Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Opinii diferite între judecători cu privire la excepția tardivității apelului trimis prin e-mail

Opinii diferite între judecători cu privire la excepția tardivității apelului trimis prin e-mail

Doi judecători dintr-un complet de judecată au admis excepția tardivității unui apel pe motiv că a fost depus prin e-mail după programul de lucru al instanței. Un judecător a scris opinie separată în sensul respingerii excepției, susținând că termenul e ora 24 a ultimei zi.

Situația apare în Decizia civilă nr. 363/A/2016 a Tribunalul București Secția a IV-a Civilă cu privire la o contestație la executare. Judecătorii Andreea Mădălina Bîrlog și Roxana Stanciu din completul de judecată au decis:

”Analizând actele dosarului, Tribunalul reține, în opinie majoritară, că se impune admiterea excepției tardivității apelului, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 651 alin. 4 N. C.p.c, termenul de apel împotriva hotărârilor instanței de executare este de 10 zile și curge de la comunicare.

Potrivit comunicării de la fila 74, apelantului i s-a comunicat sub semnătură sentința apelată la 13.05.2015. Prin urmare, termenul de 10 zile pentru formularea apelului se împlinea în privința sa pe 25.05.2015, aceasta fiind ultima zi pentru depunerea cererii.

Art. 182 C.p.c prevede următoarele: „(1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.  (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile”.

Prin urmare, cererea de apel trebuind să fie depusă la instanță, chiar prin e-mail, ea trebuie transmisă pe această cale anterior încetării programului de lucru al instanței.

Potrivit art. 88 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor aprobat prin HCSM nr. 387/2005, „programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe de regulă la ora 8,00 și se încheie la ora 16,00”. Prin urmare, la momentul la care cererea de apel în cauză fusese transmisă prin e-mail, programul de lucru al instanței se încheiase.

În raport de cele reținute mai sus, față de dispozițiile art. 182 alin. 2 N.C.p.c, Tribunalul apreciază că cererea transmisă prin e-mail pe 25.05.2015, la ora 18:54, se plasează în afara termenului legal.

Prin urmare, în opinie majoritară, excepția tardivității apelului va fi admisă.”

Judecătorul Elena Roșu a avut opinie separată în sensul că ”respinge excepția tardivității apelului, ca neîntemeiată.”

”În această opinie, excepția tardivității declarării apelului urma a fi respinsă ca nefondată, pentru considerentele care succed:

Se precizează că, ceea ce interesează în cauză, este dacă „actul ce trebuia depus în instanță”, a fost depus în termenul legal prevăzut de legiuitor.

Potrivit dispozițiilor art. 182, alin. 1 NCPC, termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

În admiterea excepției tardivității, în opinie majoritară au fost reținute dispozițiile art. 182 alin. 2 NCPC.

Potrivit dispozițiilor art. 182, alin. 2 NCPC: „Cu toate acestea, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în mod legal.”

Nu poate fi reținută opinia majoritară în sensul că actul în discuție (apelul) potrivit dispozițiilor amintite este „un act care trebuia depus la instanță” și se impunea depunerea lui înainte de expirarea programului instanței, respectiv înainte de ora 16,00, ca o excepție de la dispozițiile alin. 1, între cele două texte de lege existând în mod evident o lipsă de coerență legislativă, întrucât ambele se referă la „acte ce trebuie depuse în instanță”.

Pe de altă parte, ora 16,00 ca oră la „care activitatea încetează”  în instanță nu poate fi reținută, întrucât este lipsită de temei legal și nu trebuie confundată cu activitatea personalului care deservește instanța.

Se mai reține în opinie separată că și actele la care se referă dispozițiile următoare, prevăzute de art. 183 NCPC, sunt tot „acte care trebuie depuse la instanță”.

Ori, potrivit art. 183 – actele depuse prin poștă, servicii specializate de curierat, unități militare sau locuri de deținere sunt socotite a fi făcute în termen, fără ca legiuitorul să distingă în sensul că se aplică alin. 1 al art. 282 NCPC, iar nu alin. 2 al aceluiași articol.

Pe de altă parte, potrivit art. art. 149 alin. 4, art. 154 alin. 6, art. 241 alin. 3,  comunicarea actelor de procedură se poate face și prin poșta electronică.

De asemenea, potrivit art. 199 alin. (1) NCPC „Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.”

În sfârșit, potrivit art. 471 alin. (3) NCPC: „În cazul în care cererea de apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, președintele instanței sau persoana desemnată de acesta care primește cererea de apel va stabili lipsurile și îi va cere apelantului să completeze sau să modifice cererea de îndată, dacă este prezent și este posibil, ori în scris, dacă apelul a fost trimis prin poștă, fax, poștă electronică sau curier.”

Lipsa oricăror mențiuni la comunicarea actelor de procedură de către părți  prin fax, ori poștă electronică se explică prin faptul că data și ora emiterii unor astfel de mijloace de comunicare este specificată pe înscris în cazul faxului, respectiv păstrată în email în cazul comunicării prin poșta electronică, astfel că nu se impunea o mențiune specială în acest sens.

Nu la fel stau lucrurile și în ceea ce privește modalitățile de comunicare a actelor de procedură menționate în dispozițiile art. 183 NCPC, unde legiuitorul a simțit că este necesar să precizeze în ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească actul de procedură depus  prin poștă, servicii specializate de curierat, unități militare sau locuri de deținere, pentru a putea fi socotit  în termen.

Nu în ultimul rând, întrucât legiuitorul a prevăzut că un act poate fi depus în instanță prin poștă, poștă electronică, fax, ori servicii de curierat, în opinie minoritară se apreciază că, în lipsa unei distincții exprese din partea legiuitorului în sensul că unora li se aplică dispozițiile art. 182 alin. 1 NCPC, iar altora dispozițiile art. 182 alin. 2 NCPC, o astfel de interpretare adaugă la lege și creează o situație discriminatorie între persoane aflate în situații similare, ori cel puțin comparabile, nesocotind dispozițiile art. 5 alin.2, coroborat cu art. 6 și art. 8 NCPC.

Pentru considerentele care preced, în opinie minoritară, se apreciază că dispozițiile art. 182 alin. 1 se aplică tuturor actelor comunicate prin oricare dintre modalitățile prevăzute de legiuitor: poștă, poștă electronică, fax, curierat, astfel că excepția tardivității declarării apelului pentru motivul că a fost comunicat prin email după ora 16.00 se impunea a fi respinsă ca neîntemeiată, actul fiind comunicat înainte de ora 24,00 cu respectarea dispozițiilor art. 182 alin. 1 NCPC .”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina