2019

Prin sentinţa nr. 113/F din 17 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit o pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatei A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută în art. 47 C. pen. raportat la art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probaţiune.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen., a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpata B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută în art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 81 C. pen., a aplicat inculpatei un avertisment.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, a desfiinţat procesul-verbal din data de 11 martie 2015, întocmit în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală şi împuternicirile avocaţiale din 11 martie 2015 şi 12 martie 2015 emise de inculpata A. pentru inculpata B.

În drept, fapta inculpatei A. care a emis împuternicirile avocațiale de substituire din 11 martie 2015 și 12 martie 2015 pentru inculpata B., cunoscând că aceasta nu avea calitatea de avocat, și a trimis-o pe aceasta, pentru a asigura asistență juridică clientei sale – inculpata C., în datele de 11 martie 2015 și 12 martie 2015, cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală de desigilare a documentelor și audieri de martori în cauza în care clienta sa era cercetată în stare de arest preventiv, respectiv dosarul Direcției Naționale Anticorupție, acte de urmărire penală la care inculpata B. a asistat, asigurând astfel asistență juridică clientei inculpatei A. în data de 11 martie 2015 și în data de 12 martie 2015 până la momentul în care a fost depistată că nu are calitatea de avocat, și anume când a fost chemată și s-a prezentat la procurorul de caz pentru a asista la audierea unei martore, ocazie cu care a prezentat procurorului împuternicirea avocațială de substituire din 12 martie 2015, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de instigare la exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută în art. 47 C. pen. raportat la art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei B., care s-a prezentat în datele de 11 martie 2015 și 12 martie 2015 la sediul Direcției Naționale Anticorupție, pentru a asigura asistență juridică clientei inculpatei A., numita C., cercetată în stare de arest preventiv într-un dosar al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deși nu avea calitatea de avocat, prezentând împuternicirea avocațială din 11 martie 2015 de substituire, prin care avocatul titular, inculpata A., o desemna să o substituie pentru a acorda asistență juridică inculpatei C., în cadrul procedurilor judiciare ce urmau a se desfășura și participând la procedurile de desigilare a sacilor conținând documente ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor în dosarul Direcției Naționale Anticorupție, participând la întreaga activitate de desigilare în data de 11 martie 2015 și semnând procesul-verbal de desigilare, în calitate de avocat, la rubrica corespunzătoare, iar în data de 12 martie 2015, având asupra sa împuternicirea avocațială din 12 martie 2015, prin care inculpata A. –  avocat titular o desemna să acorde asistență juridică inculpatei C. în următoarele activități: audieri de martori, desigilări și sigilări în dosar, a asistat, în calitate de avocat, la desigilarea documentelor ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cauza menționată, iar la ora 13:00, impunându-se audierea unui martor în dosar și fiind solicitată de procurorul de caz pentru a asista la activitatea procedurală, aceasta s-a prezentat în biroul procurorului, înmânând acestuia împuternicirea avocațială din 12 martie 2015, emisă de inculpata A. – avocat titular, ocazie cu care a fost depistată de procurorul de caz că nu avea calitatea de avocat, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută în art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinţei nr. 113/F din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală a declarat apel, între alţii, procurorul.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. pen., constată că apelul formulat de procuror este fondat, în principal, pentru motivele ce se vor arăta:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, probe ce au fost parțial readministrate în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege.

Pe baza mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale (astfel cum această legalitate s-a stabilit prin încheierea definitivă de începere a judecăţii pronunţată la data de 7 iunie 2018, definitivă prin încheierea nr. 780 din 21 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect la primul grad de jurisdicţie.

Astfel, din coroborarea probelor legal administrate, astfel cum au fost evidenţiate de către prima instanţă în considerentele sentinţei atacate, în mod corect s-a reţinut că la data de 9 februarie 2015 s-a efectuat o percheziţie la sediul Asociaţiei D., în dosarul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în care era cercetată în stare de arest preventiv numita C., percheziţie în urma căreia au fost ridicate mai multe documente, inserate în saci sigilaţi.

La data de 10 martie 2015, inculpata A., în calitate de avocat ales al numitei C., a asistat personal la desigilările de documente ridicate cu ocazia percheziţiei menţionate, lucrări efectuate de martorii E., F. şi G., ofiţeri de poliţie judiciară delegaţi de procurorul de caz.

Deoarece fuseseră ridicate foarte multe documente care trebuiau inventariate, nu s-a reuşit desigilarea tuturor sacilor în aceeaşi zi, activităţile de desigilare a sacilor urmând să continue şi în zilele următoare, martorul F., comisar de poliţie, a anunţat-o pe inculpata A. că este necesar să se prezinte şi a doua zi să asiste la activităţi, pentru că persoana cercetată se afla în arest preventiv. Inculpata i-a comunicat martorului că nu se poate prezenta a doua zi, însă îşi va asigura substituirea fără să spună pe cine va trimite în locul său.

În acest context, inculpata A. a contactat-o pe inculpata B., care o ajuta ocazional la diferite activităţi în cadrul cabinetului său de avocatură, dar care nu avea calitatea de avocat şi i-a solicitat să meargă la data de 11 martie 2015, în locul său, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, să asiste la desigilarea documentelor ridicate în dosarul în care era cercetată în stare de arest preventiv numita C.

La data de 11 martie 2015, inculpata B. a mers la cabinetul de avocatură al inculpatei A., care i-a înmânat un document tipizat denumit „Împuternicire avocaţială” emis de UNBR – Baroul H., numerotat şi datat 11 martie 2015, în care se menţiona că prima inculpată, în substituirea celei de-a doua, este împuternicită de numita C. să asiste la audieri de martori, desigilări, sigilări percheziţii în dosarul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Inculpata B. a semnat împuternicirea în partea stângă jos, iar inculpata A. a ştampilat şi semnat împuternicirea în partea dreaptă jos, atestând identitatea părţilor, conţinutul şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea. Inculpata A. a tăiat cu o linie cuvântul „avocat” de la începutul frazei: „Se împuterniceşte doamna avocat.”

În continuare, la aceeaşi dată, inculpata B. a mers la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Structura Centrală şi a prezentat ofiţerului de poliţie judiciară G. împuternicirea din 11 martie 2015, pentru a se consemna în procesul-verbal de desigilare a documentelor părţile prezente şi avocaţii care le asistau. Inculpata a menţionat că nu are asupra sa legitimaţia de avocat şi a prezentat cartea de identitate.  Inculpata a asistat-o pe numita C., toată ziua de 11 martie 2015, la activitatea de desigilare a documentelor, după care a semnat procesul-verbal de consemnare a activităţilor, la rubrica „avocat.”

Întrucât activitatea de desigilare nu s-a terminat nici la data de 11 martie 2015, martorul I., care urma să efectueze activităţile necesare în ziua de 12 martie 2015, i-a comunicat telefonic inculpatei A. că activitatea nu s-a încheiat şi că va trebui să se prezinte şi la data de 12 martie 2015.

În seara zilei de 11 martie 2015, inculpata B. a sunat-o pe inculpata A. să o încunoştinţeze despre activităţile de desigilare desfăşurate pe parcursul zilei, context în care inculpata A. i-a solicitat inculpatei B. să se prezinte şi a doua zi tot ea la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a o asista pe numita C. la continuarea activităţilor de desigilare/resigilare a documentelor.

La data de 12 martie 2015, inculpata B. a mers la cabinetul de avocatură al inculpatei A., care i-a înmânat un document tipizat denumit „Împuternicire avocaţială” emis de UNBR – Baroul H., numerotat şi datat 12 martie 2015, în care se menţiona că prima inculpată, în substituirea celei de-a doua, este împuternicită de numita C. să asiste la audieri de martori, desigilări, sigilări percheziţii în dosarul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Inculpata B. a semnat împuternicirea în partea stângă jos, iar inculpata A. a ştampilat şi semnat împuternicirea în partea dreaptă jos, atestând identitatea părţilor, conţinutul şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea. Inculpata A. a tăiat cu o linie cuvântul „avocat” de la începutul frazei: „Se împuterniceşte doamna avocat.”

În aceeaşi zi, inculpata B. a mers din nou la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Structura Centrală, unde, de la ora 10:15 până la ora 13:00, a asistat-o pe numita C. la desigilarea sacilor cu documente ridicate la percheziţia din data de 9 februarie 2015.

Fiind necesară audierea unui martor, în acelaşi dosar, ofiţerul de poliţie judiciară delegat de procuror să efectueze actul de cercetare penală, I., a contactat-o telefonic pe inculpata A. la ora 12:30 şi a informat-o că în maxim o ora va fi audiată martora Î. Inculpata i-a transmis ofiţerului de poliţie judiciară că nu se poate prezenta la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru audierea martorei, dar că acolo se află colega sa B., care îi asigură substituirea şi care este prezentă şi la activitatea de desigilare, rugându-l totodată pe ofiţer să o anunţe pe inculpata B. să meargă să asiste la audierea martorei.

După ce a fost anunţată de martorul I., inculpata B. a mers în biroul procurorului de caz pentru a asista la audierea martorei Î., înmânându-i procurorului delegaţia de substituire. În momentul în care procurorul i-a solicitat inculpatei legitimaţia de avocat, inculpata i-a răspuns că nu are. Atunci procurorul, pentru a clarifica situaţia, a întrebat-o pe inculpată dacă are calitatea de avocat, iar aceasta i-a răspuns că nu, dar a absolvit facultatea de drept şi lucrează ca secretară la cabinetul de avocat al inculpatei A.

În urma acestor împrejurări, activitatea de desigilare a documentelor a fost întreruptă la ora 13:30, fiind chemat un avocat din oficiu, J., pentru a o asista pe numita C.

În aceste circumstanţe reale ale comiterii faptelor ce constituie obiectul judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că încadrarea juridică a acestora este justă, iar soluţia de condamnare a inculpatelor este legală, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate de probele readministrate în cursul cercetării judecătorești.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie remarcă, de altfel, faptul că din acest punct de vedere soluția primei instanțe nu a făcut obiectul criticilor formulate de către apelantul procuror.

Apelantul procuror a criticat sentința pronunțată de prima instanță ca nelegală, în condițiile în care aceasta a dispus, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, desfiinţarea procesului-verbal din data de 11 martie 2015, întocmit în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală.

Susține apelantul că, prin adoptarea acestei măsuri, procesul-verbal menționat nu mai poate fi folosit în dosarul în care a fost administrat, efectul fiind excluderea sa ca mijloc de probă, ceea ce inculpatele ar fi și urmărit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază criticile formulate de apelant ca fiind întemeiate, dar nu pentru argumentele menționate de acesta.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen.: „Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.”

De asemenea, art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 dispune: „Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile prezentei legi, sunt nule.”

Din coroborarea celor două texte legale, pe care prima instanță le-a invocat drept temei legal al soluției, rezultă, fără putință de tăgadă, că se impunea desființarea împuternicirilor avocaţiale din 11 martie 2015 şi 12 martie 2015 emise de inculpata A. pentru inculpata B., ceea ce instanța de fond a și dispus.

Acestea sunt acte specifice profesiei de avocat utilizate în mod public de către o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, acte ce sunt nule potrivit textului legal anterior menționat.

Procesul-verbal din data de 11 martie 2015, întocmit în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală, în schimb, este un act întocmit de către un organ judiciar, nefiind un act efectuat de către persoana vizată de prevederea legală precitată.

Rezultă, indubitabil, faptul că sancțiunea nu este aplicabilă cu privire la acest înscris, în acest cadru procesual.

Procesul-verbal întocmit de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcţia Naţională Anticorupţie este în mod cert un mijloc de probă prin care se constată îndeplinirea unui act de procedură, acesta fiind întocmit de către organul judiciar, în dosarul penal respectiv, nefiind un act care să fie emis de către inculpatele din prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 342 C. proc. pen.: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.”

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (3) și art. 346 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară este singurul în măsură a dispune aplicarea sancțiunii excluderii unor probe ori a constatării nulității unor acte de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii în cauza cu care acesta a fost sesizat.

Eventuala nulitate a actului poate fi invocată în cauza penală în care a fost întocmit, în procedura de cameră preliminară, judecătorul învestit cu respectiva cauză fiind singurul în măsură să aprecieze cu privire la intervenirea unei nulități a procesului-verbal menționat, în prezentul dosar nefiind posibilă dispunerea unei soluții de desființare a înscrisului respectiv.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei nr. 113/F din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, pe care a desfiinţat-o, în parte şi, rejudecând:

A înlăturat dispoziţia vizând anularea procesului-verbal din data de 11 martie 2015, întocmit în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina