Clujust vă prezintă motivarea arestării preventive a bărbatului din Florești acuzat că și-a bătut soția. Deși violența în familie, în special asupra femeilor, este un fenomen de ani buni în România, sunt rare cazurile în care agresorul a fost arestat preventiv. De aceea considerăm că motivarea de mai jos, scrisă de un judecător de drepturi și libertăți de la Judecătoria Cluj-Napoca, este relevantă. Inculpatul nu a atacat-o cu contestație.

”În fapt s-a reţinut în esenţă că la data de 16.08.2019, în jurul orei 11:00, inculpatul BO…., aflându-se pe str. …., a exercitat acte de violenţă asupra soţiei sale, BA…., în prezenţa fiicei sale, ….., acte de agresiune ce au continuat până la locuinţa lor situată la aprox. 200 m, fapt ce a creat indignare persoanelor prezente pe domeniul public şi au produs victimei leziuni ce necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

………………………………………………………………………………………

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 C.proc.pen., că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul BO…., pentru considerentele ce se vor expune mai departe.

Astfel, potrivit art. 202 alin. 1 C.proc.pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. 3 al art. 202 C.proc.pen., „orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.”

De asemenea, conform art. 223 alin. 2 C.proc.pen., „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Se constată că infracţiunea de violenţă în familie de care inculpatul este acuzat este pedepsită cu închisoarea cu limita maximă peste 5 ani, fiind deci îndeplinită condiţia limitei minime de pedeapsă în privinţa acestei infracţiuni. Cu privire la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice nu este îndeplinită condiţia limitei minime a pedepsei pentru a putea sta la baza luării măsurii arestării preventive, astfel că aceasta va fi avută în vedere doar în circumstanţierea modului de comitere suspectat al infracţiunii de violenţă în familie.

Analizând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că, în cauză, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul BO….  a comis infracţiunea de violenţă în familie pentru care este cercetat. Cu titlu preliminar menţionăm că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor informaţii sau fapte apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea (Imakayeva c.Rusiei, Iliev c.Bulgariei).

S-a reţinut astfel şi în doctrina CEDO şi în doctrina şi jurisprudenţa naţională că suspiciunea rezonabilă ce trebuie să stea la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat nu trebuie să aibă o asemenea greutate încât să poată fundamenta o hotărâre de condamnare în momentul analizării propunerii de arestare preventivă. Această analiză nu trebuie să fie una strict formală, respectiv să se impună la momentul luării măsurii arestării preventive standarde probaţionale ca şi la momentul judecării finale a cauzei pentru fundamentarea unei sentinţe de condamnare, întrucât astfel ar fi încălcată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului.

Suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea infracţiunii de violenţă în familie de către inc. BO… este susţinută de declaraţia persoanei vătămate coroborată cu concluziile preliminare medico-legale care au indicat faptul că persoanei vătămate i-au fost produse leziuni ce necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale, precum şi cu declaraţia martorului ocular NC…(martor care a învederat că a auzit plânsul şi urletul persoanei vătămate în timp ce se afla în casa mamei sale pe str. .…, iar când a privit pe geam a observat-o pe aceasta cu sânge mult în jurul gurii, deplasându-se cu un bărbat care o ţinea de braţ precum şi mai multe persoane indignate de evenimentul respectiv pe stradă) şi declaraţiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei (nerecunoscând întreg obiectul acuzaţiei, respectiv faptul că ar fi şi continuat să exercite violenţe asupra persoanei vătămate în locuinţa lor, aşa cum a reclamat aceasta).

Apreciez mai departe că în privinţa inculpatului este incident temeiul prev. de art. 223 alin. 2 C.proc.pen. ce impune luarea față de acesta a măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a sa prezentând la acest moment un pericol social concret pentru ordinea publică. Cu toate că infracţiunea de care inculpatul este acuzat şi care îndeplineşte condiţiile limitei minime de pedeapsă este una împotriva persoanei, respectiv chiar împotriva unui membru de familie, judecătorul consideră că modul concret suspectat de comitere a ei coroborat cu circumstanţele personale ale inculpatului indică un anumit grad de impulsivitate al inculpatului şi tendinţa de a îşi rezolva conflictele prin violenţă, aspecte ce conduc judecătorul la concluzia că inculpatul liber ar prezenta la acest moment un pericol pentru ordinea publică. Mai mult, ordinea publică presupune ansamblul indivizilor din societate, care o include de asemenea şi pe persoana vătămată.

În ceea ce priveşte circumstanţele reale ale faptei reţinute în sarcina inculpatului se constată că suspiciunea rezonabilă s-a conturat cu privire la comiterea unei fapte de o violenţă relativ ridicată în public, faţă de persoana vătămată, persoană de sex feminin de o constituţie vizibil mai mică decât a inculpatului, acte suspectate ca fiind comise nu doar de faţă cu fiica minoră a persoanei vătămate, în vârstă de ……, dar şi cu alte persoane, la miezul zilei, şi într-un mod de natură a umili şi înjosi persoana vătămată (lovind-o cu putere în zona gurii, lovitură în urma căreia faţa persoanei vătămate s-a umplut de sânge). Toate aceste elemente indică o personalitate agresivă şi lipsită de scrupule a inculpatului, dar şi o lipsă a unor valori şi principii de bază pe care trebuie să îşi modeleze comportamentul în societate (în esenţă principiile pe care este bazată noţiunea de familie, respectiv un mediu bazat pe încredere şi susţinere reciprocă şi în care trauma produsă de astfel de fapte agresive este mai mare decât în situaţia unor astfel de violenţe comise în afara mediului familial).

Mai mult, examinând circumstanţele personale ale inculpatului judecătorul observă că acesta nu este la prima faptă cu violenţă comisă împotriva persoanelor. Inculpatul a fost astfel începând cu anul 2003 condamnat de mai multe ori pentru comiterea de infracţiuni de lovire sau alte violenţe, ameninţare, violare de domiciliu, vătămare corporală (inclusiv la pedepse cu închisoarea mai mari de 1 an pentru infracţiuni intenţionate), fiind eliberat din executarea pedepsei cu închisoarea ultima dată la data de 17.12.2014 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 318 zile de închisoare, care s-a împlinit aprox. la începutul lunii noiembrie 2015. Se observă astfel că inculpatul este suspectat că a comis infracţiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, faţă de faptul că termenul de reabilitare judecătorească în ceea ce priveşte condamnările anterioare urma să se împlinească la începutul lunii noiembrie 2019 (pedepsele anterioare nefiind mai mari de 5 ani, respectiv cea mai mare fiind de 5 ani închisoare şi obţinută prin cumul conform art. 83 C.pen. 1968).

Toate aceste aspecte analizate anterior conduc judecătorul la convingerea că lăsarea în acest moment a inculpatului în libertate ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, respectiv prin riscul reiterării de către inculpat al comportamentului antisocial prin fapte contra integrităţii corporale a persoanelor, poate inclusiv dintr-un posibil sentiment de furie contra persoanei vătămate pentru reclamarea prezentei fapte şi depunerea plângerii prealabile.

De asemenea, pericolul pentru ordinea publică există şi prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul comunităţii, aşteptarea societăţii fiind de reacţie promptă a autorităţilor pentru contracararea unor astfel de fapte prin restabilirea climatului de siguranţă socială.

Coroborând toate elementele prezentei cauze expuse şi analizate anterior, rezultă şi faptul că orice altă măsură preventivă faţă de inculpat la acest moment ar fi ineficientă pentru atingerea scopurilor generale prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen. şi special prev. de art. 223 alin. 1 C.proc.pen., în principal pentru că faţă de gravitatea faptelor şi circumstanţele personale ale inculpatului o măsură preventivă mai uşoară (respectiv doar măsura controlului judiciar fiind posibilă, măsura arestului la domiciliu nefiind permis de lege a fi luată pentru infracţiuni contra unui membru al familiei) consider că nu ar înlătura pericolul pe care inculpatul îl prezintă la acest moment faţă de ordinea publică, implicând inclusiv întoarcerea inculpatului în mediul familial în care este suspectat că a comis infracţiunea.

Faţă de cele expuse anterior, în baza art. 202, art. 223 alin. 2 şi art. 226 C.proc.pen., se va admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi se va dispune arestarea preventivă a inculpatului BO…. pe o durată de 30 de zile, de la 17 august 2019 la 15 septembrie 2019 inclusiv, urmând a fi emis mandatul de arestare preventivă în acest sens.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului care a asigurat asistenţa juridică obligatorie a inculpatului, av. OR…. din cadrul Baroului Cluj, în cuantum de 313 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Cluj şi va rămâne în sarcina statului.”, se arată în motivare.

În schimb, puteți citi mai jos despre un caz de violență în familie din Cluj finalizat cu renunțare la urmărirea penală.

Femeile bătute de soți pot sta ”liniștite”. O procuroare din Cluj a considerat prea scump procesul ca să-l trimită în judecată pe agresor

Comments

comentarii