Profesorul emerit Liviu Pop, care a fost la catedră timp de jumătate de secol și care s-a pensionat acum 4 ani, a fost invitat să le vorbească absolvenților de drept de la UBB la festivitate. Acesta le-a spus câteva vorbe de duh, pe care ar fi bine să le țină minte.

”Este un moment festiv, cu o mare încărcătură emoțională, la care particip cu o bucurie dulce, plenară și nesimulată. Dragi absolvenți, vă mulțumesc sincer pentru invitația pe care mi-ați adresat-o în calitate de așa zis invitat supriză la această frumoasă și binecuvântată sărbătoare a spiritului.”, a spus la început profesorul emerit Liviu Pop.

Acesta le-a vorbit absolvenților despre importanta caracterului la un om: ”Astăzi vă voi vorbi despre atitudine și despre caracter. Aceasta pentru că am constatat că suntem contemporani cu mulți semeni de-ai noștri, unii relativ tineri și alții mai în vârstă, a căror atitudine nu este decât o continuă și condamnabilă oscilație între altitudine și răutate față de cei mici și platitudine și bunătate dizgrațioasă față de cei mari. De aici rezultă un adevăr axiomatic, în sensul că inteligența, cultura, învățătura, hotărârea și oricum s-ar mai numi calitățile sale, ele sunt fără îndoială de dorit pentru oricine. Nu trebuie însă uitat faptul că ele pot deveni și dăunătoare, atunci când lipsește caracterul. Caracterul fără inteligență poate multe, în schimb inteligența fără caracter nu valorează, în opinia mea, aproape nimic. (…)

Trăim vremuri în care tăria de caracter este floare rară. Fără ea toată învățătura adevărului, chiar și talentul, se reduc la un simplu amuzament și la o ludică plăcere egoistă. Mulți dintre cei învățați și talentați nu rezistă ispitei de a fi falși și oportuniști. Viața le este murdărită de egoism. Încălcarea cuvântului dat și eludarea adevărului sunt astăzi manifestări cotidiene. ”

Pop a vorbit și despre bunătate și răutate: ”Bunătatea este și trebuie să fie într-o lume evoluată o trăsătură esențială, care alături de iubire, speranță și credință ne deosebesc de celelalte viețuitoare. M-am temut și continui să mă tem de răutate, în fața căreia, la fel ca în fața prostiei, care este vecină și tovarășă a răutății, am rămas de multe ori dezarmat. Aproape orice armă împotriva ei se frânge. De aceea, bunătatea adâncă, caldă și iertătoare este suprema calitate la care a putut ajunge omenirea în vremurile noastre, ce-i drept selectiv. În ce mă privește, afirm că bunătatea în apropie pe om de Dumnezeu. Omul bun este omul cu adevărat puternic, capabil, iertător și generos. În schimb, toți estropiații sunt răi, complexați, meschini, egoiști, orgolioși, vanitoși, invidioși, exclusiviști, fanatici și răzbunători fără motive. Iată de ce ca viitori profesioniști ai dreptului trebuie în mod obligatoriu să fiți buni, pentru a putea fi și drepți!”

Cel care a ghidat numeroase generații de juriști a spus și cum trebuie să fie un profesor: ”Despre virtutea bunătății și importanța ei în viața oamenilor, cred că v-ați date seama și în timpul studiilor universitare. Cei mai mulți dintre profesorii voștri sunt oameni buni, superiori, căutători de oameni integri, în care arde flacăra binelui și creația bunătății și dreptății. Ei au văzut și văd în studenți partenerii lor și nicidecum adversarii lor. Succesele obținute de fiecare student sunt rezultatul iubirii transmise de fiecare dintre profesorii lor. Există însă și excepții, puține, dar există! Astfel uneori studentul este tratat ca un adversar de către profesorul care se consideră atotștiutor. Ce spune el consideră că are valoare de postulat, neadmițând relativitatea oricărui adevăr. Un profesor adevărat, în opinia mea, trebuie să se comporte ca un simplu student”

Profesorul emerit Liviu Pop s-a pensionat în 2013, la vârsta de 70 de ani, după jumătate de secol în învățământul superior de drept. A fost decanul Facultății de Drept între anii 1996-2004 și a fost directorul departamentului de drept privat timp de 15 ani.

Ascultați mai jos tot discursul profesorului Pop!

Comments

comentarii