Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Instanța a anulat dispoziția de ridicare a mașinii, dar proprietarul a rămas cu banii dați

Instanța a anulat dispoziția de ridicare a mașinii, dar proprietarul a rămas cu banii dați

Decizie ciudată: Un clujean a câștigat procesul cu Poliția Locală, care l-a amendat pentru parcare neregulamentară și a dispus ridicarea mașinii. Tribunalul Cluj a anulat amenda și dispoziția de ridicare, dar a dispus doar restituirea amenzii, nu și a sumei achitate cu titlu de taxă ridicare auto către RADP.

Intanța a respins cererea petentului de restituire a taxei de ridicare auto pe motiv că RADP Cluj nu are rolul de agent constatator, ci doar de executant, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 949/2019 – Tribunalul Cluj

Reține că, prin sentința civilă nr. 7709/15.11.2018 pronunțată în dosarul nr…. al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Regia Autonomă a Domeniului Public. S-a admis plângerea contravențională formulată de către petentul U.A.N în contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj-Napoca_ – Direcția Poliția Locală, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. .. 1/20.03.2018, care a fost anulat.

S-a dispus restituirea amenzii în cuantum de 300 lei achitată de către petent potrivit chitanței …./2018 nr. ../16.05.2018.

S-a anulat dispoziția de ridicare a autovehiculului  nr. 0017/01.02.2 018.

S-au respins pretențiile privind obligarea intimatei Regia Autonomă a Domeniului Public la restituirea sumei de 496,10 lei achitată de petent cu titlu de taxă de ridicare auto + taxă transport auto, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Intimatul Municipiul Cluj-Napoca_ –Direcția Poliția Locală a fost obligat la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au r espin s ca neîntemeiate pretențiile petentului privind obligarea intimatei Regia Autonomă a Domeniului Public la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxxx/20.03.2018 , petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 1 Legea nr. 448/2006, reținându-se că în data de 01.02.2018, ora 15.55 a staționat voluntar neregulamentar pe parcarea destinată persoanelor cu handicap semnalizată prin indicator rutier pe str…_cu auto marca Ford cu nr…..fără a deține asupra sa legitimație care să dovedească acest fapt.

Prima instanța a mai reținut că din planșele foto depuse în probațiune de părți rezultă că în zona respectivă erau semnalizate doar prin indicator rutier nu și prin marcaje la data constatării faptei contravenționale doar patru locuri de parcare pentru persoanele cu handicap, autoturismul aparținând petentului fiind parcat chiar în fața celor patru locuri de parcare astfel amenajate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul U.A.N , solicitând anularea parțială a sentinței atacate și trimiterea cauzei sp re rejudec are la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată in apel.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a R.A.D.P. Cluj și că există identitate între intimata R.A.D.P., care a încasat suma pretinsă și titularul obligației din raportul juridic.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și apelantul Municipiul Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că zona de alveolă era destinată parcării autoturismelor aparținând persoanelor cu handicap, chiar dacă locul respectiv nu a fost semnalizat și prin alte marcaje rutiere.

Apelantul a mai arătat că petentul nu justifică în mod obiectiv și pe bază de dovezi nicio circumstanță sau împrejurare anterioară sau concomitentă săvârșirii contravenției, care să justifice anularea pr ocesului verbal.

Prin întâmpinare și apel, intimata Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca a solicitat respingerea apelului față de ea, arătând că agentul R.A.D.P. nu are calitate de agent constatator, care să întocmească procesul verbal de ridica re, acesta semnând doar în calitate de martor.

Intimata a mai arătat că pentru suma de 496,10 lei a emis chitanță, deoarece a încasat suma respectivă și a efectuat o serie de prestații cu activitatea de ridicare, iar această măsură a fost dispusă de agentul constatator al Municipiului Cluj-Napoca – Poliția locală.

Prin întâmpinare, intimatul U.A.N, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, arătând că argumentele apelantului Municipiului Cluj-Napcoa nu pot fi primite și că există o confuzie cu privire la locurile de parcare rezervate persoanelor cu handicap iar intimatul nu a săvârșit contravenția în cauză.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 7709/15.11.2018 pronunțată în dosarul nr….. al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Regia Autonomă a Domeniului Public.

S-a admis plângerea contravențională formulată de către petentul U.A.N în contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj-Napoca – Direcția Poliția Locală, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției _nr. /20.03.2018, care a fost anulat. S-a d ispu s restituirea amenzii în cuantum de 300 lei achitată de către petent potrivit chitanței _..x/2018 nr. ../16.05.2018. S-a anulat dispoziția de ridicare a autovehiculului nr. nr. 0017/01.02.2018.

S-au respins pretențiile privind obligarea intimatei Regia Autonomă a Domeniului Public la restituirea sumei de 496,10 lei achitată de petent cu titlu de taxă de ridicare auto + taxă transport auto ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Intimatul Municipiul Cluj-Napoca – Direcția Poliția Locală a fost obligat la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au r espin s ca neîntemeiate pretențiile petentului privind obligarea intimatei Regia Autonomă a Domeniului Public la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. ../20.03.2018 , petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 1 Legea nr. 448/2006, reținându-se că în data de 01.02.2018, ora 15.55 a staționat voluntar neregulamentar pe parcarea destinată persoanelor cu handicap semnalizată prin indicator rutier pe str…_ cu auto marca Ford cu nr. .. fără a deține asupra sa legitimație care să dovedească acest fapt.

Este de remarcat  că instanța investită  cu soluționarea cererilor de apel  rejudecă pricina în fond și controlează hotărârea apelată  în raport de motivele invocate de către apelant ori cu cele ridicate din oficiu de către instanță.

In apel instanța este ținută să verifice hotărârea atacată  pe baza probelor administrate la fond  putând să administreze probe noi , deoarece apelul  are caracter devolutiv.

În conformitate cu dispozițiile art.476 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța are căderea de a statua atât în fapt cât și în drept.

Cu privire la viciile de formă ale actului sancționator, respectiv încălcarea prevederilor art.16 alin.1 și art.17 din O.G.nr.2/2001, trebuie arătat că agentul constatator a făcut toate mențiunile cuvenite, astfel că , în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. Mențiunile prevăzute de art.16  alin1 din acest act normativ , altele  decât cele la care face referire art.17 , trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în caz contrar sancțiunea este doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiția dovedirii unei  vătămări prin dresarea acestui act cu nerespectarea prevederilor legale.

În sensul celor arătate mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , care a arătat că  nulitatea absolută, ce poate fi constatată  și din oficiu,intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.

Tribunalul după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei a constatat că hotărârea  instanței de fond este temeinică si legală.

Astfel, tribunalul reține că din planșele foto depuse în probațiune de părți rezultă că în zona respectivă erau semnalizate doar prin indicator rutier nu și prin marcaje la data constatării faptei contravenționale doar patru locuri de parcare pentru persoanele cu handicap, autoturismul aparținând petentului fiind parcat chiar în fața celor patru locuri de parcare astfel amenajate.

Mai mult, ulterior sancționării petentului locurile de parcare menționate au fost resemnalizate prin marcaje rutiere fiind poziționate însă două în fața indicatorului rutier și două în spatele indicatorului rutier, spre deosebire de semnalizarea anterioară, însă nici în această situație nu vizează locul pe care se afla autoturismul petentului, rezultând astfel că la data sancționării sale petentul nu a ocupat un loc de parcare destinat persoanelor cu handicap.

Este adevărat că procesului verbal întocmit de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Valoarea probatorie a actului constatator, întocmit de către un agent prin perceperea directă a stării de fapt urmează a fi analizată prin coroborarea tuturor dovezilor apte să reliefeze adevărul.

Persoana sancționată contravențional are însă dreptul la un proces echitabil , conform prevederilor art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia  poate să utilizeze orice mijloc de probă  și să invoce orice argumente  pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Dispoziția de ridicare reprezintă un act administrativ și nu trebuie confundată cu procesul verbal de constatare a contravenției și nici cu nota de constatare a stării autovehiculului în momentul punerii în executare a măsurii.

A rt. 180 din H.G. nr. 1391/2006 prevede faptul că în procesul-verbal de contravenție trebuie menționată măsura tehnico-administrativă, alături de termenul de exercitare a căii de atac semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.

Contestarea acestor măsuri tehnico administrative, în cadrul plângerii contravenționale sau distinct de aceasta, este prevăzută de legea specială, reprezentând accesorii ale procesului-verbal, iar legătura intrinsecă dintre acestea justifică posibilitatea contestării dispoziției de ridicare în cadrul plângerii contravenționale.

Ca atare instanța de judecată are sarcina de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de legiuitor, sancționarea faptelor antisociale și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de  prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Așa cum prevăd disp.art. 249 Cod procedură civilă „ cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.

Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza  Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările  ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.

In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003, 197/2003 si 259/2003 a statuat că legislația contravențională este compatibilă cu prev. art. . 6 din C.E.D.O.  Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate  în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează  acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.

Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.

Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrară, respectiv până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.

Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice, nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat, prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 C .proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

În cauză, petentul a solicitat și i s-a încuviințat proba cu înscrisuri și planșe foto din care rezultă, fără dubiu, că  zona respectivă cuprinzând patru locuri de parcare pentru persoanele cu handicap era semnalizată doar printr-un indicator rutier nu și prin marcaje. Este adevărat că după sancționarea petentului acestea au fost resemnalizate prin indicator rutier două în față și două în spatele acestuia însă autovehiculul petentului nu se afla parcat pe locul destinat acestor persoane.Ca atare  petentul nu s-a făcut vinovată de săvîrșirea contravenției p revăzute de dispozi țiile art.100 alin.1 pct.1 din L egea nr.448/2006 republicată.

Întrucât instanța de fond a reț inut în mod întemeiat că petentul a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat, dovedind că nu a săvîrșit fapta contravențională reținută în sarcina sa tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Cod Procedură Civilă, va respinge apelul declarat de apelantul Municipiul Cluj-Napoca  în contradictoriu cu intimatul U.A.N. îm potriva Sentinței civile nr. 7709/15.11 .2018 , pronunțată în dosarul nr…. al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime. Cu privire la apelul promovat de către apelantul U.A.N prin care a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că intimata Regia Autonomă a Domeniului Public nu are calitate procesuală pasivă  tribunalul reține că această instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.203 ind.1 și art.II din H.G.nr.965/2016 și prevederilor regulamentului de aplicare al H.C.L.nr.72/2017.

  De asemena potrivit art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice : „ (1)   Poliția rutieră poate dispune   ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea   vehiculelor în locuri special amenajate   se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public   , după caz;       (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia;       (3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament”.

Din interpretarea textului de lege de mai sus rezultă că măsura complementară a ridicării unui autovehicul se poate dispune doar de poliția rutieră, iar administrațiile publice locale sau administratorul drumului public nu fac altceva decât să ridice și depoziteze mașinile în cauză, astfel, aceștia nu dispun măsura în cauză ci doar o execută.

În atare condiții, în mod întemeiat, prima  instanța a considerat că intimata Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj (SERVICIUL DE RIDICĂRI AUTO) neavând rolul de agent constatator, ci doar de executant al măsurii luate de poliția rutieră, nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis excepția de mai sus și a respins plângerea contravențională formulată de intimatul apelant în contradictoriu cu aceasta , ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pentru aceste motive,în baza prevederilor legale mai sus arătate va respinge și apelul declarat de apelantul U.A.N în contradictoriu cu intimatul  Municipiul Cluj-Napoca , împotriva Sentinței civile nr. 7709/15.11.2018, pronunțată în dosarul nr….. al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina