Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Încălcarea principiului non reformatio in pejus.

În aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, nu poate agrava situația acesteia. Astfel că, o pedeapsă aplicată de instanţa de fond egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului sau al procurorului declarat în favoarea inculpatului, maximul ce nu poate fi depăşit conform legii. Tot astfel, reţinerea în calea de atac a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, şi menţinută, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă şi care nu poate fi agravată.

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 79/RC din 03 martie 2020

Prin sentinţa penală nr. 213/D/19.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 5 C. pen. raportat la art. 386 C. proc. pen., au fost admise cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor sesizate, respectiv din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969, în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. și trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) și art. 213 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

– constituirea unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.; s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.;

– trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., precum și art. 375 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.; s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

A fost anulată suspendarea pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 71/06.03.2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 837/04.06.2015 a Curții de Apel București.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1 an şi 6 luni), rezultând o pedeapsă principală de 4 ani și 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii învinuirii, inculpatului A. i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 374-375 C. proc. pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

Inculpatul A., în declaraţia dată, a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor reţinute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le recunoaște şi le însuşește şi nu a solicitat administrarea altor probe.

Având în vedere declaraţia inculpatului A., de recunoaştere în totalitate a învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de către acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art. 374 C. proc. pen., respectiv „judecata în cazul recunoaşterii învinuirii”, astfel că, în temeiul art. 375 C. proc. pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale față de inculpat.

Instanța de fond a reținut că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul A., constând în aceea că, în anul 2010 a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B. și C., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, la care au aderat, în anul 2011, inculpatul D., iar în anul 2013, inculpatul E., după care, în perioada 2010-2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a traficat mai multe victime pe care le-a recrutat sau adăpostit prin inducere în eroare, în scopul exploatării în sensul obligării la practicarea prostituţiei în cluburi din Germania, obţinând venituri consistente în urma exploatării victimelor, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni și trafic de persoane, în formă continuată, fapte prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen.

Având în vedere gradul de pericol al infracţiunilor săvârşite, precum și persoana inculpatului, instanţa de fond a constatat că faptele comise de acesta – prin modalitatea concretă de realizare, profitând de starea de vulnerabilitate în care se aflau persoanele vătămate, folosind chiar și forme de constrângere psihică – după cum a rezultat explicit din declaraţiile persoanelor vătămate care se coroborează între ele, dar și cu declaraţia inculpatului, care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor – au o asemenea gravitate, încât nu pot fi reduse pedepsele la noile limite legale după aplicarea prevederilor art. 374 – art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru infracţiunile comise, deoarece s-ar ajunge la pedepse vădit disproporţionate faţă de gravitatea faptelor și persoana inculpatului, pedepse care nu şi-ar atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de Codul penal. Or, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul inculpatului. Mai mult, circumstanţele personale nici nu mai pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante legale sau judiciare deoarece noul Cod penal nu mai permite acest lucru, ci numai ca circumstanţe relevante la individualizarea legală și judiciară a pedepselor.

În consecinţă, în ceea ce priveşte stabilirea duratei ori a cuantumului pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C. pen., gravitatea infracţiunilor săvârşite și periculozitatea infractorului.

Instanța de fond a reținut că inculpatul A. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei – prin sentința penală nr. 71/06.03.2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 837/04.06.2015 a Curții de Apel Bucureşti. Având în vedere că infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze au fost săvârşite anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 71/06.03.2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 837/04.06.2015 a Curții de Apel Bucureşti, respectiv în perioada 2010-2013, în temeiul art. 85 C. pen. din 1969 – în condiţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal – instanța de fond a dispus anularea beneficiului suspendării pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 71/06.03.2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 837/04.06.2015 a Curţii de Apel Bucureşti și, în consecință, întrucât infracţiunile au fost săvârșite în concurs real, în temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1 an și 6 luni), rezultând o pedeapsă principală de 4 ani și 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale, instanţa de fond a reţinut că scopul pedepsei poate fi realizat doar prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Împotriva sentinţei penale nr. 213/D/19.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii B., D., A., C. şi E.

În apelul declarat de parchet a fost criticată sentinţa sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de confiscare extinsă asupra bunurilor numitei F., mama inculpatului D., apreciindu-se că probele administrate în cauză au dovedit faptul că cele două autoturisme au fost obţinute de inculpat cu banii rezultaţi din activităţile infracţionale deduse judecăţii.

În apelul declarat de către inculpatul D. au fost aduse critici de nelegalitate, cu privire la modalitatea de schimbare a încadrării juridice, după închiderea dezbaterilor, greşita reţinere ca mijloace de probă, a înregistrărilor convorbirilor, în condiţiile în care mandatele de supraveghere tehnică au fost puse în aplicare înainte de începerea urmăririi penale și a fost folosită tehnica aparţinând S.R.I., situaţie care atrage incidenţa prevederilor referitoare la nulitatea absolută, conform celor statuate prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 302 din data de 04.05.2017 și nr. 22 din data de 18.01.2018. S-a invocat și faptul că inculpatul a fost greşit condamnat pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional, întrucât nu se regăsesc în cuprinsul hotărârii apelate considerentele referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale aceste infracţiuni, din ansamblul probator nerezultând condiţiile necesare pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni. Cu privire la infracţiunea de trafic de persoane s-a arătat că persoanele vătămate au dat declaraţii contradictorii, acestea nu au fost constrânse la practicarea prostituţiei și nici una dintre persoanele pretins a fi traficate nu s-au constituit părţi civile.

În apelurile declarate de către ceilalţi inculpaţi s-au formulat critici de netemeinicie privind individualizarea judiciară a sancţiunilor penale, sens în care s-a solicitat reducerea pedepselor, respectiv aplicarea dispoziţiilor privitoare la suspendarea executării.

Un motiv comun de apel pentru inculpaţi l-a reprezentat critica referitoare la reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la apelurile formulate în cauză Curtea de Apel Bacău a reţinut, printre altele, următoarele:

Apelul parchetului se impune a fi admis pe două chestiuni de nelegalitate, ambele în ceea ce priveşte pe inculpatul A., întrucât din eroare prima instanţă a reţinut că pedeapsa cu privire la care s-a dispus anularea suspendării este în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, în loc de 1 an și 4 luni închisoare, iar din pedeapsa rezultantă s-a omis deducerea perioadei de arest preventiv, respectiv arest la domiciliu în cauza în care s-a pronunţat hotărârea anterioară de condamnare.

În ceea ce privește critica referitoare la reţinerea prevederilor art. 77 lit. a) C. pen., instanța de apel a reţinut că aceasta este fondată, întrucât nu se poate acorda o dublă eficienţă împrejurării de fapt a participării mai multor persoane la săvârşirea faptelor, atât ca infracţiune, prevăzută de art. 367 C. pen., cât și ca circumstanţă agravantă, prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.

Luând în considerare aspectele care se referă la individualizarea judiciară a pedepselor, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Prin adresa nr. 3983/D/P/2018 din 03.04.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală – Secţia de Combatere a traficului de droguri s-a comunicat instanţei că inculpatul a formulat un denunţ în dosarul nr. X. În cauză s-a dispus urmărirea penală cu privire la trei persoane, acestea fiind arestate preventiv, urmând ca rechizitoriul să fie întocmit în timp util, inculpatul contribuind în mod direct la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002: ,,Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Aplicând în cauză dispoziţiile legale menţionate şi observând că parchetul nu a declarat apel în defavoarea inculpatului privitor la cuantumul pedepselor, instanța de apel a apreciat că se impune reducerea acestora la cuantumuri orientate spre ½ din cele stabilite de prima instanţă, bineînţeles, cu luarea în considerare a tuturor cauzelor de individualizare. În acest sens s-a avut în vedere că inculpatul era unul dintre liderii grupării şi principalul iniţiator al acesteia, că a dovedit o preocupare constantă pentru săvârşirea de infracţiuni din categoria traficului de persoane, astfel că, în acord cu prima instanţă, s-a considerat că singura formă de executare a pedepsei care se impune cu evidenţă este aceea a privării de libertate.

Tot faţă de inculpatul A., sentinţa a mai fost corectată sub două aspecte, ambele favorabile inculpatului, respectiv s-a constatat că pedeapsa cu privire la care s-a anulat suspendarea este de 1 an și 4 luni, iar nu de 1 an și 6 luni închisoare, aspect care are importanţă asupra sporului de pedeapsă, iar din pedeapsa rezultantă a fost dedusă arestarea preventivă şi arestul la domiciliu din cauza în care s-a pronunţat hotărârea anterioară, a Judecătoriei Buftea.

În raport de considerentele menționate anterior, prin decizia penală nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău şi apelanţii inculpaţi B., E., A., D., C. împotriva sentinţei penale nr. 213/D din 19.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost desființată în parte sentinţa penală apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare şi, în fond, printre altele, s-au dispus următoarele:

Cu privire la inculpatul A., a fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 4 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente şi a fost înlăturat sporul de 1 an şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 71/2015 a Judecătoriei Buftea, pentru care s-a dispus anularea suspendării condiţionate, este în cuantum de 1 an şi 4 luni închisoare.

Au fost reținute, la încadrarea juridică, prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Au fost înlăturate prevederile art. 77 lit. a) C. pen. de la încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 71/2015 a Judecătoriei Buftea, pentru care s-a dispus anularea suspendării, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă arestarea preventivă de la 28.11.2014 la 02.12.2014, respectiv arestul la domiciliu de la 02.12.2014 la 06.03.2015.

Împotriva deciziei penale nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În motivarea recursului în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul a susţinut, în esenţă, că, pe parcursul soluționării apelului, a formulat un denunţ în fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, denunţ care s-a materializat până la închiderea dezbaterilor în faza apelului. Drept urmare, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului şi a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Cu toate acestea, în aplicarea dispoziţiilor anterior menţionate, instanţa de apel a redus la 1 an şi 6 luni închisoare cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen., dar pe cea de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de  art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus-o la 2 ani închisoare.

În raport de faptul că Ministerul Public nu a declarat apel și de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunț, recurentul a apreciat că situația sa a fost agravată în propria cale de atac, fiind încălcat principiul non reformatio in pejus, întrucât nu a fost redusă la jumătate pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracţiunea de trafic de persoane, ci doar cu 1 an. 

În opinia recurentului, pedeapsa ce trebuia aplicată de instanța de apel pentru infracţiunea de trafic de persoane, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, trebuia să fie de 1 an și 6 luni închisoare, iar nu de 2 ani închisoare.     Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434-437 C. proc. pen.

Instanţa a reţinut că cererea de recurs în casaţie cuprinde numele şi prenumele părții care exercită recursul în casaţie, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia şi semnătura apărătorului ales al persoanei care a exercitat recursul în casaţie. Cererea de recurs în casaţie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., reținându-se că este îndeplinită și condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt, instanţa supremă neputând rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. Aşadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 C. proc. pen., s-a reținut că instanţa supremă, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., analizează doar legalitatea unei pedepse sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor determinate de legiuitor.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte a apreciat că motivele invocate pot face obiectul cenzurii instanței de casaţie.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat că recursul în casaţie este fondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte a reţinut că sintagma „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019).

Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Ca atare, limitele pedepsei sunt influenţate şi de regulile care guvernează judecata în căile de atac, astfel că, o pedeapsă aplicată de instanţa de fond egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului sau al procurorului declarat în favoarea inculpatului, maximul ce nu poate fi depăşit conform legii. Tot astfel, reţinerea în calea de atac a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, şi menţinută, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă şi care nu poate fi agravată.

Analizând regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A., se constată că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani.

În cauză, instanța de fond a reţinut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel încât limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, acestea fiind cuprinse între 8 luni – 3 ani și 4 luni pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și între 2 ani – 6 ani și 8 luni pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen.

Instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conducea la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă (deja reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), şi a redus de la 3 ani la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv de la 3 ani la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte a reţinut că, în cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bacău a declarat apel în favoarea inculpatului A., referitor la cuantumul pedepsei cu privire la care s-a dispus anularea suspendării condiționate (acesta fiind de 1 an și 4 luni închisoare și nu de 1 an și 6 luni închisoare cum a stabilit prima instanţă) și cu privire la nededucerea perioadei de arest preventiv, respectiv de arest la domiciliu în cauza în care s-a pronunţat hotărârea anterioară de condamnare.

În aceste circumstanţe, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că pedeapsa maximă ce putea fi stabilită inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. era de 1 an şi 6 luni închisoare, rezultată din reducerea pedepsei de 3 ani închisoare (stabilită de instanţa de fond) proporţional cu reducerea maximului special. Aceasta, întrucât, incidenţa dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen. (în condiţiile în care apelul parchetului a fost în favoarea inculpatului) a transformat pedeapsa stabilită de prima instanţă în maximul de pedeapsă ce putea fi avut în vedere de instanţa de apel (evident, fără reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză C. proc. pen., Înalta Curte a admis recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A., și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

– pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

– pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum și art. 375 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

– pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 71 din 06.03.2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 837 din 04.06.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, cu privire la care s-a dispus în prezenta cauză anularea suspendării condiţionate a executării acesteia (prin sentinţa penală nr. 213/D/19 iunie 2018 a Tribunalului Bacău).

A redus de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni şi 10 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

A dispus anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 213/D/19 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, și emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Extras din Buletinului casaţiei – nr. 1 din anul 2020.

Comments

comentarii