Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Motivarea. De ce au pierdut, la fond, milionarul Gadola și vecinii lui procesul cu constructorii unui bloc

Motivarea. De ce au pierdut, la fond, milionarul Gadola și vecinii lui procesul cu constructorii unui bloc

Milionarul Ștefan Gadola și 15 vecini de-ai lui de pe strada Rarău din Cluj-Napoca au pierdut, la fond, procesul complex împotriva Primăriei și a unor constructori pentru anularea autorizațiilor de contruire dintr-un motiv simplu. Avocatul Dan Godorogea, care reprezinză o parte dintre pârâți, a explicat pentru Clujust.ro că a demonstrat că reclamanții știau de actele atacate cu mult timp înainte de termenul de legal de 30 de zile în care puteau să le atace. Mai jos puteți citi motivarea instanței Tribunalului Cluj la sentința prim care a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ. Sentința a fost atacată cu recurs, care se va judeca la Curtea de Apel.

Sentința civilă nr. 4286/2017 – Tribunalul Cluj

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin H.C.L. nr. 568/2007 , a fost aprobată documentaţia intitulată „Plan Urbanistic Zonal şi Plan Urbanistic de Detaliu – str. Rarău nr.12 – pentru locuinţe”, beneficiar Urian Gabriel.

În temeiul H.C.L. nr. 568/2007, în baza documentaţiei de urbanism aprobate, a fost emisă AC nr. 2154/2007 – f 48 vol IV şi ulterior autorizaţia de continuare de lucrări nr. 388/14.04.2014 .

Prin AC nr. 388/14.04.2014 s-a autorizat continuarea lucrărilor de construire fără modificarea soluţiei constructive la AC nr. 2154/10.12.2007 –imobil de locuinhţe S+D+P+2E+3R+4R pe imobilul teren de pe str. Rarău nr. 1-19. Autorizaţia a fost emisă conform CU nr. 5196/21.09.2007 , în temeiul reglementărilor PUG 5196/21.09.2007 , în temeiul reglementărilor PUG aprobat prin HCL 792/1999 şi PUZ LOCUINŢE STR. Rarău , beneficiar Urian Gabriel , aprobat prin HCL 568/11.09.2007. Conform certificatului de urbanism , terenul este încadrat în UTR = CC1 conform PUZ, centru de cartier .
În şedinţa publică din data de 30.06.2017 instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii decurgând din tardivitatea procedurii prealabile invocată de către toţi pârâţii, în raport de prevederile art. 248 Cpc. conform cărora Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte formularea de către reclamanţi în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a plângerii prealabile, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 432 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 Orice persoană interesată, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, potrivit legii, pentru a ataca autorizaţia de construire sau actul de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, după caz, emise de autoritatea administraţiei publice locale competentă pentru investiţiile prevăzute la art. 431 alin. (1), iar conform alin. (2) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa publicului a autorizaţiei de construire sau a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, după caz, persoanele prevăzute la alin. (1) vor solicita autorităţii administraţiei publice locale emitente revocarea actului, în tot sau în parte, dacă acesta nu a produs efecte juridice.

În acelaşi sens, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Reţinem că acest termen de 30 de zile începe să curgă de la date diferite după cum suntem în situaţia în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat sau unui terţ care se consideră vătămat.

În situaţia terţilor care se consideră vătămaţi prin actul administrativ adresat altuia, potrivit art 7 alin 3 este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Prin urmare pentru terţul ce se consideră vătămat termenul de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ vătămător. În cazul în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgă de la data comunicării actului vătămător.

Nedepunerea plângerii prealabile în cele 30 de zile justifică admiterea excepţiei tardivităţii plângerii prealabile.

Cu toate că legea prevede acest termen de 30 de zile pentru formularea plângerii, art 7 alin 7, prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni), în care – pentru motive temeinice, care au justificat depăşirea termenului de 30 de zile, cel ce se consideră vătămat poate formula totuşi plângerea prealabilă, dacă dovedeşte că au existat motive temeinice care au dus la depăşirea termenului de 30 de zile prev de art 7 alin 1 sau alin 3. Prin urmare, doar pentru motive temeinice, în termen de maxim 6 luni de la emiterea actului administrativ cel prejudiciat trebuie să acţioneze pentru a se respecta principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.

Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prev art 7 alin 7 în măsura în care termenul de 6 luni, calculat de la data emiterii actului, se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului. Curtea apreciază că în aceată situaţie termenul de 6 luni trebuie calculat de la data luării la cunoştinţă de către terţul vătămat şi nu de la data emiterii actului.

În concluzie, în situaţia terţilor care se consideră vătămaţi prin actul administrativ adresat altuia, cum este şi situaţia din prezenta speţă, potrivit art. 7 alin (3) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007 este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, limitele termenului fiind cele prevăzut la alin. (1).

În ce priveşte plângerea prealabilă formulată de către reclamanţi, instanţa reţine că aceştia sunt terţi faţă de autorizaţia de construire atacată, actul administrativ fiind adresat pârâţilor intimaţi GAVRIŞ SORIN-MIHAI, GAVRIS MARIA-MONICA FLOREA AUREL-IOAN, FLOREA FLORIN-DANIEL, care ulterior şi-au înstrăinat drepturile către pârâta SC M&F CONSTRUCT DRUMURI ŞI PODURI SRL.

Prin urmare termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care reclamanţii au luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa autorizaţiei de construire nr 388/14.04.2014 şi a HCL 568/2007.

1.Cu privire la Autorizaţia de construire nr 388/14.04.2014, se vor reţine următoarele :

Conform susţinerilor reclamanţilor, aceştia au arătat că au luat la cunoştinţă de existenţa autorizaţiei de construire nr. 388/14.04.2014 în data de 20.07.2016, în urma depunerii cererii înregistrate sub nr. 276489/43/22.06.2016.

Plângerea prealabilă a fost formulată în data de 29.07.2016, pentru revocarea A.C. nr. 388/14.04.2014 .

Pârâţii susţin că reclamanţii aveau cunoştinţă despre existenţa autorizaţiei de construire şi , implicit, despre executarea unor lucrări de construire la imobilul din Cluj Napoca , str. Rarău nr. 17-19 , jud Cluj , încă din cursul anului 2008 , de vreme ce AC 388/2014 nu reprezintă altceva decât o autorizaţie emisă , în conformitate cu art. 54 al. 4 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii 50/1991 , pentru autorizarea continuării unor lucrări de construcţie demarate încă din anul 2008 , în baza AC 2154/10.12.2007 .

Reţine instanţa că lucrările de construire a blocului de locuinţe de pe str. Rarău s-au desfăşurat pe durata mai multor luni , începând cu anul 2008 , însă ulterior au fost sistate din cauza unui litigiu cu un vecin de parcelă , d-nul Madarasz Kovacs Gustav Mihai, care a făcut obiectul dosarului 1984/211/2008 – având ca obiect grăniţuire şi revendicare -, acesta fiind finalizat irevocabil la data de 28.10.2013 prin Decizia nr. 4186/R/2013 a Curţii de Apel Cluj prin respingerea cererii d-nului Madarasz Kovacs Gustav Mihai .

Faptul că se executau lucrări de construire reiese şi din cuprinsul Ordonanţei civile nr. 662/CC/2008 a Judecătoriei Cluj Napoca pronunţată în dosar 3986/211/2008 , litigiu purtat între aceleaşi părţi, lucrările fiind suspendate până la soluţionarea definitivă a dosarului 1984/211/2008 . ( f 170 vol III) .

Ulterior, după terminarea litigiilor cu d-nul Madarasz Kovacs Gustav Mihai, pârâţii Gavriş şi Florea au obţinut AC 388/2014 , pentru continuarea lucrărilor , contestată în prezenta cauză.

Mai mult, între părţi a avut loc şi un litigiu prin care s-a contestat în contencios administrativ legalitatea AC 2154/2007, care a făcut obiectul dosarului 56/117/2009 al Tribunalului Cluj , soluţionat irevocabil prin Decizia civilă 347/10.02.2010 a Curţii de Apel Cluj, respingându-se acţiunea în contencios administrativ promovată de d-nul Madarasz Kovacs Gustav Mihai prin admiterea excepţiei tardivităţii plângerii prealabile formulate împotriva AC 2154/2007 .

Prin urmare , chiar dacă obiectul prezentei cauze este AC 388/2014, nu se poate face abstracţie de AC 2154/2007, cele două autorizaţii fiind strâns legate între ele prin prisma celor de mai sus , fiind emise şi în baza aceleiaşi documentaţii tehnice .

Raportat la aceste împrejurări , instanţa urmează a reţine că se poate prezuma că reclamanţii cunoşteau încă din anul 2008 despre existenţa lucrărilor litigioase, chiar aceştia afirmând în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă că sunt proprietarii unor locuinţe individuale de pe strada Rarău şi că sunt o comunitate restrânsă.

Astfel , conform art. 327 Cpc „ prezumţiile sunt consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut .”

Prin urmare, în condiţiile în care lucrările se desfăşoară pe strada unde reclamanţii îşi au domiciliul , şi în condiţiile desfăşurării litigiilor anterioare pe parcursul a aproximativ 8 ani , lucrările fiind de amploare, sunt greu de crezut susţinerile reclamanţilor în sensul că ar fi aflat de actul contestat doar la data de 20.07.2016 .

Chiar dacă s-ar face abstracţie de AC 2154/2007 şi s-ar analiza chestiunea tardivităţii plângerii prealabile doar prin raportare la AC 388/2014 , nu se schimbă cu nimic situaţia , plângerea prealabilă fiind tot tardivă, prin prisma următoarelor argumente :

Data la care, cel mai târziu , reclamanţii au luat la cunoştinţă despre existenţa AC 388/2014 şi despre continuarea lucrărilor de construcţie este data de 13.04.2015 , moment în care s-a început continuarea lucrărilor de construcţie , evidenţiată prin afişarea panoului de identificare a investiţiei , în conformitate cu prevederile Ordinului 63/1998 privind obligaţia afişării la loc vizibil a panoului de identificare a investiţiei . ( f 2 , vol II )
Din fotocopia depusă la dosar reiese că s-a menţionat expres numărul şi data autorizaţiilor de construire , atât a celei emisă pentru autorizarea executării lucrărilor –A 2154/10.12.2007 , cât şi cea emisă pentru continuarea executării lucrărilor de construire –AC 388/14.04.2014 .
Această stare de fapt este confirmată şi de dovada încunoştiinţării Primăriei mun. Cluj-Napoca şi a Inspectoratului de Stat în Construcţii cu privire la începerea continuării lucrărilor de construcţie, din cursul lunii aprilie 2015, având la bază A.C. nr. 388/14.04.2014.

Prin urmare, faptul începerii lucrărilor, coroborat cu dispoziţiile legale anterior menţionate, nu pot confirma susţinerile reclamanţilor în sensul că ar fi aflat de actul contestat doar la data de 20.07.2016, respectiv la o distanţă de peste 1 an, formularea cererii de consultare a documentaţiei la distanţă de 1 an de la începerea lucrărilor ( în condiţiile în care dispoziţiile legale obligă constructorul la afişarea unui panou de identificare a investiţiei) neputând fi acceptată de instanţă.

Aşa fiind, este greu de crezut că reclamanţii au stat în pasivitate o asemenea durată de timp, fiind neîntemeiată astfel susţinerea reclamanţilor în sensul că doar în data de 20.07.2016 ar fi aflat de autorizaţia de construire, respectiv în urma depunerii cererii înregistrate sub nr. 276489/43/22.06.2016.

Mai mult, din însăşi formularea reclamanţilor din cuprinsul cererii formulate la data de 22.06.2016 şi înregistrată la Primăria mun. Cluj-Napoca sub nr. 276489/43, reiese că aceştia au solicitat consultarea documentaţiei care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat. Prin urmare nu se poate susţine că nu aveau cunoştinţă de actul contestat, din moment ce cererea a fost formulată doar pentru cunoaşterea documentaţiei aferente AC .
Dacă luam ca şi punct de plecare data formulării cererii 276489/43, rezultă că reclamanţii cel târziu la 22.06.2016 au luat cunoştinţă despre existenţa autorizaţiei de construire nr. 388/14.04.2014.

Chiar dacă s-ar lua în considerare această dată (deşi fără fundament juridic), tardivitatea plângerii prealabile nr. 331435/1/29 iulie 2016 se păstrează, un simplu calcul aritmetic arătând că este depăşit termenul de 30 de zile .

În concluzie , în raport de cronologia actelor menţionate de instanţă, termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile a început să curgă cel târziu de la data de 13.04.2015 , aceasta fiind data anunţată pentru începerea lucrărilor de construcţie, moment la care s-a luat la cunoştinţă şi de existenţa AC 388/14.04.2014 .

În plus, pentru susţinerea datei de 13.04.2015 ca fiind cea a începerii lucrărilor , instanţa va reţine şi proba cu înscrisul depus de pârâţi la 30.06.2017 , şi anume contractul de execuţie lucrări de construcţii încheiat de pârâţi cu executantul /constructor HAZ Construct SA la 31.03.2015 , care coroborat cu afişarea panoului de identificare a investiţiei probează începerea continuării execuţiei lucrărilor de către pârâţi încă din luna aprilie 2015, în condiţiile în care contractul a fost încheiat în 31.03.2015 .

De la acest moment, într-un termen maxim de 30 zile, reclamanţii aveau posibilitatea de a solicita autorităţii emitente a actului administrativ atât consultarea documentaţiei ce a stat la baza emiterii sale cât şi formularea plângerii prealabile .

Or, conduita reclamanţilor de a depune plângerea prealabilă doar la data de 29.07.2016 este exclusiv rezultatul propriei culpe a reclamanţilor pe care aceştia nu şi-o pot invoca pentru a obţine repunerea în termenul de 30 de zile prevăzut de textele de lege amintite de instanţă.

În raport de toate cele de mai sus va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanţi pentru tardivitatea plângerii prealabile formulate împotriva AC 388/14.04.2014.

2. Cu privire la H.C.L. nr. 568/2007

Avându-se în vedere că HCL 568/2007 a produs efecte juridice, în baza documentaţiei de urbanism aprobate fiind emisă AC 2154/2007 şi ulterior A.C. nr. 388/2014, instanţa apreciază că aceasta este tardivă , argumentele avute în vedere cu privire la A.C. nr. 388/2014 fiind valabile şi în privinţa HCL 568/2007.

Se va reţine că plângerea prealabilă pentru revocarea H.C.L. nr. 568/11.09.2007 a fost formulată în data de 04.08.2016.

Este real că potrivit art. 7 al. 1 ind. 1 din Legea 554/2004 , în cazul actelor administrative normative , plângerea prealabilă poate fi formulată oricând , însă fiind vorba de o hotărâre de consiliul local, acesta este adusă la cunoştinţa publicului prin publicarea acesteia pe site-ul Primăriei mun. Cluj-Napoca, aspect care s-a îndeplinit în cursul anului 2007. Mai mult, în temeiul H.C.L. nr. 568/11.09.2007 a fost emisă iniţial A.C. nr. 2154/2007, iar ulterior A.C. nr. 388/2014, însă în privinţa AC 2154/2007 şi implicit a HCL 568/2007 există deja şi putere de lucru judecat în condiţiile în care, urmare a Deciziei civile 347/10.02.2010 a Curţii de Apel Cluj, s-a păstrat valabilitatea atât a AC 2154/2007 cât şi implicit, a HCL 568/2007 .

Prin urmare, nu se poate invoca necunoaşterea existenţei actului contestat pentru perioadă ulterioară anului 2007 şi cu atât mai puţin la momentul aprilie 2015.

În raport de toate cele de mai sus va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanţi pentru tardivitatea plângerii prealabile formulate împotriva H.C.L. nr. 568/11.09.2007.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!