fbpx
Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Motivare CCR despre inițiativa ”Fără penali în funcții publice”: ”este circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale”

Motivare CCR despre inițiativa ”Fără penali în funcții publice”: ”este circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale”

Curtea Constituțională a României (CCR) a motivat decizia prin care a constatat constituționalitatea inițiativei cetățenești ”Fără penali în funcții publice”.  Potrivit judecătorilor constituționali, ”interdicția specială este în marja de apreciere a legiuitorului și este circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale, care se întemeiază pe criteriul laturii subiective și a pedepsei aplicate”

Prezentăm mai jos câteva paragrafe relevante din motivarea Deciziei CCR nr.222 din 9 aprilie 2019:

”Curtea constată că modificarea propusă vizează completarea art.37 – Dreptul de a fi ales, cuprins în titlul II al Constituției – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, cu un nou alineat, alineatul (3), având următorul cuprins : ”(3) Nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării.” Această modificare nu pune în discuție valorile expres și limitativ enumerate de art.152 alin.(1) din Constituție, și anume caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială. Prin urmare, inițiativa de revizuire a Constituției este constituțională prin raportare la dispozițiile alin.(1) al art.152 din Legea fundamentală.”

”Pentru stabilirea caracterului legitim și evaluarea proporționalității restrângerii dreptului fundamental de a fi ales, cu raportare la scopul urmărit de inițiatori, prezintă relevanță statuările Curții Constituționale din Decizia nr.304 din 4 mai 2017, precitată, prin care Curtea s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 cu referire la sintagma „nu au suferit condamnări penale” din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului. Cu acel prilej, Curtea a reținut că măsură criticată în acea cauză (desigur cu raportare la texte din Codul penal care circumstanțiază condițiile în care ea se aplică)are un scop legitim, respectiv cerința de moralitate, integritate, probitate și cinste de care trebuie să dea dovadă orice persoană care aspiră la accesul la funcții sau demnități publice; de asemenea, ea este adecvată în sensul că scopul legitim anterior menționat poate fi atins în mod abstract prin condiția impusă de legiuitor, necesară într-o societate democratică în sensul că acceptanţa socială a persoanei care doreşte să acceadă la funcţia de membru al Guvernului este cu atât mai mare cu cât aceasta a dat dovezi de îndreptare într-un interval temporal extins apreciat ca fiind suficient de către legiuitor, iar prin aplicarea normelor penale de drept substanţial referitoare la consecinţele extrapenale ale condamnării, o asemenea condiţie este proporţională cu scopul legitim urmărit, fiind o garanţie, pe de o parte, a îndreptării persoanei, iar, pe de altă parte, a reintegrării sociale a acesteia(par.38). Respingând ca inadmisibilă excepția invocată, Curtea a reținut însă că revine ”Parlamentului sarcina de a realiza o corelare necesară între condițiile de acces în funcția de membru al Guvernului și cea de membru al Parlamentului, având în vedere, pe de o parte, compatibilitatea între cele două funcții publice [art.71 alin.(2) și art.105 alin.(1) din Constituție] și, pe de altă parte, exigența ca exponenții celor două puteri ale statului să beneficieze de condiții similare de acces în funcție, evitându-se situația ca, deși compatibile la nivel constituțional, cele două funcții devin incompatibile prin efectul unei legislații infraconstituționale, în sensul că legea impune condiții suplimentare care le face de jure incompatibile a fi exercitate simultan”. (par.28)

(…)

În cauză, Curtea constată că inițiatorii au circumstanțiat condiția propusă, în acord cu considerentele Curții Constituționale mai sus enunțate, în sensul că interdicția specială este în marja de apreciere a legiuitorului și este circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale, care se întemeiază pe criteriul laturii subiective și a pedepsei aplicate. De asemenea, interdicția nu este una perpetuă, ci subzistă până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării. Ca urmare, în sensul deciziei Curții, ”persoanele care cad sub incidenţa/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau (…) reabilitate (…) , persoane cu privire la care condamnarea penală încetează să mai producă efectele extrapenale prevăzute de lege” pot fi alese în condițiile art.37 din Constituție modificat potrivit propunerii formulate. Așadar, nu poate fi reținută o restrângere a dreptului de a fi ales de natură să afecteze substanța acestuia și nici o lipsă de proporționalitate a măsurii propuse, de natură a fi asimilate unei suprimări a dreptului de a fi ales ori a unei garanții a acestuia, prohibite de art.152 alin.(2) din Constituție.”

”Având în vedere distincțiile mai sus relevate și explicate, concluzia parțială enunțată la par.34, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, precum și fundamentarea cu trimitere la standardele europene vizând reglementarea dreptului de a fi ales, Curtea constată că propunerea de revizuire a Constituției în sensul introducerii condiției astfel cum a fost circumstanțiată de inițiatori este conformă cerințelor constituționale, nefiind de natură să determine o suprimare sau restrângere a dreptului de a fi ales de natură a-i aduce atingere în substanța sa. Aceasta este circumscrisă unei sfere limitate de condamnări, care se întemeiază pe criteriile laturii subiective a infracțiunii și a pedepsei aplicate. De asemenea, interdicția nu este una perpetuă, ci subzistă până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării. Astfel fiind, propunerea de revizuire a Constituției este constituțională și în raport cu prevederile art.152 alin.(2) din Constituție.”

Decizia completă:

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina