Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Motivare condamnare avocat: ”Depozițiile martorilor propuși de inculpat sunt vădit subiective, fiind date pro causa”
Avocat Romulus Luca

Motivare condamnare avocat: ”Depozițiile martorilor propuși de inculpat sunt vădit subiective, fiind date pro causa”

Motivarea Curții de Apel la sentința de condamnare a unui avocat din Baroul Cluj arată că ”depozițiile martorilor propuși de inculpat sunt vădit subiective, fiind date pro causa”.

Avocatul Romulus Luca din Baorul Cluj a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare și 80 de zile de muncă în folosul comunității pentru înșelăciune. Pe scurt, Luca a câștigat două procese împotriva Primăriei, care trebuia să-i plătească chiria pentru o parte dintr-un imobil la care familia lui este coproprietar. După ce a câștigat procesele, Luca și-a cedat creanțele coinculpatului Takacs, care apoi a cerut executarea silită a Primăriei și l-a ”angajat” ca avocat pe nimeni altul decât Luca. Acesta și-a trecut onorarii exorbitante, pe care executorul le-a imputat primăriei ca și cheltuieli de executare. (Schema este descrisă AICI)

În motivarea sentinței penale nr. 181/2017 a Curții de Apel Cluj se arată că Luca a ales să procedeze astfel pentru a se răzbuna pe municipalitatea rău-platnică: ”Starea de fapt expusă mai sus nu a fost contestată din punctul de vedere al derulării evenimentelor, inculpatul Luca Romulus, singurul care a dat declarații în cauză, arătând că a procedat astfel neurmărind obținerea unui folos injust, ci acționând astfel față de conduita părții civile care, contrar sentințelor civile obținute încă din 2009, când s-a înregistrat primul litigiu, „continuă să folosească în mod abuziv acest imobil”. Apoi, inculpatul a mai învederat faptul că, deși potrivit legii civile un singur coproprietar nu poate să folosească întreg imobilul, partea civilă continuă să o facă și, de aceea a apreciat că „pentru a obliga primăria la respectarea hotărârilor civile pronunțate cu privire la dreptul meu de creanță este necesar să cer executarea silită a acesteia și cu privire la cheltuielile de executare. Pentru a sancționa partea civilă am vândut creanța coinculpatului”. Mai mult, inculpatul a recunoscut că a considerat că executând partea civilă pentru o sumă mai mare, pe viitor aceasta își va modifica comportamentul.

Pornind de la aceste împrejurări relatate chiar de către inculpatul Luca Romulus, discuția ce se poartă în speța de față, se referă la fictivitatea atât a contractelor de cesiune de creanțe întocmite cât și a onorariilor vădit disproporționate pretins a fi fost achitate.”, se arată în motivare.

Spre deosebire de faza urmăririi penale, în instanță, avocatul Luca a propus martori în apărarea lui, dar aceștia nu au fost crezuți de judecător.

”Dacă în cursul urmăririi penale inculpatul Luca Romulus nu a propus martori cu privire la aceste aspecte (inculpatul Luca Romulus, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat a arătat că depune la dosar un set de înscrisuri și că „în momentul în care Takacs Lucian Răzvan mi-a plătit  onorariile de câte 80.000 lei fiecare, au fost de față mai multe persoane pe care le pot propune ca martori, dacă este cazul”), în faza cercetării judecătorești inculpatul i-a propus în vederea audierii și în apărarea sa pe martorii B. T., L.A. pentru primul act material și respectiv, martorul S.I. pentru cea de-a doua faptă.

Analizând depozițiile martorilor propuși de către inculpatul Luca, curtea constată că aceasta sunt vădit subiective, fiind date „pro causa”.

Este de observat, cu privire la primii doi martori care se presupune că au asistat la același eveniment, contradicțiile evidente și importante între cele două declarații. Astfel, martorul B. a intrat în biroul inculpatului Luca, a văzut masa plină de bani, apreciind că sunt în jur de 100.000 lei și știind sigur „din discuțiile purtate de inculpați” că acești bani reprezintă onorariu avocațial și în legătură cu problemele cu municipalitate. De asemenea, acest martor afirmă că i s-a permis să asiste la discuțiile dintre inculpați, că i s-a părut normal acest lucru, că inculpatul Luca i-a spus despre persoana din biroul său că este om de afaceri, numele de Tokacs l-a aflat din discuțiile privind contractul ce urmează a fi încheiat, persoana prezentă în biroul inculpatului nefiindu-i prezentată.

De asemenea, martorul susține că a mai asistat și la alte discuții dintre inculpatul Luca în calitate de avocat și alți clienți, dar nu își aduce aminte conținutul acestora, însă de data aceasta, deși audiat la 4.05.2017, după aproape doi ani de la eveniment își aduce aminte, în mod surprinzător și neverosimil nu numai de conținutul convorbirii dar chiar și de numele contractantului, cu toate că acesta nu i-a fost prezentat. Motivul invocat este acela că martorul are „o memorie bună”, după cum, însuși declară.

Martorul A.L., care arată că l-a vizitat pe inculpatul Luca împreună cu martorul B. în cursul lunii august 2014, audiat tot la data de 4.05.2017, arată în schimb că nu a asistat la nicio discuție între inculpați că a dedus că persoana care se afla în biroul inculpatului Luca se numea L.. pentru că așa îi spunea inculpatul Luca, că a stat circa 10 minute în biroul inculpatului și că, într-adevăr, a văzut bancnote de 100 de lei pe biroul inculpatului și a dedus că este vorba de o sumă mare de bani, dar neștiind ce reprezenta această sumă. Mai mult, acest martor afirmă că martorul B. a stat în biroul la fel de mult timp ca și acesta și că a asistat la aceleași împrejurări.

Conchizând cu privire la aceste aspecte, curtea constată că neconcordanțele evidente și importante ce rezultă din acestea se referă la identitatea persoanei care se afla în biroul inculpatului cât și la destinația sumei de bani de pe biroul inculpatului, fiind evident date pro causa.

În ceea ce-l privește pe martorul S. I., acesta prezentându-se în fața curții abia după ce s-a dispus amendarea sa, acesta a declarat că din punctul său de vedere se află în relații de prietenie cu inculpatul Luca, fratele acestuia fiindu-i avocat pe o perioadă de 9-10 ani. Mai mult, acesta afirmă că inculpatul Luca a vrut să-i vândă o creanță întrebându-l dacă are bani, dar martorul a răspuns negativ și a aflat ulterior că inculpatul i-a vândut creanța coinculpatului Takacs, pe care l-a cunoscut în biroul inculpatului Luca și despre care știa că lucrează în construcții.

Martorul mai arată că este vorba de aceeași creanță și că a fost abordat de către inculpatul Luca cu circa doi ani înainte de a fi vândută lui Takacs, ceea ce în mod evident nu este posibil față de data sentinței civile ce constituie titlu executor. La rândul său, martorul a învederat faptul că a intrat în biroul inculpatului doar pentru a-l saluta, cum, de altfel, obișnuia să facă, și că a văzut mulți bani pe biroul inculpatului, care i-a spus că domnul Takacs dorește să-l angajeze într-o cauză.

Depoziția martorului este evident subiectivă, cu atât mai mult cu cât acesta recunoaște că după ce a fost citat ca martor a luat legătura cu inculpatul și, mai mult, s-a deplasat la biroul acestuia unde a fost informat cu privire la motivul pentru care a fost propus ca martor.

Coroborând probele administrate în cauză, curtea constată că în cauza de față a fost dovedit dincolo de orice tăgadă faptul că, contractele de concesiune întocmite sunt fictive  și că nu au fost achitate cele două onorarii de câte 80.000 lei.

Pe lângă aspectele evidente legate de disproporționalitatea onorariilor pretins a fi fost achitate precum și de diferențele vizibile între creanțe și sumele modice obținute ca urmare a cesionării acestora, în ambele cazuri 500 lei și necomunicate  cu rea-credință părții civile ( cu toate că din declarația martorului S.I. rezultă că întrebarea inculpatului a fost dacă acesta are bani) observăm o serie de neconcordanțe cu privire la numerele ce apar pe contracte, cel depus la dosar fiind numerotat cu 133 (f 208 volI, dos.u.p.), în timp ce  la dosarul  execuțional fusese depusă împuternicirea avocațială cu numărul 153, emis în baza contractului nr.153/24.08.2014, la  emiterea unei chitanțe fără număr și dată și domiciliul nereal al inculpatului Takacs, trecut de ambele dăți.

Un alt aspect ce se coroborează cu restul probelor este împrejurarea că inculpatul Takacs (care a înțeles să se sustragă atât de la urmărirea penală cât și de la judecată) a beneficiat efectiv în perioada 2010-2014 de venituri în sumă de 134.925 lei, dovedită prin procesului-verbal întocmit de inspectorul antifraudă din cadrul ANAF – Direcția de combatere a Fraudelor, astfel că este greu de crezut că acesta a putu să achite suma de 160.000 lei în decurs de o săptămână în comparație cu veniturile obținute în decursul a patru ani.

Apărătorul inculpatului Takacs a încercat să acrediteze ideea, aceasta nefiind însă dovedită, că inculpatul s-ar fi ocupat cu cămătăria și de aceea ar fi avut bani cash, proveniți din restituirea împrumuturilor. Aceste aspecte nu au fost însă confirmate și sunt în defavoarea inculpatului, reprezentând venituri nelegal obținute. Mai mult, din actele de la dosar rezultă că cei doi inculpați au mai încheiat și alte contracte de cesiune, fiind vorba și de alte sume mari achitate cu titlu de onorariu avocațial, dosare instrumentate de Judecătoria Cluj-Napoca, amintim aici cu titlu de exemplu dosarul nr…. – suma de 60.000 lei, fiind greu de crezut că inculpatul Takacs, raportat la veniturile pe care le realizează, este în măsură să achite astfel de sume.

Apoi, este de observat că prin sentința civilă nr.728/26.01.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost apreciată ca nelegală întreaga executare silită desfășurată în dosarul execuțional nr.577/2014, constatându-se că contractul de cesiune încheiat este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită, iar prin sentința civilă nr.897/28.01.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisă în parte contestația la executare formulată de partea civilă  fiind reduse cheltuielile de executare din dosarul execuțional 583/2014 la suma de 250 lei.

Apoi,  nu este lipsit de importanță nici faptul că inculpatul Luca nu a făcut dovada raportării  la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, a sumelor primite cu titlu de onorarii avocațiale deși au depășit suma de 15.000 euro.

Conchizând, apreciem pe deplin dovedită vinovăția celor doi inculpați, care prin activitatea lor infracțională au indus în eroare partea civilă cu scopul de a obține un folos patrimonial injust.

În drept, fapta inculpatului Luca Romulus, care în data de 14.08.2014 a încheiat, în calitate de cedent, un contract de cesiune de creanță cu cesionarul Takacs Lucian Răzvan, având ca obiect drepturile de creanță asupra debitorului „Municipiul Cluj-Napoca”, drepturi consfințite prin sentința civilă nr. 7473/10.07.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, reprezentând contravaloarea chiriilor percepute de debitor pentru imobilul din Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand nr. 4 și a cheltuielilor de judecată (suma de 2.958 lei), iar ulterior, cesionarul Takacs Lucian Răzvan a apelat la serviciile cedentului creanței – avocatul Luca Romulus, căruia i-a achitat în mod fictiv un onorariu avocațial în cuantum de 80.000 lei, pentru a-l „reprezenta” în fața SCPEJ Stolnean Romeo Marius și Stolnean Oana în procedura executării silite împotriva debitorului „Municipiul Cluj-Napoca”, onorariul exorbitant și nejustificat pentru serviciile prestate fiind cuprins în debitul stabilit în sarcina Municipiului Cluj-Napoca, debitorul fiind astfel indus în eroare și executat silit pentru suma de 83.413 lei, iar ulterior, în data de 01.09.2014 a încheiat, în calitate de cedent, un contract de cesiune de creanță cu cesionarul Takacs Lucian Răzvan, având ca obiect drepturile de creanță asupra debitorului „Municipiul Cluj-Napoca”, drepturi consfințite prin sentința civilă nr. 6960/01.07.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, reprezentând contravaloarea chiriilor percepute de debitor pentru imobilul din Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand nr. 4 și a cheltuielilor de judecată (suma de 2.947,46 lei), iar ulterior, cesionarul Takacs Lucian Răzvan a apelat la serviciile cedentului creanței – avocatul Luca Romulus, căruia i-a achitat în mod fictiv un onorariu avocațial în cuantum de 80.000 lei, pentru a-l „reprezenta” în fața SCPEJ Stolnean Romeo Marius și Stolnean Oana în procedura executării silite împotriva debitorului „Municipiul Cluj-Napoca”, onorariul exorbitant și nejustificat pentru serviciile prestate fiind cuprins în debitul stabilit în sarcina Municipiului Cluj-Napoca, debitorul fiind astfel indus în eroare și executat silit pentru suma de 83.442,46 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. (prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art.38 C.p.)

(….)

Apreciem că în cazul ambilor inculpați sunt îndeplinite condițiile infracțiunii în formă continuată, actele materiale fiind comise într-un interval de timp scurt, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, având același modus operandi și împotriva aceluiași subiect pasiv, astfel că s-a impus schimbarea încadrării juridice din reținerea art.38 C.p., a concursului de infracțiuni într-o singură infracțiune în formă continuată.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, curtea va ține seama de criteriile prevăzute de art.74 C.p., de împrejurările concrete de comitere a faptei, de contribuția reală a fiecăruia dintre inculpați, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de natura și gravitatea rezultatului produs, prejudiciul cauzat fiind relativ mare, de scopul urmărit, scop ce rezultă din însăși declarația inculpatului Luca Romulus, de conduita celor doi inculpați, inculpatul Luca negând comiterea vreunei fapte penale, iar inculpatul Takacs, sustrăgându-se atât de la urmărire penală cât și de la judecată.

În ceea ce privește persoanele inculpaților, constatăm că aceștia nu aui antecedente penale, au studii superioare, inculpatul Luca profesând ca avocat în cadrul Baroului Cluj și sunt relativ tineri.

Față de cele de mai sus, apreciem că o pedeapsă de doi ani închisoare pentru inculpatul Luca Romulus și respectiv de 1 an și 6 luni pentru coinculpat, ambele pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator, sunt în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea acestora.

Apoi, văzând circumstanțele personale arătate mai sus, apreciem că în cazul ambilor inculpați aplicarea pedepselor este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpații nu vor comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea strictă și specializată a conduitei acestora, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.91 și urm. C.p.

Astfel, în cazul inculpatului Luca Romulus, în baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.

Procesul este în faza de apel la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns