ICCJ a stabilit că termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei nu este un termen imperativ pentru contravenient, ci un termen de recomandare, ceea ce înseamnă că partea se poate adresa autorităţii pentru intrarea în legalitate până la data sesizării instanţei în vederea încadrării lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
În şedinţa din 28 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, legal constituit a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia și a stabilit următoarele:
Decizia nr.10 în dosarul nr.800/1/2021
,,Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ipoteza în care partea nu a demarat sau nu a finalizat, în termenul acordat, procedura de intrare în legalitate, iar autoritatea nu a obţinut o hotărâre de demolare a construcţiei, termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei este unul de recomandare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.”
Prin recursul în interesul legii declarat, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia a solicitat pronunţarea unei decizii de unificare a jurisprudenţei, în problema de drept vizând „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, respectiv dacă în ipoteza în care partea nu a demarat sau nu a finalizat, în termenul acordat, procedura de intrare în legalitate, iar autoritatea nu a obţinut o hotărâre de demolare a construcţiei, prevederile art. 28 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei este unul imperativ sau de recomandare?”
Potrivit actului de sesizare, în urma analizei jurisprudenţei s-a constatat că instanțele nu au avut un punct de vedere unitar, fiind conturate două opinii jurisprudenţiale, astfel:
I. Într-o opinie jurisprudenţială, s-a considerat că termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei nu este un termen imperativ pentru contravenient, ci un termen de recomandare, ceea ce înseamnă că partea se poate adresa autorităţii pentru intrarea în legalitate până la data sesizării instanţei în condiţiile art. 32 alin. (l) din Legea nr. 50/1991.
Argumente în susţinerea acestei opinii:
Autoritatea este ţinută să elibereze autorizaţia pentru intrarea în legalitate, dacă sunt îndeplinite toate cerinţele tehnice şi de urbanism ale construcţiei edificate fară autorizaţie, iar refuzul de a elibera actele necesare intrării în legalitate, pentru singurul motiv că termenul prevăzut în cadrul măsurii complementare din procesul verbal a fost depăşit, nu este justificat.
Atât măsura desfiinţării lucrărilor, cât şi măsura încadrării lor în prevederile autorizaţiei de construire, reprezintă modalităţi de intrare în legalitate prin conformarea situaţiei de fapt la prescripţiile normelor juridice. Intrarea în legalitate este posibilă şi prin consfinţirea, post factum, de către autoritate a situaţiei de fapt, prin emiterea autorizaţiei de construire care confirmă compatibilitatea situaţiei de fapt cu normele juridice obligatorii.
S-a mai reţinut că termenul ar putea fi apreciat ca fiind un termen de recomandare -atâta timp cât au fost îndeplinite de contravenient toate demersurile rezonabile pentru obţinerea autorizaţiei în termenul acordat, iar contravenientului nu îi poate fi imputată nicio culpă, măsura desfiinţării construcţiei nu poate fi aplicată chiar dacă autorizaţia nu a fost obţinută în termen şi nici eliberarea autorizaţiei pentru intrarea în legalitate nu trebuie refuzată chiar dacă documentaţia necesară a fost depusă peste termen. Astfel, modalitatea de intrare în legalitate nu depinde doar de conduita contravenientului, ci şi de autorităţile locale, acestea din urmă având atribuţia de a emite autorizaţia de construire poate fi întârziat de conduita autorităţilor, se poate concluziona că termenul prevăzut de art. 28 din Legea nr. 50/1991 are caracter de recomandare.
Atâta timp cât pentru „intrarea în legalitate”prevăzută în procesul verbal de contravenţie, legiuitorul nu a prevăzut obligaţia de a stabili un termen, motivul formal al respingerii de către autoritate a documentaţiei reclamantului, bazat pe depăşirea termenului prevăzut în procesul verbal de contravenţie este unul nelegal.
Decizia menţinerii construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire, concepută de către legiuitor ca o favoare, nu a fost prevăzută sub sancţiunea vreunui termen care să fie stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei, câtă vreme termenul este indicat doar la art. 28 alin. (1), nu şi în alin. (2) a art. 28 din Legea nr.50/1991.
Într-o altă opinie jurisprudenţială, s-a apreciat că termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei este un termen imperativ, având unic scop intrarea în legalitate a construcţiei edificate fără autorizaţie.
Argumente în susţinerea acestei opinii:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, termenul stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei acordat în vederea intrării în legalitate are ca finalitate asigurarea disciplinei în construcţii. În consecinţă, acest termen este obligatoriu, atât pentru parte, cât şi pentru autoritate, iar nerespectarea acestuia atrage o sancţiune specifică, respectiv desfiinţarea construcţiei.
Procesul verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate şi de temeinicie, devine titlu executoriu la expirarea termenului de atac sau la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de respingere a plângerii.
Aşa fiind, are caracter obligatoriu termenul de intrare în legalitate stabilit în cadrul procesului verbal de contravenţie, iar refuzul autorităţii locale de emitere a certificatului de urbanism pentru intrarea în legalitate după împlinirea termenului prevăzut în procesul verbal de contravenţie este justificat.
Dispoziţii legale supuse interpretării:
Art. 28 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, prevede că:
„(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, intr-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară”.
Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
Art. 32 alin. (2) prevede că: „În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin.(1)”.
Încheierea de sesizare: sesizare RIL 800 1 2021