fbpx
Acasă » PROCESE » Producătorul de cosmetice Farmec a câștigat o bătălie importantă cu ANAF

Producătorul de cosmetice Farmec a câștigat o bătălie importantă cu ANAF

Curtea de Apel Cluj a dat câștig de cauză societății Farmec în fața Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală în procesul privind decizia de impunere pe o sumă uriașă de circa 15 milioane de euro. Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.

Soluția pe scurt: ”Admite actiunea formulata de reclamanta SC Farmec SA în contradictoriu cu ANAF-DGAMC. Dispune anularea Deciziei 223/15.07.2015 si Deciziei 223 BD/24.09.2015 precum si anularea partiala a Deciziei de impunere F-MC 1661 din 15.12.2015 emisa de catre DGAMC si a RIF F-MC 376 din 15.12.2014 pentru suma de 56.739.502,42 lei reprezentând accize si accesorii. Obliga pârâta la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata partiala în suma de 5158,95 lei. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.”

Decizia de Impunere nr. F-MC nr. 1661/15.12.2014 emisă de către Direcția Generală a Marilor Contribuabili privește o sumă de 66.944.222 lei, însă 10 milioane au fost anulate în procedura de soluționare a contestației de către ANAF.  Prin urmare, deși în minuta sentinței scrie că este vorba de o anulare parțială, în realitate, Farmec va scăpa de plata întregii sume, dacă sentința rămâne definitivă în recurs. Anterior, anul trecut, Farmec a obținut suspendarea deciziei de impunere de mai sus, tot la Curtea de Apel Cluj.

Suma ar fi reprezentat, conform Deciziei de impunere emise de autoritățile fiscale din cadrul ANAF,  accize, dobânzi și penalități de întârziere aferente alcoolului denaturat folosit, în perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2011, la fabricarea a trei produse: aerosoli Airwick, Nufăr și Triumf.

 „Decizia Curții de Apel Cluj certifică faptul că Farmec și-a respectat întotdeauna obligațiile fiscale și angajamentele față de partenerii săi și se află la zi si cu plata tuturor impozitelor, taxelor si contributiilor datorate statului.  Sa speram ca astfel de incidente nefericite, aceste interpretări complet eronate ale prevederilor legislației în vigoare, venite chiar din partea autorităților fiscale, care ar trebui să fie cei mai buni cunoscători ai legislației fiscale din Romania , nu se vor mai repeta.  Suntem una dintre puținele companii cu acționariat 100% românesc,  participăm anual la bugetul statului ,bugetele locale si bugetele de asigurari sociale  cu o sumă de peste 36 de milioane de lei, echivalentul a 8,2 milioane de euro anual, și ne bucurăm că vom putea susține economia națională în continuare și că vom garanta locurile de muncă ale sutelor de angajați Farmec ca urmare a deciziei Curții de Apel Cluj. Farmec și Gerovital sunt unele dintre cele mai importante branduri românești, care impresionează o lume întreagă și ne bucurăm că generațiile de azi și cele viitoare pot să beneficieze în continuare de produsele noastre”, a declarat Mircea Turdean, Director General, Farmec.

Starea de fapt fiscală constatată de organul fiscal

Prin decizia de impunere nr. F-MC 1661 din 15.12. 2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili s-a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 66.944.222 lei din care accize alcool etilic în cuantum de 27.073.131 lei, cu titlu de debit principal, precum și dobânzi/majorări de întârziere în sumă 35.810.122 lei și penalități de întârziere în cuantum de 4.060.969 lei, cu titlu de obligații accesorii (f.82-86, vol. I).

În decizia de impunere atacată organul fiscal a reținut, în esență, următoarele:

─ pentru perioada 2007-2008, când reclamanta a beneficiat de scutire directă de la plata accizelor, datorează accize în cuantum de 25.426.254 lei întrucât inspecția a constatat că alcoolul – denaturat de furnizori cu 1,2 propandiol, substanță admisă pentru denaturarea alcoolului etilic utilizat în industria cosmetică, în conformitate cu prevederile pct.22 alin.3 lit. a) din Normele Metodologice de aplicare a art.200 din Codul fiscal – a fost utilizat atât la fabricarea de produse cosmetice, cât și la fabricarea de produse de curățenie și odorizante pentru încăperi;

─ pentru perioada 1.01.2009 – 31.12.2011, când reclamanta a beneficiat de scutire indirectă de la plata accizelor, datorează accize în cuantum de 1.646.877 lei întrucât inspecția a constatat că alcoolul – denaturat de furnizori cu 1,2 propandiol, substanță admisă pentru denaturarea alcoolului etilic utilizat în industria cosmetică, în conformitate cu prevederile pct.22 (respectiv pct.111 din 1.07.2010) alin.3 lit. a) din Normele Metodologice de aplicare a art.200 (respectiv 206 indice 58 din.1.04.2010) din Codul fiscal – a fost utilizat atât la fabricarea de produse cosmetice, cât și la fabricarea de produse de curățenie și odorizante pentru încăperi;

─ pentru accizele suplimentar de plată au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 35.810.122 lei din care pentru perioada 2007-2008, 34.086.829 lei, iar pentru perioada 2009-2011 suma de 1.723.293 lei, fiind calculate totodată penalități de întârziere de 4.060.969 lei (27.073.131 lei x 15%).

Apărarea Farmec

Reclamanta Farmec S.A. a formulat contestație solicitând ca prin decizia de soluționare ce se va emite, să se desființeze Decizia de Impunere nr. F-MC 1661 din 15.12.2014 și a Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 376 din 15.12.2014, ambele întocmite de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili („ DGAMC”), Activitatea de Inspecție Fiscală, și pe cale de consecință să se considere că debitul în sumă totală de 66.944.222 lei, din care 27.073.131 lei obligații fiscale principale reprezentând accize alcool etilic, 35.810.122 lei reprezentând dobânzi de întârziere și 4.060.969 lei reprezentând penalități de întârziere, este nedatorat. (…)

Reclamanta a folosit în mod corespunzător denaturantul 1,2 propandiol pentru fabricarea de produse specifice Industriei cosmetice, în concordanță cu prevederile Codului Fiscal

Reclamanta Farmec SA este un producător de produse cosmetice cu tradiție pe piața românească deținând toate autorizațiile necesare desfășurării acestei activități. Astfel, cea mai mare parte din produsele pe care Reclamanta le produce (atât cantitativ cât și valoric) sunt caracterizate ca fiind produse cosmetice, în conformitate cu Regulamentul nr. 1223/2009 al Parlamentului European privind produsele cosmetice, precum și în conformitate cu Legea Cosmeticelor hr. 178/2000.

De asemenea, având în vedere capacitățile tehnice de producție de care dispune Reclamanta și cererea existentă în piață, reclamanta Farmec a produs pe plan secundar produse de curățenie precum cele menționate de inspectorii fiscali, printre care TRIUMF (soluții de curățare aragaz, cuptoare, vase, alte spălări), NUFĂR (soluții pentru curățat geamuri și alte suprafețe lucioase) sau AIRWICK (odorizant pentru încăperi).

Întrucât produsele fabricate de către Societate nu sunt destinate consumului uman alimentar, Reclamanta este îndreptățită să beneficieze de scutirea indirectă a accizei plătite pentru achiziționarea alcoolului etilic utilizat în fabricarea acestor produse.

Relevant în acest sens este art. 27, alin. (1), lit. b) din Directiva 92/83 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool si băuturi alcoolice, care stabilește că:

„(1) Statele membre scutesc de accize produsele care intră sub incidența prezentei directive după îndeplinirea condițiilor stabilite de acestea în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri șl al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz:

[…]

(b) dacă sunt atât denaturate, în conformitate cu cerințele oricărui stat membru, cât și utilizate în prelucrarea oricărui produs cu excepția celor destinate consumului uman;”

Astfel, textul directivei stabilește clar scutirea alcoolului etilic denaturat utilizat în prelucrarea produselor care nu sunt destinate consumului uman, lăsând la latitudinea Statelor Membre stabilirea condițiilor specifice în care această scutire se acordă.

De asemenea, este clar stabilit prin jurisprudența europeană faptul că scutirea prevăzută la art. 27, alin (1), lit. a și b din Directiva 92/83 este regula, iar refuzul acordării acestei scutiri este excepția de la regulă (așa cum prevede art. 50 din cazul C-482 / 98 Italia – Comisia).

Conform cauzei C-482 / 98 Italia – Comisia, pct. 4 “obiectivul urmărit de scutirile prevăzute de Directiva 92/83 este în special acela de a neutraliza impactul accizelor asupra alcoolului folosit ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale”

Mai mult, consideră relevantă în acest sens mențiunea făcută la punctul 17 din opinia avocatului general Ruiz-Jarabo Colomer în cazul C-482/98 Italia – Comisia Europeană: „potrivit Comisiei, trebuie să fie dedus din Articolele 20, 25 șl 27 ale Directivei 92/83 că singurele produse care fac obiectul accizelor la alcoolul etilic sunt băuturile alcoolice. Având în vedere că celelalte tipuri de alcool etilic suni în mod obligatoriu scutite de taxă, ar fi ilogic să fie refuzată o scutire pentru alcool etilic pentru simplul motiv că a fost clasificat ca alcool scutit în baza articolului 21(1)(b) în loc de alcool scutit în baza art. 21(1)(a).* Rezultă prin aceasta că scutirea este intenționată a acoperi toate tipurile de alcool etilic în afara băuturilor alcoolice, atât timp cât acestea sunt denaturate.

Conform Codului Fiscal în vigoare, scutirea prevăzută de Directivă pentru alcoolul etilic denaturat este transpusă la art. 206 ind.58, urmând a stabili modalitatea și condițiile de acordare a scutirii la pct. 111 din Normele de Aplicare a Codului Fiscal:

„ART. 206*58 Scutiri pentru alcool etilic și alte produse alcoolice

(1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice prevăzute la art. 206*2 lit. a), atunci când sunt:

[…]

b) denaturate și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman:”

Normele metodologice pentru aplicarea art 206 ind. 58 din Codul Fiscal:

(3) în cazul alcoolului etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul României pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman, substanțele admise pentru denaturarea acestuia, în concentrare la hectolitru de alcool pur, sunt cel puțin două din următoarele:

a) pentru industria cosmetică:

1.dietilftalat (nr. CAS 84-66-2) 0,1 litri (chimic pur);

2.ulei de mentă 0,15 litri;

3.ulei de lavandă 0,15 litri;

4.benzoat de benzii (nr. CAS 120-51-4) 5 HM (chimic pur);

5.Izopropanoi (nr. CAS 67-63-0) 2 litri (chimic pur);

6.1,2 propandiol (nr. CAS 57-55-6) 2 litri (chimic pur);

7.terțbutanol (nr. CAS 75-65-0) 80 grame (chimic pur);

8.benzoat de denatoniu (nr. CAS 3734-33-6) 1 gram (chimic pur);

Având în vedere textul de lege expus mai sus consideră că Reclamanta a îndeplinit toate condițiile prevăzute prin lege, și anume:

-Alcoolul etilic a fost utilizat în scopul fabricării de produse care nu sunt destinate consumului uman alimentar;

-Alcoolul etilic a fost în mod corespunzător denaturat;

Conform deliberărilor în cauza C-503 /10 Evroetil AD, este confirmat faptul că „denaturarea este o operațiune care, prin adăugarea intenționată de anumite materii, constă în a face ca alcoolul să fie toxic astfel încât să fie imposibilă transformarea sa pentru a fi utilizat ca aliment.

Or, așa cum este și în cazul Reclamantei și așa cum a fost și confirmat în repetate rânduri de către autoritățile fiscale (prin acordarea de autorizații de utilizator final și apoi prin aprobarea rambursării accizelor plătite pentru alcoolul etilic), alcoolul etilic utilizat de către Societate a fost denaturat în mod corespunzător prin aplicarea a doi denaturanți prevăzuți de Normele de Aplicare a Codului Fiscal pentru industria cosmetică, și anume 1,2 propandiol și terțbutanol, în cantitățile necesare, fapt ce a făcut că alcoolul rezultat să fie toxic nefiind posibilă transformarea sa pentru a fi utilizat ca aliment.

Conform art. 11, alin. (1) din Codul Fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.

În baza art. 11 din Codul Fiscal, reiese că substanța economică a unei tranzacții este cea care trebuie să fie luată în considerare de către autoritățile fiscale în ceea ce privește analiza operațiunilor desfășurate de societate. Se poate afirma că în cazul Farmec SA, utilizarea denaturantului 1,2 propandiol pentru produsele de curățenie și odorizantele de încăpere este în substanță (cât și sub aspect formal) în conformitate cu prevederile legale, întrucât este, fără urmă de dubiu, vorba despre utilizarea unul alcool etilic denaturat (în așa fel încât să nu mai permită utilizarea sau transformarea spre utilizarea umană alimentară) în fabricarea unor produse ce nu sunt destinate consumului uman alimentar.

În orice caz, organele de inspecție fiscală aduc ca argument principal definiția produselor cosmetice conform Legii 178/2000 privind produsele cosmetice, precum și concluzia adresei de clarificare transmisă de către Direcția generală de legislație Cod Fiscal și reglementări vamale prin semnătura dnei Vizoli, prin care se susține că „alcoolul denaturat cu 1,2 propandiol intră sub incidența prevederilor art. 200, alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul Fiscal în vigoare până la 01.04.2010, respectiv art. 206*58 alin (1), lit. b) și alin (2) din Codul fiscal valabil după această dată, și a normelor metodologice aferente, numai în ceea ce privește utilizarea sa la fabricarea de produse cosmetice, nu șl în ceea ce privește fabricarea produselor de curățenie.”

Revenirea aceleiași Direcții generale de legislație Cod Fiscal și reglementări vamale, citată mai sus, precizează că odorizantele de încăperi nu sunt produse cosmetice, așa cum sunt acestea definite de Legea 178/2000 […].

Cu privire la argumentele expuse în Raportul de inspecție fiscală, trebuie  precizat că adresa de clarificare din partea Direcției generale de legislație Cod Fiscal și reglementări vamale prin dna Vizoli cu nr de înregistrare xxxxxxx/16.10.2014, precum și adresa de revenire din 15.12.2014 nu sunt acte normativ, acte administrative fiscal sau Decizii ale Comisiei Fiscale Centrale – pentru a avea un efect direct asupra legii – ci este doar o interpretare (în opinia reclamantei, – eronată) a legii.

Este evident că atât răspunsul oferit de Direcția generale de legislație Cod Fiscal și reglementări vamale cât și interpretarea echipei de inspecție fiscală se bazează pe o înțelegere restrictivă și eronată a legii – Codul Fiscal scutește de accize alcoolul denaturat utilizat în Industria cosmetică (termen larg) șl nu numai alcoolul denaturat utilizat (strict) pentru fabricarea de produse cosmetice. Dacă legiuitorul ar fi dorit această restrângere, ar fi precizat, în Codul Fiscal, fie termenul produse cosmetice, fie referirea expresa la Legea 178, fie referirea generală, întâlnită deseori în Codul Fiscal “în condițiile legii”. Or, în acest caz, orice precizare de acest fel lipsește. Totodată, devine, absurd a pretinde ca scutirea ar trebui limitata doar la alcoolul denaturat utilizat pentru fabricarea de produse cosmetice, căci, în sine, astfel de produse nu pot fi ingerate (cu sau fără denaturarea alcoolului folosit pentru producerea lor). Deci, ce rost ar avea (urmând logica propusă de organul fiscal) includerea unor denaturanți pentru a face produsul cosmetic nealimentar, câtă vreme el este conceput ca nealimentar?! Si de aici, se desprinde concluzia că reclamanta beneficia de scutire de accize, fiind fără relevanță că produsele invocate de organul fiscal nu s-ar încadra în definiția produsului cosmetic.

Reiterează următorul raționament:

Farmec SA este un actor al industriei cosmetice (adevărat și necontestabil);

-în calitate de operator al acestei industrii, folosește în activitatea de producție, alcool etilic (adevărat și necontestabil);

-Produsele obținute în urma activității de producție nu sunt doar cosmetice, toate produsele având utilizare specifica, evident mai puțin alimentară (adevărat și necontestabil);

Un operator al industriei cosmetice, nu este limitat, doar a produce cosmetice, cum un producător de șervețele umede dezinfectante (și el un actor al industriei cosmetice) nu este limitat a produce doar creme hidratante de corp (de exemplu) (adevărat și necontestabil); Unele produse înglobează alcool etilic, ce trebuie denaturat, lucru pe care reclamanta l-a realizat (adevărat și necontestabil);

-Prin controalele anteriore, soldate prin decizii de restituire, organele fiscale au afirmat și consolidat definitiv (acceptând restituirea), dreptul reclamantei de a beneficia de scutire (adevărat și necontestabil);

Prin actele contestate emise în 2014, în lipsa unor Informații noi care să înfrângă constatări trecute, organele fiscale, infirma dreptul la scutire și restituire, invocând, faptul ca produsele (oricum) nealimentare pentru care a fost denaturat alcoolul etilic, nu ar fi produse cosmetice (adevărat și necontestabil); , Procedând astfel, încalcă organul de control (cel din 2014) legislația și securitatea juridica? (adevărat și incontestabil).

Continuând, cu sau fără interpretarea de mai sus, opinia Direcției generale de legislație Cod Fiscal și reglementări vamale NU precizează câteva aspecte importante:

– în ce temei legal pot fi calculate accize în sarcina unei societăți, presupunând că această societate a efectuat în perioada 2007 – 2009 achiziții de alcool etilic denaturat cu 1,2 propandiol, iar acest alcool etilic astfel denaturat a fost utilizat pentru producerea de produse de curățenie și odorizante de încăpere – conform documentației transmise autorităților, în baza căreia a fost emisă o autorizație de utilizator final?

– în ce temei legal pot fi calculate accize în sarcina unei societăți, ulterior emiterii unor decizii privind rambursarea accizelor niciodată contestate, deci definitivate administrativ (care printre altele, confirma urmare a unui control, Incidența scutirii și a dreptului la restituire) – presupunând că această societate a efectuat în perioada 2009 -2011 achiziții de alcool etilic denaturat cu 1,2 propandiol, ce a fost utilizat pentru producerea de produse de curățenie și odorizante de încăpere – aspect constatat și aprobat la momentul respectiv de organele de inspecție fiscală?

– De ce legiuitorul specifică categorii diferite de denaturanți pentru industria cosmetică (termen generic) atunci când acesta avea toată puterea de a condiționa și limita scutirea la produse cosmetice? Cum este definit termenul de industrie cosmetică? Mai exact ce se înțelege prin industrie cosmetica?

Mai mult decât atât, răspunsul primit nu precizează nimic în ceea ce privește o eventuală recalculare a accizelor sau temeiul legal în baza căruia s-ar putea efectua această recalculare! Totuși, concluzia echipei de inspecție fiscală a fost că se impune calcularea de accize (și accesorii) din nou, indicând temeiuri legale inaplicabile.

Utilizarea definiției produselor cosmetice din Legea nr. 178 / 2000 pentru a stabili accize în sarcina Reclamantei este netemeinică, întrucât, așa cum a menționat mai sus, Codul Fiscal nu face nicio referire la vreo scutire pentru produse cosmetice (și nici nu se face referire la definiția acestor produse), ci la o scutire aferentă unei Industrii cosmetice, în condițiile în care Codul Fiscal nu oferă o definiție concretă a termenului de industrie cosmetică.

Este adevărat că produsele pe care inspectorii le menționează în întrebarea adresată Reclamantei nu pot fi considerate ca fiind produse cosmetice în sensul Legii 178/2000, însă nu vede relevanța acestui fapt, întrucât doar categoriile de denaturanți sunt separate în funcție de industria în care aceștia sunt folosiți (La industria cosmetică sau alte industrii).

Opinează că această separare a fost făcută datorită faptului că produsele specifice industriei cosmetice intră în contact direct cu țesuturile umane și anumiți denaturanți sau anumite combinații de denaturanți pot cauza efecte toxice sau nocive sănătății utilizatorilor. în această ordine de idei, este evident că și produsele de curățenie cât și odorizantele pentru încăpere intră în direct contact cu țesuturile umane chiar într-o folosire normală și pot genera efecte toxice sau nocive sănătății utilizatorilor, motiv pentru care se impune folosirea unor denaturanți speciali, precum în cazul produselor cosmetice.

Considera deliberată condiționarea legiuitorului a aplicării denaturanților de industria cosmetică și nu de produse cosmetice (deși această precizare ar fi fost foarte facilă), pentru a permite utilizarea acelorași denaturanți pentru întreaga industrie cosmetică (ce înglobează întreaga gamă de produse cosmetice cât și anumite produse de curățenie casnică precum și odorizantele pentru încăperi).

În acest sens, consideră relevante comentariile din adresa transmisă de către Direcția generală de legislație Cod fiscal și reglementări vamale sub semnătura dnei M. Vizoli – director general adjunct, către dl. lonuț M, director general al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care se precizează că:

„formularea de «industrie cosmetică» nu face referire la o activitate clasificată statistic printr-un cod CAEN. Menționează că atunci când s-a dorit acest lucru, în legislația din domeniul accizelor a fost clar precizată încadrarea în nomenclatura CAEN a respectivei activități (ex: alin. (34) și (35) de la pct. 82 din normele metodologice)”.

Conform nomenclaturii CAEN, codul 2041 este descris ca fiind activitatea „Fabricarea parfumurilor și a produselor cosmetice”. Or, dacă într-adevăr categoria de denaturanți aferentă industriei cosmetice s-ar fi dorit a fi aplicabilă numai produselor cosmetice, atunci acest lucru putea fi realizat prin simpla menționare a codului CAEN aplicabil – 2041. întrucât acesta este SINGURUL care permite producerea de produse cosmetice (așa cum reiese și din denumire). însă, după cum a precizat și dna M. Vizoli, formularea de industrie cosmetică nu face referire la o activitate clasificată printr-un cod CAEN. fiind evident că conceptul de industrie cosmetică avut în vedere de legiuitor nu poate fi. pe bună dreptate, exprimat printr-un singur cod CAEN.

Noțiunea de „industrie cosmetică” nu beneficiază de o definiție legală care să restrângă conținutul ei strict la fabricarea produselor cosmetice în accepțiunea Regulamentului 1223/2009. Dimpotrivă, aria de activitate a companiilor care produc produse cosmetice se completează cu produse de curățenie și de întreținere a casei, odorizante pentru încăperi, produse care sunt asimilate industriei cosmetice, ele neputându-se încadra într-o altă industrie.

Mai mult, există o organizație neguvemamentală, apolitică și non-profit numită RUCODEM – Uniunea Română a Producătorilor de Cosmetice și Detergenți – la care s-au afiliat producătorii de cosmetice și de detergenți, aspect care susține asimilarea în cadrul noțiunii de „industrie cosmetică” a produselor de cosmetică decorativă care nu sunt destinate corpului uman. Din această Uniune fac parte companii precum Beiersdorf România SRL, Reckitt-Benckiser SRL (proprietarul de drept al brandului AIRWICK – odorizantul de încăperi incriminat!), Unîlever South Central Europe, Procter & Gamble Marketing România SRL, etc, toate producătoare de cosmetice, detergenți și produse de curățenie. De asemenea, trebuie precizat că RUCODEM este parte din organizația europeană a producătorilor din industria cosmetică, EUROPEAN COSMETICS.

Faptul că noțiunea de „industrie cosmetică” înglobează și detergenții și produsele de întreținere a casei, este dovedit și de prezentarea acestor produse împreună cu cele cosmetice In mai multe categorii de clasificare cum ar fi:

1.Clasificarea produselor și serviciilor asociate activităților – CPSA

Ordinul nr. 605 din 15 octombrie 2008 privind actualizarea Clasificării produselor și serviciilor asociate activităților- CPSA, definește produsele și serviciile asociate activităților astfel:

„20 Produse ale Industriei chimice cu subgrupele: […]

204 Săpunuri, detergenți și produse de întreținere, cosmetice și de parfumerie;”

2.Clasificarea internațională a produselor și serviciilor pentru înregistrarea mărcilor – clasificarea de la NISA

Și în această clasificare produsele de toaletă sunt clasificate împreună cu cele de curățare la clasa 3 de produse, astfel:

„Clasa 3 – înălbitori și alte preparate pentru spălare; preparate pentru curățare, lustruire, degresare și preparate abrazive; săpunuri, parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr, pastă de dinți.”

În altă ordine de idei, alcoolul etilic este o componentă de bază, necesară atât în procesele de fabricație a produselor cosmetice cât și pentru cele de curățenie. Drept urmare, Reclamanta are nevoie, în funcție de producția prevăzută și de tipurile de produse fabricate, să se aprovizioneze cu cantități importante de alcool etilic.

Achiziția unor cantități importante de alcool etilic în calitatea dorită poate fi realizată de la un număr relativ redus de furnizori de pe piața locală. Drept urmare, pe lângă considerentele de protecție a sănătății utilizatorului,  menționează că utilizarea alcoolului etilic denaturat cu 1,2 propandiol, în perfectă legalitate, atât pentru produsele cosmetice cât și pentru produsele de curățenie și odorizantele pentru încăpere este mai eficientă și din punctul de vedere al procesului de aprovizionare, întrucât se reduc costurile administrative (mai puține comenzi, mai puține formalități de îndeplinit), se reduc costurile de transport (cantitățile necesare pot fi transportate în aceleași containere), se poate, eventual, beneficia de reduceri comerciale aferente cantităților mai mari cumpărate sau se pot negocia prețuri mai avantajoase.

Având în vedere aspectele prezentate în cele de mai sus, este evident eronată concluzia organelor de inspecție fiscală că aplicarea scutirii de alcool etilic nu poate fi acordată în cazul utilizării denaturantulul 1,2 propandiol decât la fabricarea unor produse cosmetice, întrucât o astfel de interpretare sfidează spiritul și litera legii (precum și intenția legiuitorului) – care condiționează scutirea de industria în care denaturantul pentru alcool etilic este utilizat (în cazul nostru, produsele de curățenie sau odorizante pentru încăperi, fiind încadrate în industria cosmetică).

Toate argumentele prezentate mai sus duc la o singură concluzie: aceea că există un element serios de dubiu în ceea ce privește claritatea legislației fiscale relevante speței, element de dubiu care generează puncte de vedere contradictorii.

În astfel de cazuri devine aplicabil un principiu adus în atenția statelor prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) – principiul in dubio contra fiscum, potrivit căruia orice dubiu asupra existenței faptului impozabil, asupra naturii acestuia sau asupra normei aplicabile, susceptibilă de interpretări ambigue sau multiple, profită contribuabilului. Astfel, în lumina CEDO, acolo unde legislația națională oferă interpretări ambigue sau multiple unor drepturi și obligații ale contribuabililor, remediul cel mai la îndemână pentru autorități pentru a se conforma CEDO este aplicarea principiului in dubio contra fiscum, ridicat la rang de drept al omului (a se vedea Cauza Serkov vs. Ucraina – Cererea nr. xxxxx/05).

2. încălcarea principiului de bază al legislației comunitare – principiul proporționalității

Consideră că regulile stabilite de legislația națională în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri si al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz în ceea ce privește alcoolul denaturat pentru uz non-alimentar (și în mod specific interpretarea organelor de inspecție fiscală că nu se poate acorda scutirea indirectă atunci când denaturanții aferenți industriei cosmetice sunt folosiți la fabricarea produselor de curățenie de uz uman pentru care aceleași principii de protecție a sănătății se aplică), ca fiind excesive și, drept urmare, în contradicție cu unul din principiile de bază ale legislației comunitare – principiul proporționalității.

Preambulul Directivei 92/83 precizează că statele membre sunt libere în adoptarea măsurilor necesare în vederea prevenirii evaziunii, abuzului, sau evitării plății accizelor. România a implementat aceste prevederi în legislația națională (Titlul VII – Accize din Codul Fiscal), optând pentru instituirea unei scutiri indirecte în cazul alcoolului etilic utilizat în produse ce nu sunt destinate consumului uman.

În toate cazurile în care o prevedere procedurală din legislația națională ar contraveni unor drepturi recunoscute de dreptul comunitar, prevederea națională ar trebui lăsată fără aplicare.

Principiul proporționalității în ceea ce privește scutirea de accize prin metoda indirectă a restituirii a făcut obiectul unei chestiuni prejudiciale supuse judecății Curții Europene de Justiție (CEJ), în cauza C-163/2009 Repertoire Culinaire Ltd.

[…] “Deși statele membre sunt libere să aplice scutirile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Directiva 92/83 printr-o rambursare a accizei plătite și în funcție de utilizarea produselor în cauză, acestea nu pot, în schimb, să supună aplicarea acestei scutiri respectării unor condiții cu privire la care nu se dovedește, în temeiul unor elemente concrete, obiective și verificabile, că sunt necesare pentru a asigura aplicarea corectă și directă a scutirii mentionate, precum și pentru evitarea unor evaziuni, eludări sau abuzuri.

De asemenea, principiul proporționalității a fost enunțat de multiple ori în jurisprudența europeană, în sensul combaterii unor măsuri excesive impuse de către Statele Membre:

C-11/70 International Handeisgesellschaft v Einfuhr-und Vorratsstelle Getreide: “unei persoane nu trebuie să i se limiteze libertatea de a acționa dincolo de măsura necesară apărării interesului public”;

-C-331/88 R v. Minister of Agricultura, Fisheries and Food ex parte Fedesa: „Curtea a reținut în mod constant că principiul proporționalității este unul dintre principiile generale ale legii Comunității. în virtutea acestui principiu, legalitatea Instituirii unei prohibiții asupra desfășurării unei anume activități economice este supusă condiției ca măsurile de prohibiție să fie corespunzătoare si necesare obiectivului public protejat de legislația în speță: acolo unde există posibilitatea dea alege între mai multe măsuri considerate corespunzătoare, trebuie să se apeleze la cea mai puțin oneroasă, iar dezavantajele nu trebuie să fie disproporționate cu scopul urmărit:

-C 286/94 Garage Molenheide BVBA v. Belgian S: În acord cu principiul proporționalități, un Stat Membru trebuie să angajeze acele mijloace care, permitându-i să își atingă obiectivele propuse, aduc cel mai putin atingere scopurilor si principiilor susținute de legislația comunitară”:

– C-255/02 Halifax: „Interzicerea abuzului de drept își pierde relevanța în cazurile în care activitatea economică desfășurată este fundamentată pe alte considerente decât cele legate de obținerea unor avantaje fiscale”;

-C-210/91 Comisia Europeană vs. G, C-286/82 și 26/83 Luisi și Carbone împotriva Ministero del Tesoro șl Cauza 203/80 Casați: „Măsurile administrative și penalitățile nu trebuie să treacă dincolo de ce este strict necesar, în așa fel încât procedurile de control să nu îngrădească libertățile pe care le cere Tratatul și nu trebuie să fie însoțite de o penalitate disproporționată cu gravitatea încălcării, încât să devină un obstacol în exercitarea acelei libertăți (paragraful 20, C-210/91 Comisia Europeană vs. G)”;

-C-188/09 Profaktor Kulesza, Frankowski, Jozwiak Ortowski: În această privință, este util să amintim că, în lipsa unei armonizări a legislației comunitare în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt totuși obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității”;

Principiul priorității dreptului comunitar prin prisma coerenței chiar și atunci când există judecată o speță similară (și nu identică cu cea în cauză) a stat la baza Deciziei 2615/2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, așa cum reține Curtea:

„Respectarea priorității dreptului comunitar nu reprezintă doar aplicarea unor norme și respectarea modalităților de interpretare a acestora stabilite de către instanțele comunitare strict pe domeniul asupra cărora acestea s-au pronunțat, ci preluarea acestor principii în interpretarea textelor legale interne care aplică dreptul comunitar, pentru că formează un tot unic, fără de care sistemul nu poate avea coerență.

În acest sens, refuzul de a tine seama de principiul respectării stării de fapt reale, pe motiv că instanțele comunitare nu s-au pronunțat pe o stare de fapt identică, ci doar pe una similară, constituie o încălcare a dreptului comunitar.”

Așa cum se cunoaște în legislația comunitară primară, Directivele nu au efect direct, dar dacă o directivă nu a fost transpusă în legislația națională a unui stat membru, dacă a fost transpusă incomplet sau dacă este o întârziere în transpunerea sa, cetățenii statului respectiv pot invoca în mod direct respectiva directivă în fata instanțelor naționale.

În cazul scutirii indirecte de accize prin metoda restituirii, aplicarea directă a dispozițiilor Directivei înseamnă atât recunoașterea scutirii în sine, cât și posibilitatea invocării în fața autorităților fiscale și a instanțelor a prevederilor Directivei europene 92/83, în cazul în care autoritățile ar restricționa o astfel de restituire.

Susținerea autorităților fiscale că denaturanți speciali pentru industria cosmetică nu pot fi folosiți pentru produse de curățenie nu poate fi considerată ca fiind necesară în scopul combaterii evaziunii fiscale, în virtutea alin. 27 (1) din Directivă. Asemenea măsuri trebuie să aibă la bază elemente clare care să dovedească existenta unui pericol serios de evaziune sau abuz, ceea ce nu este cazul de față (unde operațiunile se desfășoară cu acciza deja plătită), iar alcoolul este denaturat corespunzător, neexistând riscul ca acesta să fie retratat pentru consumul uman alimentar.

Așa cum a afirmat în repetate rânduri Curtea Europeană de Justiție, libertatea statelor membre în impunerea unor condiții procedurale sau anti-evaziune trebuie să fie proporțională scopului propus și să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea restituirii accizelor.

Menționează că tipul de denaturant aplicabil unei anumite industrii ține exclusiv de procedura de restituire și nu poate aduce atingere dreptului substanțial în aplicarea scutirii indirecte de accize (scutire care trebuie aplicată la nivelul Comunității).

Această interpretare a fost confirmată în mod consecvent de deciziile Curții Europene de Justiție (ECJ) în materia accizelor:

“Aplicarea scutirii în cazul produselor prevăzute la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 92/83 constituie principiul, iar refuzul aplicării unei astfel de scutiri reprezintă excepția și, pe de altă parte, că posibilitatea acordată statelor membre prin această prevedere de a stabili condițiile care au drept obiectiv asigurarea aplicării corecte și directe a respectivelor scutiri și prevenirea oricărei evaziuni, evitări sau abuz nu poate afecta caracterul necondiționat al obligației de scutire prevăzute de dispoziția menționată” (a se vedea în acest sens paragraful 50 din Hotărârea ECJ în cauza C-482/98 Republica Italiană versus Comisia și paragraful 18 din Hotărârea ECJ în cauza C-63/06 Profisa).

Eventuala retratare a deciziilor de restituire a accizei în baza unor considerații privind tipul de denaturant utilizat contravine obiectivului urmărit de Directiva 92/83 de a neutraliza impactul accizelor asupra alcoolului folosit ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale

În cazul în care, prin stabilirea unor obligații de plată reprezentând accize, majorări și penalități de întârziere în sarcina Reclamantei, organele șl instituțiile își recunosc propria culpabilitate, care sunt penalitățile si sancțiunile aplicabile instituțiilor și persoanelor Implicate care au dispus anterior emiterea unor autorizații de utilizator final, emiterea deciziilor de aprobare a rambursărilor de accize precum și celor care au emis diverse procese verbale și note de constatare în care nu au fost Identificate probleme cu privire la utilizarea alcoolului etilic denaturat cu 1.2 propandiol?

3. Toate operațiunile în domeniul accizelor și tratamentul fiscal adoptat de Societate au fost cunoscute și aprobate de către organele fiscale

În perioada 2007 – 2009, Reclamanta a beneficiat de scutire directă pentru accizele aferente alcoolului denaturat folosit la fabricarea unor produse ce nu sunt destinate consumului uman alimentar. Această scutire a fost acordată în baza unor autorizații de utilizator final acordate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj. Autorizațiile de utilizator final au fost acordate în urma unor solicitări ale Reclamantei, documentație care trebuie să includă informații cu privire la necesarul de aprovizionare cu alcool etilic pentru producția estimată. Astfel, autoritățile fiscale care au acordat autorizațiile de utilizator final au făcut acest lucru în perfectă cunoștință de cauză cu privire la utilizarea alcoolului denaturat cu 1,2 propandiol pentru fabricarea unor produse de curățenie și/sau odorizante pentru încăperi. În acest sens, solicită a se găsi atașat prezentei contestații următoarele documente:

-Autorizația de utilizator final nr. 1 /17.01.2007,

-Solicitarea reclamantei pentru emiterea unei autorizații de utilizator final cu nr. de înregistrare 834/09.01.2007,

– Listele cu necesarul de aprovizionare alcool etilic pentru producția estimată an 2007.

-Autorizația de utilizator final nr. R012/1 / 23.01.2008;

-Adresa cu nr. 3906 / 24.05.2008 cu privire la prelungirea autorizației de utilizator final;

– Listele cu necesarul de alcool etilic denaturant aferent producției de aerosol AIRWICK

-Listele cu necesarul de alcool aferent producției estimate pentru perioada 2007-2008;

În listele cu necesarul de alcool etilic există poziții unde denumirea produsului indică clar faptul că aceste produse sunt de curățenie sau odorizante de încăpere, dintre care enumeră:

Soluție pentru curățat cuptor / aragaz;

Produs curățat aragaz;

-Triumf produs de spălări grosiere;

-Aerosol deodorant încăperi Airwick Freshmatic (Smart) 250 ml diverse sortimente / compoziții de parfumare;

-SMF Nufăr Geam si Supraf. Lucioase;

Astfel, este incontestabil că autoritățile emitente au avut la cunoștință de la bun început faptul că alcoolul etilic urma să fie folosit și pentru produse de curățenie / odorizante de încăperi.

În plus, prin adresa nr. 3906/24.05.2008, Reclamanta menționează clar următoarele:

„..beneficiar al autorizației de utilizator final nr. RO / 12 / 1 / 23.01.2008 pentru alcool etilic parțial denaturat (1,2 propandiol 2% in vol) Cod. NC – 22.07.20.00 – cantitate 360.000 litri/an.

Menționează că alcoolul etilic denaturat achiziționat l-a utilizat în propriul proces de producție atât pentru realizarea producției destinate pieței interne cât și pentru realizarea de odorizate pentru încăperi Airwick Freshmatic (Smart) aerosols pentru firma Reckitt Benckiser Magyarorszag Kft Ungaria conform ACORD DE COLABORARE PENTRU PRESTĂRI SERVICIK PREPARARE Șl AMBALARE DIN 26.09.2007 încheiat între cele două firme.

[…]

Pentru realizarea integrală a contractului încheiat cu firma Reckitt Benckiser și realizarea producției noastre destinate pieței interne solicităm prelungirea Autorizației de Utilizator Final Nr. RO/12/1 / 23.01.2008 cu cantitatea de 960.000 litri alcool etilic denaturat (1,2 propandiol 2% în vol.) Cod.NC – 22.07.20.00, pentru perioada 2007-2008.

Anexăm în fotocopie următoarele documente:

-Necesar alcool etilic denaturat aferent producției de deodorante AIRWICK pentru Reckitt Benckiser în perioada 01.06.08 – 31.12.2008;

-Necesar alcool etilic denaturat estimat producției pentru piața internă în perioada 01.06.xxxxxxxxxxxxxxx08;

În urma acestei cereri, Direcția Regională pentru accize și Operațiuni Vamale Cluj prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a procedat la emiterea Autorizației de utilizator final Nr. RO 12 / 08 / 29.05.2008 pentru completarea autorizației nr. R012 / 01 / 23.01.2008.

Este clar, deci, că Reclamanta a fost extrem de transparentă în relația sa cu autoritățile cu privire la utilizarea alcoolului etilic denaturat cu 1,2 propandiol în fabricația de produse de curățenie și odorizante pentru încăperi, iar autoritățile competente nu numai că au avut cunoștință despre acest lucru, dar au și aprobat scutirea de accize directă în deplină cunoștință de cauză și în conformitate cu legislația aplicabilă.

De asemenea, este clar că autoritățile fiscale au interpretat CORECT spiritul și litera legii acordând scutirea pentru produsele fabricate de Societate.

În perioada 2009 – 2011, Reclamanta a beneficiat de scutire indirectă pentru accizele aferente alcoolului denaturat folosit la fabricarea unor produse ce nu sunt destinate consumului uman alimentar. Aceasta scutire a fost acordată în urma unor inspecții efectuate în scopul aprobării rambursării. În cadrul acestor inspecții, inspectorii fiscali au avut la dispoziția lor toate informațiile detaliate privind utilizarea în producție a alcoolului denaturat cu 1,2 propandiol, și nu au constatat deficiențe în acest sens, având perfectă cunoștință asupra faptului că Reclamanta a utilizat denaturantul 1,2 propandiol în procesul de fabricație a unor produse de curățenie și odorizante pentru încăperi.

Drep urmare, corectitudinea Reclamantei în ceea ce privește tratamentul alcoolului etilic a fost confirmată de către inspectorii din cadrul Serviciului Antifraudă Fiscală și Vamală din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj prin procesele verbale emise, dar și de către reprezentanții Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, care au emis deciziile favorabile de restituire a accizelor (în baza a exact aceleași informații care sunt la dispoziție).

Multe alte inspecții și controale efectuate de diverse autorități nu au constatat deficiențe, dintre care enumeră:

-în cadrul Procesului Verbal emis de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj nr. 18 / 04.07.2012 ca urmare a sesizării dl. O. N. C se menționează următoarele:

o în perioada 2010 – 2011 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a efectuat un număr de 11 controale la Farmec SA în vederea soluționării cererilor de restituire de accize depuse de societate. Toate controalele au fost finalizate cu propunere de restituire a accizelor, fără a constata încălcări ale prevederilor legale referitor la achiziția deținerea și utilizarea alcoolului etilic denaturat. (….)

 

În cazul în care ar fi fost constatate deficiențe, în conformitate cu prevederile legale, Reclamanta ar fi putut solicita utilizarea unor denaturanți care nu sunt prevăzuți în normele pentru aplicarea scutirii de accize pentru produsele care nu sunt destinate uzului uman alimentar prevăzută la 206A58 alin. (1) lit. b), așa cum a făcut-o prin solicitarea nr. 1606 / 13.12.2007 înregistrată la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. xxxxx / 14.12.2007 pentru aprobarea utilizării ca denaturant pentru alcoolul etilic a metanolului în concentrație de 4%, așa cum prevedea pct. 22, alin (4) din Normele de aplicare a art. 200 din Codul Fiscal sau cum prevede în prezent Pct. 111, alin (4) din Normele de aplicare a art. 206A58 din Codul Fiscal:

(4) Producătorii care din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot folosi alcoolul complet denaturat și nici cei parțial denaturat cu substanțele prevăzute la alin. (2) și (3), vor solicita autorității fiscale competente aprobarea utilizării ca denaturant a substanțelor pe care ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este necesară aprobarea acelui denaturant specific, și descrierea componentelor de bază ale denaturantului propus, precum și declarația pe propria răspundere a faptului că celelalte componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu intră în reacție cu substanțele propuse ca denaturanți, astfel încât să anuleze denaturarea.

(4) Operatorii economici utilizatori de alcool complet denaturat sau parțial denaturat, care, din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot folosi alcoolul denaturat cu substanțele prevăzute la alin. (2) și (3), pot solicita avizul laboratorului vamal pentru utilizarea de către antrepozitele fiscale din România a substanțelor pe care ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este necesară aprobarea acelui denaturant specific și descrierea componentelor de bază ale denaturantului propus, precum și declarația pe propria răspundere a faptului că celelalte componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu intră în reacție cu substanțele propuse ca denaturanți, astfel încât să anuleze denaturarea. Acest aviz este eliberat numai pe baza analizelor de laborator efectuate mostrelor de alcool etilic denaturat cu substanțele respective prezentate de producătorii în cauză. Avizul va sta la baza documentației necesare eliberării autorizației de utilizator final.

În orice caz, alcoolul etilic denaturat cu denaturanții 1,2 propandiol și terțbutanol a fost folosit pentru fabricarea de produse de curățenie și odorizante pentru încăpere cu aprobarea si cunoașterea organelor fiscale pe toată perioada supusă inspecției fiscale, materializată în acordarea scutirii directe și restituirea accizelor plătite, după cum este confirmat și prin adresa transmisă de către Direcția G_______ de legislație Cod Fiscal și reglementări vamale, sub semnătura dnei Vizoli, către dl lonuț M, în calitate de director general al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili:

„[…] la pct. 22, alin.(8) lit. b) normele metodologice, în forma valabilă la 01.01.2007, se prevedea că, în cererea de solicitare a acordului pentru denaturarea alcoolului, antrepozitarul autorizat trebuie să menționeze cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată, denaturantul ce urmează a fi utilizat, procedura de denaturare, data și ora operațiunii de denaturare, destinația alcoolului denaturat justificată prin comenzile primite din partea utilizatorilor și copiile autorizațiilor de utilizator finali.

Începând cu 01.01.2009, pentru situația când reclamanta a beneficiat de scutirea indirectă de la plata accizelor, pentru restituirea accizelor reclamanta trebuia să depună la autoritatea fiscală teritorială, printre altele, și dovada cantității utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând într-o situație centralizatoare a cantităților efectiv utilizate și a documentelor aferente.

Prin urmare, înțelege că Farmec SA a folosit alcoolul etilic denaturat cu 1,2 propandiol pentru fabricarea unor produse de curățenie CU ACORDUL AUTORITĂȚII FISCALE TERITORIALE, respectiv AUTORITĂȚII VAMALE TERITORIALE”

Astfel, cu acordul autorității fiscale teritoriale și al autorității vamale teritoriale, Reclamanta a continuat, pe bună dreptate și în conformitate cu legislația aplicabilă, operațiunea de includere a alcoolului astfel denaturat în produse cosmetice, produse de curățenie și odorizante pentru încăperi.

În acest sens, consideră că o modificare retroactivă asupra deciziilor de restituire luate în trecut de către reprezentanți ai aceleiași instituții ar reprezenta o admitere a culpabilității acestor instituții, precum și dovadă a existenței unor păreri contradictorii în cadrul aceleiași instituții cu privire la aplicarea legii. Nu i se pot imputa Reclamantei eventualele diferențele de opinie dintre diferite instituții din cadrul ANAF și/ sau eventuala necunoaștere sau aplicare incorectă a legii de către reprezentanții acestor instituții!

4. Nu există un temei legal pentru recalcularea accizelor în sarcina Reclamantei

Consideră că recalcularea de către organele de inspecție fiscală a unor accize în sarcina Reclamantei este lipsită de temei legal. De altfel, nici în cadrul Raportului de Inspecție Fiscală nu este menționat temeiul legal în baza căruia a fost stabilită în sarcina Reclamantei obligația de plată a unor accize (atât pentru perioada cât scutirea se acorda direct cât și pentru perioada când scutirea se acorda indirect).

Există chiar un impediment procedural în stabilirea de accize în sarcina Reclamantei, întrucât aceasta nici nu poate fi considerată ca fiind un plătitor de accize, dat fiind faptul că nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 206 ind.9 din Codul Fiscal (i.e. nu deține nici calitatea de antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat, nu produce produse accizabile, nu importă produse accizabile, etc):

ART. 206*9 Plătitori de accize

(1) Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:

a) in ceea ce privește ieșirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menționează la art. 206*7 alin. (1) lit. a):

1.antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare și, în cazul ieșirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieșire;

2.în căzui unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 206*41 alin. (1), (2) și (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu art. 206*54 alin. (1) și (2), precum Și orice persoană care a participat la ieșirea neregulamentară și care avea cunoștință sau care ar fi trebuit să aibă cunoștință în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieșiri;

b)în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206 ind. 7 alin. (1) lit. b) [Notă: deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute]: persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora;

c)în ceea ce privește producerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206 ind. 7 alin. (1) lit. c): persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;

d)în ceea ce privește importul unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206 ind. 7 alin. (1) lit. d): persoana care declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul acestora.”

În ceea ce privește accizele, legea este foarte clară privind calculul și sancțiunile aplicabile în cazul unor abateri sau nereguli. Spre exemplu, la art. 206 ind. 1 Nereguli și abateri din Codul Fiscal, există prevederi specifice pentru abaterile care apar în cursul deplasării unor produse accizabile, iar la art. 221 ind. 3 din Codul Fiscal sunt menționate Contravențiile și Sancțiunile aplicabile pentru diverse nereguli în domeniul accizelor. în acest sens, Codul Fiscal nu prevede sancțiuni aplicabile pentru cazul ipotetic în care un denaturant prevăzut pentru industria cosmetică este folosit pentru producerea unor produse de curățenie, sau odorizante de încăpere (în conformitate cu autorizația de utilizator final), și în niciun caz nu este prevăzută recalcularea de accize, așa cum au procedat inspectorii fiscali.

Într-o altă ordine de idei, la art. 206 ind. 58 din Codul Fiscal este menționată scutirea pentru alcoolul etilic denaturat și utilizat pentru producerea de produse ce nu sunt destinate consumului uman. în același timp, normele pentru aplicarea art. 206 ind. 58 din Codul Fiscal menționează diverse aspecte privind aplicarea scutirii pentru alcool etilic denaturat.

Menționează că Normele de aplicare au rolul de a explica legea, și nu pot impune sancțiuni sau prevederi care exced textul de lege. în acest sens, nici art. 206 ind. 58 din Codul Fiscal nu conține vreo mențiune cu privire la sancțiunile aplicabile (măsuri de recalculare a accizelor) sau orice altă implicație care ar rezulta din nerespectarea prevederilor art. 206 ind. 58.

Din nou, menționează că nu există nici un prejudiciu adus Statului, întrucât, indiferent de tipul de alcool folosit (fie că denaturantul se încadrează la lit. a) sau lit. b), de la alin. (3), pct. 111 din normele de aplicare a art. 206 ind. 58 din Codul Fiscal, acest alcool etilic oricum ar fi fost scutit de acciză întrucât folosirea sa a fost pentru fabricarea de produse nedestinate consumului uman alimentar.

Mai mult, organele de inspecție fiscală au procedat la calcularea unor accize datorate suplimentar, majorări și penalități de întârziere inclusiv pentru odorizantele de încăpere AIRWICK, în condițiile în care aceste produse nu au fost comercializate pe piața internă, ci au fost destinate unor clienți externi, după cum a fost consemnat și în Raportul de inspecție fiscala:

„Conform documentelor prezentate, produsele AIRWICK Freschmatic au fost fabricate de Farmec SA baza Acordului de colaborare pentru prestări servicii, preparare și ambalare, încheiat cu firma RECKITT BENCKISER Maghyarorsag KFTdin Ungaria. Aceste produse nu au fost vândute pe piața din România, fiind livrate clientului în diferite țări din UE, Rusia și Emiratele Arabe.” [Notă: produsele au fost livrate la sediul clientului RECKIT BENCKISER din TATABANYA, Ungaria, care apoi a livrat produsele în diferite țări din UE, Rusia și Emiratele Arabe, dar nu și în România”]

Or, inspectorii fiscali omit faptul că exportul de produse accizabile nu generează obligații de plată a accizelor, întrucât exportul nu se consideră eliberare spre consum pe teritoriul național în conformitate cu art. 206 ind. 7 alin. (4) din Codul Fiscal.

În orice caz, în lumina aspectelor prezentate mai sus, este clar că organele de inspecție fiscală nu au un temei legal valid pentru recalcularea unor obligații de plată sub forma accizelor, majorărilor și penalităților de întârziere, iar, în orice caz, Reclamanta nu a adus un prejudiciu statului prin acțiunile și operațiunile desfășurate!

5. Cu privire la accesoriile stabilite prin Decizia de impunere nr. F-MC 1661/15.12.2014

În principal, apreciază că Reclamanta a fost impusă în mod nelegal la plata accesoriilor aferente mai sus menționate, în temeiul principiului accesorium sequitur principalem.

Mai mult decât atât, așa cum a menționat în cele prezentate mai sus, acordarea scutirii de accize (directă/indirectă) a fost realizată de către autoritatea fiscală prin acordarea de Autorizații de Utilizator Final și apoi prin efectuarea controalelor care au dus la aprobarea cererilor de restituire a accizelor depuse de Societate. Dacă autoritatea fiscală nu ar fi acordat Autorizațiile de utilizator final și, ulterior, restituirile de accize, Reclamanta nu ar fi beneficiat de scutirile prevăzute de lege și ar fi înglobat costul accizelor în costul produselor sale finite.

O schimbare de interpretare, din partea aceleiași autorități fiscale, schimbare de interpretare survenită după o perioadă considerabilă de timp de la data efectuării operațiunilor, încalcă flagrant cel puțin două dintre principiile fiscalității, enunțate de Codul Fiscal:

– principiul certitudinii impunerii (prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale); și

– principiul eficienței impunerii (prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului Fiscal, astfel încât aceste prevederi sa nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoanele fizice și juridice).

Față de cele de mai sus, se impune ajustarea în consecință a obligațiilor suplimentare reprezentând obligațiile accesorii aferente stabilite în sarcina Reclamantei prin Decizia de Impunere nr. F-MC 1661/15.12.2014.

CONCLUZII

În concluzie, având în vedere motivele de fapt și de drept invocate mal sus,  solicita, admiterea contestației ca legală și temeinică și, pe cale de consecință, desființarea Deciziei de impunere nr. F-MC 1661/15.12.2014 emis de DGAMC, Activitatea de inspecție fiscală si desființarea Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-MC 376/15.12.2014 emis de emis de DGAMC, Activitatea de inspecție fiscală.

Farmec SA Cluj-Napoca este cel mai mare producător de cosmetice din România. Produsele companiei ajung în peste 30 de țări, principalele piețe fiind Japonia, Ungaria, Polonia, Republica Moldova, Irak, Kuwait, Grecia și Canada. Din 2008, Farmec deține drepturile integrale de utilizare a mărcii cosmetice Gerovital. Ca urmare a stategiilor de export și extindere, cifrele de afaceri ale companiei Farmec au înregistrat creșteri semnificative, double digit, în ultimii ani. Conform studiilor de piață Neilsen, Farmec este brandul nr. 1 din România pe categoria Depilatoare, în timp ce Gerovital se clasează pe locul 1 în categoriile Îngrijirea feței și Tratamente a firului de păr. De asemenea, fiolele cu Acid Hialuronic Gerovital H3 Evolution ocupă prima poziție în topul produselor antirid pentru față din punct de vedere valoric.  Mai mult, brandurile Triumf și Nufăr sunt numărul 1 în categoriile Curățarea bucătăriei respectiv, Detartranți.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina