RIL admis cu privire la sesizarea instanței cu rechizitoriul în dosare cu arestați preventiv

Completul competent să judece recursul în interesul legii de la Înalta Curte a admis sesizarea Parchetului General cu privire la temenul de sesizare a instanței cu rechizitoriu și propunerea de prelungire a măsurii preventive.

”𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟑 – 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 207 alin. (1), art. 222 alin. (4) şi art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, stabileşte că nu se consideră în termen sesizarea cu rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă sau cu propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive ori a arestului la domiciliu, formulată în ultima zi a termenului, calculat potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.”

În sesizarea PÎCCJ se arată următoarele:

”Situaţia premisă : Problema de drept supusă examinării a apărut în cauzele în care formularea propunerii cu privire la măsurile preventive în cazul înaintării rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei sau a depunerii propunerii de prelungire a arestării preventive sau a arestului la domiciliu, a avut loc în ultima zi a termenului de cel puţin 5 zile prevăzut de art.207 alin.1 şi, respectiv, art.222 alin.4 şi art.235 alin.1 din Codul de procedură penală, calculat potrivit dispoziţiilor art.269 alin.1, 2 şi 4 din acelaşi cod.

În prealabil se impune a se arăta că termenul mai sus menţionat este un termen procedural minim, imperativ, de regresiune şi a cărei nerespectare atrage decăderea din exerciţiul dreptului de a formula propunerea cu privire la măsura preventivă.

Acest termen se calculează în modul următor :

• Ziua în care acesta începe (ziua în care măsura preventivă expiră) – nu se socoteşte;
• Ziua în care se ‘implineşte – a cincea zi a termenului – nu se socoteşte;
• Ultima zi a termenului o reprezintă întotdeauna următoarea zi lucrătoare.

Examenul jurisprudenţei actuale în materie a evidenţiat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la această problemă de drept, existând două orientări :

1. intr-o primă orientare jurisprudenţială, s-a reţinut că termenul este respectat atunci când depunerea propunerii a fost făcută în ultima zi a termenului, întrucât au fost asigurate în mod concret cele 5 zile calendaristice necesare pregătirii apărarii inculpatului.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte în hotărâri pronunţate de instanţele din raza Curţilor de Apel Alba Iulia, Braşov, Bucureşti, Craiova, Cluj, Iaşi, Piteşti şi Târgu Mureş (Anexa I, poz. 1 — 27).

1. in cea de-a doua orientare jurisprudenţială, instanţele au considerat că propunerea de menţinere / prelungire a măsurii preventive nu poate fi formulată de procuror în niciuna dintre zilele acestui termen, nici măcar în ultima zi.

in motivarea acestui punct de vedere s-a arătat că, prin textele de lege sus menţionate, legiuitorul a reglementat două termene :

• un termen în care procurorul trebuie să formuleze propunerea de menţinere a măsurii preventive sau de prelungire a arestării preventive, respectiv a arestului la domiciliu;
• un termen rezervat exercitării dreptului la apărare al inculpatului faţă de care se solicită menţinerea / prelungirea acestor măsuri preventive.”

Sesizarea completă

Comments

comentarii