Inculpații acuzați de luare de mită sau trafic de influență, care își recunosc fapta, găsesc tot felul de scuze până la finalul procesului. Mihaiela Cordoș, fost referent la Resurse umane în cadrul Spitalului Județean Cluj și soția senatorului Alexandru Cordoș, a intrat cu siguranță în topul celor mai halucinante declarații date în instanță.
După ce a recunoscut toate acuzațiile care i se aduc de către DNA Cluj, cerând să fie judecată în procedură simplificată, Mihaiela Cordoș a invocat motive care mai de care mai suprinzătoare pentru care a luat bani de la mai multe persoane cărora le-a promis locuri de muncă la spital. Una dintre justificări a fost că a dat bani la biserică pentru a o ajuta Dumnezeu să-și păstreze apartamentul luat de la primărie și revendicat de foștii proprietari. Restul vă lăsăm să citiți în extrasul de mai jos din declarația dată în fața judecătorului.
”Arăt că am deținut calitatea de referent în cadrul serviciului Resurse Umane Normare Organizare și Sănătate din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj în perioada 6 decembrie 1989 și până la data de 24 aprilie 2015, când eu mi-am dat demisia, întrucât în ziua anterioară am fost reținută în prezenta cauză.
Este real că, în total din săvârșirea acestor fapte am primit suma de 16.300 euro și 34.500 lei. Nu contest aceste sume, motiv pentru care, sunt de acord să consemnez întreaga sumă la dispoziția instanței, sens în care solicit acordarea unui termen de judecată de altfel, pentru data de astăzi am consemnat la CEC suma de 10000 lei.
În spital era o practică ca persoanele să vină să solicite sprijin la concursurile organizate, în sensul că aceasta era mentalitatea celor care veneau în căutarea unui loc de muncă, mai cu seamă că nu erau foarte clare tematica și bibliografia afișate. De asemenea, persoanele nu se descurcau la completarea cererilor de înscriere la concurs. Chiar din amabilitate, se impunea ajutarea candidaților în vederea înscrierii și participării la concursurilor organizate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj și aceasta chiar fără a condiționa acest ajutor de plata unor sume de bani. Nu am pretins și nu am primit de fiecare dată bani sau alte foloase atunci când mi-a fost solicitat ajutorul, însă recunosc că atunci când ele mi-au fost oferite nu le-am refuzat, motiv pentru care starea de fapt expusă în rechizitoriu este conformă cu realitatea. Anumite persoane mi-au solicitat în mod expres să apelez la anumite cunoștințe și influența soțului meu, lucru pe care eu nu l-am făcut conform solicitărilor primite. Mai mult, soțul meu a aflat de toate aceste persoane, în momentul în care am fost reținută.
Arăt că am avut calitatea de secretar în cadrul comisiei de concurs/examen, calitate în care nu eram abilitată să mă pronunț cu privire la lucrările candidaților ori să le evaluez. Mai mult, conform îndatoririlor de serviciu eu nu aveam acces nici la subiectele de concurs.
Arăt că regret nespus faptele comise și mă obligă să despăgubesc toate persoanele din această cauză.
Arăt că banii i-am acceptat, poate din multă bunătate sau pentru că aveam nevoie să păstrez apartamentul cumpărat de la Primărie, pe care de altfel, în prezent nu îl mai deținem întrucât a fost revendicat de foștii proprietari. Mai exact, sumele primite de la persoanele amintite în rechizitoriu au fost destinate, în mare măsură, realizării unor acte caritabile, donații la Biserică. Am crezut că dacă sunt foarte credincioasă există o șansă să nu pierdem apartamentul. Încă o dată arăt că regret nespus faptele săvârșite și situația creată.
(…)
În măsura în care instanța dispune o soluție de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau o altă soluție, arăt că sunt de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.”
Procesul a fost amânat pe 19 februarie pentru a se depune la dosar referate de evaluare ale inculpaților.