De ce judecător? Răspunsul mi se pare a fi intim și dificil. Este ca și cum ai încerca să explici evidentul. Eu am simțit că așa trebuie să fie și e foarte greu să explic de ce. Cred că e profesia în care psihic și profesional mă simt cel mai bine, în care pot să imi valorizez cel mai bine cunoștințele și abilitățile. Ca procuror, principalele ramuri de drept cu care aș fi intrat in contact ar fi fost dreptul penal și dreptul procesual penal, ori pasiunea mea încă din ultimul an de facultate a fost dreptul privat. Ca avocat trebuie să susții interesele clientului indiferent de opiniile personale, ori cu greu mă vad în această ipostază.

Avocatul este un actor important și esențial pentru sporirea eficienţei şi a calităţii procedurilor judiciare, ori sub acest aspect aptitudinile acestuia sunt importante pentru un judecător în vederea derulării cu celeritate a procedurii judiciare, o procedură în care participă avocați care sunt bine pregătiți și urmăresc soluționarea litigiului, în general, este mult mai rapidă.

Ce părere aveți despre așa-numitul fenomen de “telejustiție”? Putem vorbi de o interferență în procesele juridice?

Pentru a răspunde trebuie să pornim de la rolul pe care îl are media într-o societate democratică, numai că acest rol în ceea ce privește justiția trebuie să fie circumstanțiat prin raportarea la respectarea drepturilor părților și a independenței instanței, ori o exercitare abuzivă sau excesivă a acestui rol are conotații mai mult negative. Realizarea justiției se face în sala de judecată, cu respectarea dreptului la apărare al fiecărei părți, în condiții de contradictorialitate, aspecte care nu sunt prezente sau sunt prezente doar în mod formal în cadrul acestui fenomen de „telejustiție”. De asemenea, trebuie avută în vedere și obligația judecătorilor de a nu își exprima opinia cu privire la cauza supusă lor spre soluționare anterior pronunțării unui verdict. Aș mai adăuga și faptul că prezentarea unilaterală a poziției subiective doar a uneia dintre părți sau analiza publică a unei hotărâri judecătorești din aceeași poziție subiectivă este de natură a afecta încrederea publicului în sistemul de justiție și implicit poate afecta independența acestuia.

Care credeți că este cea mai gravă problemă cu care se confruntă Justiția din Romania în prezent?

Este dificil de ierarhizat sub aspectul gravității problemele care afectează activitatea justiției, existând un complex de factori care acționează cumulat potențându-și efectele, de la insuficiența spațiilor necesare activității judiciare la supraîncărcarea judecătorilor, de la insuficiența echipamentelor IT și functionarea defectuoasă a legăturilor la internet și implicit a bazelor de date la insuficiența personalului auxiliar. De asemenea, o problemă care afectează activitatea instanțelor și calitatea actului de justiție o reprezintă și schimbarea frecventă a dispozițiilor legale.

In ce măsură credeți că a modificat noua lege a insolvenței rolul judecătorului sindic în procedura insolvenței?

Noile prevederi nu au adus modificări de substanță în ceea ce priveste rolul judecătorului sindic, acesta rămânând in principal gardianul respectării legalității demersurilor practicianului în insolvență si doar cu titlu in mod exceptional și aparent a dobândit atribuții cu privire la un control de oportunitate, dar care în fapt se referă fie la înlăturarea unor elemente de blocaj în cadrul procedurii, fie elininarea unor acte care ar putea produce o tergiversare a procedurii sau a eficacitatii acesteia.

Sunteți judecător sindic. Noua lege a insolvenței aduce modificări surprinzatoare, de exemplu judecătorul sindic va trebui sa se pronunte si asupra viabilității, nu doar asupra legalității planului de reorganizare. Debitoarele aparțin unor domenii de activitate extrem de variate. Cum puteti dumneavoastră in calitate de judecător sindic să apreciați dacă are într-adevăr șanse de reușită acest plan?

Dispozitiile legale la care faceți referire nu sunt chiar noi și nici atât de surprinzătoare. Articolul 139 aliniatul 1 din Legea nr.85/2014 a preluat in principal dispozitiile art. 101 alin.1 din Legea nr. 85/2006, dispoziții care conferă judecatorului sindic posibilitatea de a solicita, anterior confirmării planului de reorganizare, opinia unui alt practician în insolvență cu privire la posibilitatea de realizare a planului. În altă ordine de idei, nici o dispoziție legală nu se opune ca sindicul să solicite și opinia unui alt specialist in ceea ce privește șansa de reușită a unui plan propus. Deși domeniul de activitate al debitorilor aflați in procedura insolvenței este extrem de divers, acest element influențează doar o parte din criteriile prevăzute de art. 133 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, respectiv acele elemente care țin de piața specifică pe care activează debitoarea, celalalte elemente fiind elemente economice si contabile generale, comune tuturor agenților economici. De asemenea, in planul de reorganizare se analizează posibilitatea de redresare pornind tocmai de la posibilitățile tehnice și financiare ale debitoarei, cu luarea in considerare a cererii existente pe piața relevantă pe care aceasta activează si prin raportare la sursele financiare pe care aceasta are posibilitatea să le atragă in perioada de reorganizare.

Un aspect interesant cu privire la această problemă apare dacă analizam comparativ efectele adoptării planului in situația intrării debitoarei ulterior in procedura falimentului. Astfel, dacă potrivit reglementarii anterioare, reglementare care nu presupunea un control  expres și obligatoriu al viabilității planului, confirmarea acestuia ducea la modificarea creanțelor si a drepturilor creditorilor conform prevederilor din plan, modificare care se  menținea și in situatia intrării in faliment, în cadrul noii reglementări, in același caz se revine la situația stabilită prin tabelul definitiv de creanțe anterior adoptării. Ori, în acest context, care mai e relevanța unui control al viabilității planului?

Care este lucrul cel mai important pe care l-ați recomanda unui student la Drept?

Să profite de perioada de studii pentru a acumula cât mai multe cunoștințe, să profie de oportunitățile existente prin stagiile de practică pentru a-și dezvolta abilitățile de a pune in practică cunoștințele dobândite și nu in ultimul rând de a gasi un echilibru intre activitățiile de studiu/profesionale și activitățile sociale.