Mesajul judecătoarei Andrea Chiș după ce CSM a aprobat pensionarea. ”Închid un cerc, finalizez proiecte, ca să pot deschide altele”

Andrea Chiș mulțumește tuturor celor din sistemul judiciar, dar și presei pentru colaborare și anunță că va continua proiectele ce ține de comunicare, etică și dezvoltare personală.

”Azi, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat eliberarea mea din funcție prin pensionare, începând cu data de 7 ianuarie 2023, la finalizarea mandatului de membru ales din partea curților de apel.

Mulțumesc tuturor colegilor judecători, procurori, grefieri, avocați, precum și din alte profesii juridice și nu numai pentru colaborarea pe care am avut-o în cei 27 de ani de când am devenit judecător, imediat după terminarea facultății. Am parcurs împreună un drum lung în care am învățat foarte multe unii de la alții.

Mulțumesc tuturor colegilor, prietenilor, foștilor studenți deveniți colegi și prieteni care mi-au scris mesaje după anunțarea intenției de pensionare. M-am simțit prețuită și exprim, la rându-mi, aceeași prețuire.

O mulțumire specială adresez presei, pentru că este un partener vigilent al sistemului judiciar și un apărător, alături de noi, al statului de drept.

Cei care mi-au fost mai aproape știu că am luat această decizie de peste un an, nu este ceva ce am decis ieri. A fost un pas pe care l-am pregătit conștient, ca să fie sursă de bucurie, și nu de suferință. Închid un cerc, finalizez proiecte, ca să pot deschide altele.

Am iubit și iubesc profesia de judecător, sistemul judiciar, oamenii sistemului judiciar. Această relație se transformă în timp, trece acum într-o nouă etapă. Apreciez că am învățat tot și am dat tot ce se putea din perspectiva acestei profesii și că nu pot da mai mult sau la fel din aceeași poziție, nici mie, nici celorlalți care ar depinde de mine.

Nu m-am plâns de volumul de muncă personal oricât ar fi fost de mare. Îmi amintesc că am intrat în primul meu concediu de judecător cu 150 de dosare nemotivate și în ultima zi de concediu l-am motivat pe ultimul, ca să o pot lua de la capăt. Am auzit că sunt, că suntem prea tineri ca să plecăm. Poate că așa este. Doar că această profesie nu se practică doar cu mintea conștientă. Purtăm în noi în mod indirect suferințele celor ce vin în fața noastră. Este specific și altor profesii, știu. Ceea ce poate devine mai puțin suportabil după 25 de ani în această profesie, însă, este conflictul permanent în care trăim. A fost o gură de aer faptul că populația țării ne-a susținut în stradă în anii 2017-2018. Din păcate, a durat puțin, pentru că în spațiul public s-a aruncat imediat pastila otrăvită a veniturilor și a pensiilor noastre, mai mari decât ale omului mediu, pentru că și munca pe care o desfășurăm este complexă și implică multă responsabilitate. A fost de ajuns ca să nu ne mai simțim respectați, ca să simțim și mai acut conflictul, nu doar din sala de judecată, ci și la modul general, din societatea pe care o servim.

Ceea ce pentru mine și cel mai probabil și pentru colegii mei devine tot mai greu gestionabil este instabilitatea statutului, imprevizibilitatea adoptării unor acte normative ce țin de statutul nostru, pe fondul inflamării societății. Acesta este motivul pentru care am decis momentul la care am depus cererea de eliberare din funcție. Voiam să o fac abia la finalul lunii noiembrie, ca să fie discutată într-una din ultimele ședințe ale acestui consiliu. Am făcut-o acum, pentru că nu mai știam cum altfel să le răspund colegilor care mă sunau, pentru că nu am știut cum să-mi răspund altfel la incertitudinile aruncate în spațiul public, am făcut-o acum pentru că am vrut să trag un semnal de alarmă, alături de ceilalți colegi, pentru a readuce celelalte puteri la masa de dialogului și la modelele noastre de bune practici, transparență și previzibilitate, valori pe care le-am promovat în cursul întregii mele cariere.

Momentul pensionării e unul festiv în viața fiecărui om, încununarea unui cariere, celebrarea ei. Judecătorii nu ar trebui privați de asta. Cred că merităm mai mult de atât.

Le mulțumesc colegilor din Secția pentru judecători a CSM pentru amabilitatea de a-mi pune cererea pe ordinea de zi.

Cu privire la viitor, nu voi renunța la legătura mea cu sistemul judiciar. De mult timp, inclusiv de când am devenit membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pe lângă atribuțiile ce țin de statutul meu, m-am ocupat de comunicare, etică și dezvoltare personală. Mi-am continuat activitatea de educator, rămânând în continuare lector la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

Acestea sunt proiectele pe care le voi duce mai departe.”

Comments

comentarii