CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Legea nr. 19/2025, cunoscută drept „Legea anti-fugari”, prin care se incriminează o nouă formă de evadare, a intrat astăzi, 17 martie, în vigoare. O tânără avocată din Cluj arată ce probleme de aplicare ar putea avea noua lege.
După respingerea de către Curtea Constituţională a obiecţiei de neconstituţionalitate formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 557/29.10.2024), ”Legea anti-fugari” a fost promulgată şi a intrat în vigoare în forma adoptată de Parlament.
Tânăra avocată Florina Suciu, colaborator la SCA Chiriță și Asociații, scrie că urmează un număr record de sesizări privind fapte de evadare, ca urmare a intrării în vigoare a legii.
„Desigur că, acest fapt nu împiedică formularea unor noi critici de neconstituţionalitate, respectiv invocarea în faţa instanţelor de drept comun a numeroaselor probleme de aplicare pe care noua lege le va genera odată ce aceasta va fi efectiv aplicată. Rămâne însă de văzut care va fi, mai întâi, optica organelor de urmărire penală care se vor trezi peste 7 zile, cu un număr record de sesizări privind fapte de evadare, care vor trebui identificate şi cercetate.
Revenind la conţinutul Legii nr. 19/2025, art. 285 alin. 31 prevede că “Se consideră evadare şi fapta persoanei condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliţie în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei.”
În lipsa unor prevederi speciale, noii forme de evadare asimilată i se aplică tratamentul sancţionator reglementat în art. 285 alin. 1 şi 2 C.pen., adică închisoare de la 6 luni la 3 ani, respectiv de la 1 an la 5 ani când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme. Având însă în vedere specificul acestei forme de evadare, ce se comite prin omisiune, din perspectiva sancţiunii aplicate, aceasta se va încadra, de principiu, în art. 285 alin. 1 C.pen., pedeapsa fiind închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Relevantă din perspectiva tratamentului sancţionator este şi modalitatea de contopire a pedepselor. Astfel, noua lege modifică şi dispoziţiile art. 284 alin. 4 C.pen., în sensul includerii noii forme de evadare între ipotezele derogatorii de la aplicarea dreptului comun în materie de recidivă postcondamnatorie/pluralitate intermediară. Astfel, este instituită regula cumulului aritmetic şi în ipoteza comiterii acestei noi forme de evadare, la pedeapsa din a cărei executare are loc evadarea, urmând să se adauge integral pedeapsa aplicată pentru această nouă infracţiune.
În ce priveşte termenul de 7 zile acordat persoanelor condamnate pentru a se prezenta în vederea punerii în executare a pedepsei privative de libertate, acesta curge „de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care sa dispus executarea pedepsei”.
Totuşi, amintim că art. II din Legea nr. 19/2025 prevede că „În cazul hotărârilor care au rămas definitive anterior intrării în vigoare a prezentei legi, termenul de 7 zile prevăzut la art. 285 alin. (31) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, curge de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” Aşadar, toate persoanele care au fost condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare se face în regim de detenţie, indiferent de data acestei hotărâri (sub rezerva neîmplinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei) şi indiferent dacă se află în ţară sau în străinătate, au obligaţia ca, într-un termen de maxim 7 zile, care curge începând de astăzi, 17 martie 2025, să se predea în vederea încarcerării.
În cazul în care nu se vor conforma acestei obligaţii, expirarea termenului echivalează cu comiterea unei noi infracţiuni de evadare asimilată.
În ce priveşte natura şi modul de calcul al termenului de 7 zile, mai ales în raport de hotărârile definitive pronunţate până cel târziu azi, 17 martie 2025, suntem convinşi că în practica judiciară va exista o dezbatere asupra acestei chestiuni. În lipsa unor clarificări legislative, este discutabil în ce măsură termenul de 7 zile poate fi inclus în categoria termenelor procedurale sau a celor substanţiale, consecinţele fiind relevante din perspectiva duratei şi a modului de calcul. În esenţă, calificarea termenului de 7 zile drept unul procedural ar duce la majorarea duratei acestuia, care va ajunge, în concret, să aibă 9 zile (prima şi ultima zi nefiind luate în calcul) sau chiar mai mult, dacă ziua a 9-a este nelucrătoare, termenul urmând să se prelungească până în prima zi lucrătoare.
Modul în care practica judiciară va interpreta această chestiune este, la acest moment, dificil de anticipat. Consecutiv, pentru evitarea oricăror riscuri, termenul de 7 zile pentru predare ar trebui calculat similar cu termenele substanţiale, urmând ca, în cazul termenelor care curg de azi, 17.03.2025, să se împlinească în 23.03.2025, aceasta fiind ultima zi în care o persoană s-ar putea preda fără să comită infracţiunea de evadare.”, a scris avocata Florina Suciu pe site-ul casei de avocatură.
