fbpx

Incredibil! PNL vrea să-l pună, din nou, șef la Direcția Silvică MM pe Pavel Horj, pe care instituția l-a dat în judecată

Surse din Maramureș spun, citate de presa locală, că fostul deputal PNL ș fost șef la Direcția Silvică Maramureș în perioada cea mai neagră pentru păduri este din nou în cărți pentru această funcție, fiind apropiat de Ludovic Orban. Astfel, nu contează că dă cu subsemnatul pe la DNA, că pădurile au dispărut de a scris și presa internațională sau că, culmea, Direcția Silvică l-a dat în judecată și a câștigat pe fond despăgubiri pentru că a concediat nelegal un angajat. Dosarul este în apel.

În iulie 2020 Tribunalul Maramureș a hotărât: ”Obligă pe pârâtul Horj Pavel la plata către reclamantă a sumei de 29.922 lei cu titlu de despăgubiri.”

În motivarea sentinței se arată urmtătoarele: ”După cum am văzut, pentru a se putea angaja răspunderea civilă contractuală a angajatului este necesar să fie îndeplinite patru condiții de natură substanțială: fapta ilicită contractuală, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Instanța apreciază că cele patru condiții sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, instanța reține că pârâtul Horj este cel care a emis decizia nr. 89N din 10.05.2013 prin care domnul I.I. a fost concediat în mod nelegal. Ca un prim aspect, este de observat că o pondere semnificativă din apărările formulate în cauză de către pârât gravitează în jurul ideii că decizia de concediere este legală și temeinică, iar soluția adoptată de Curtea de Apel Cluj ar fi una eronată. Or, atâta timp cât decizia nr. 89N din 10.05.2013 a fost anulată definitiv soluția adoptată de către instanță nu mai poate fi pusă în discuție, aceasta impunându-se, împreună cu argumentele pe care se sprijină, cu putere de lucru judecat în prezenta pricină.

În altă ordine de idei, pârâtul, în calitate de director al reclamantei la acea vreme (f. 187) avea printre atribuțiile din fișa postului desfacerea contractelor individuale de muncă ale salariaților (f. 148). Conferirea unei atare puteri decurge tocmai din calitatea de director pe care pârâtul o deținea. Deținerea unei funcții de conducere implică, pe lângă toate beneficiile de natură patrimonială sau de altă natură, și o responsabilitate suplimentară, care include inclusiv asumarea răspunderii pentru deciziile luate. Persoana cu funcție de conducere nu se poate deroga de răspunderea care îi revine pentru actele emise, invocând că aceasta s-a fundamentat pe opiniile sau avizele unor subalterni. Atâta timp cât puterea de decizie cu privire la încetarea unui contract individual de muncă este conferită directorului, iar nu altor subiecții, acesta este cel căruia îi revine pe deplin și răspunderea pentru legalitatea hotărârii luate. Altminteri, ideea de funcție de conducere și de putere decizională ar fi complet pervertită și golită de conținut, persoana care ocupă o atare funcție urmând a beneficia numai de o serioe de drepturi suplimentare, fără însă ca acestea să fie însoțite de vreo obligație. Așa fiind, argumentul pârâtului în sensul că decizia a fost emisă cu avizul consilierului juridic ori că alte acte preliminare au fost emise cu avizul liderului de sindicat nu este de natura a exclude răspunderea sa pentru prejudiciul cauzat reclamantei.

În același sens, faptul că decizia a fost în concret redactată de o altă persoană este lipsită de relevanță, atâta timp cât atributul emiterii deciziei, cu toate consecințele pe care acest fapt le implică, inclusiv asumarea conținutului său, revenea pârâtului. Mai mult, extrem de relevant este și faptul că, după cum s-a arătat, decizia nr. 89N din 10.05.2013 a fost anulată pe considerente de legalitate, nu de temeinicie, mai precis pentru lipsa indicării cauzei reale și serioase și a criteriilor avute în vedere, în condițiile în care unele persoane ce ocupau un post similar cu domnul I. au fost menținute în funcție. Or, vegherea la respectarea unor elemente de legalitate precum cele semnalate este tocmai motivul pentru care competența de emitere a deciziei de sancționare a fost dată în atributul directorului, prezumându-se că acesta are competența necesară pentru a îndeplini atare atribuții.  Nu se poate primi, în acest context, aserțiunea pârâtului în sensul că acesta nu a făcut decât să aplice hotărârea Consiliului de Administrație.

Pe lângă faptul că aceasta decizie nu a nominalizat persoanele ce urmează a fi concediate, sarcina și obligația emiterii deciziei de concediere nu revine acestui organism, ci pârâtului, după cum s-a arătat anterior, iar nelegalitatea deciziei de concediere nu a rezultat din netemeinicia sa, respectiv din lipsa cauzei reale și serioase, ci din neindicarea acestei cauze în mod suficient în decizia de concediere și lipsa mențiunii criteriilor de selecție avute în vedere. Totodată, fapta apare cu atât mai nelegală cu cât pârâtul este cel care a emis inițial lista cu persoanele ce urmează a fi concediate, listă pe care nu se regăsea domnul I., pentru ca ulterior, după un termen foarte scurt și în considerarea aceleași cauze, domnul I. să fie concediat. Conchizând, atâta timp cât pârâtul a emis o decizie de concediere nelegală în sarcina sa se poate reține săvârșirea unei fapte ilicite.

Relativ la prejudiciu, acesta constă în despăgubirea pe care reclamanta a fost ținută să o plătească domnului I.I. ca urmare a concedierii sale nelegale și a cheltuielilor de judecată pe care a trebuit să le suporte, iar prejudiciul a fost probat conform celor arătate anterior.

Cât privește raportul de cauzalitate, instanța reține că prejudiciul constând în despăgubire și cheltuielile de judecată este urmarea imediată și directă a faptei ilicite imputate pârâtului, respectiv a caracterului nelegal al deciziei emise.

În fine, instanța apreciază că este îndeplinită și condiția vinovăției, întrucât pârâtul trebuia și putea să prevadă faptul că emiterea unei decizii de concediere fără motivarea caracterului real și serios au cauzei și fără indicarea criteriilor avute în vedere pentru care domnul I. este concediat, deși alte persoane deținând un post similar sunt menținute în post constituie motive de nelegalitate care pot conduce la anularea deciziei.”

Dosarul a ajuns în apel la Curtea de Apel Cluj, care în noiembrie l-a suspendat: ”Suspenda cauza in temeiul disp. art. 411 alin. 1 pct.2 Cod de procedura civila.”

Articolul 411 se referă la suspendarea voluntară:

”(1) Judecătorul va suspenda judecata:

2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.”

Așadar, reprezentanții Direcției Silvice Maramureș nu s-au mai prezentat la procesul câștigat pe fond. În cazul în care Horj ajunge iar director, este clar că nici nu o vor mai face vreodată, căci noul director Horj nu va dori să-l pună la plată pe fostul director Horj.

În 2018, ROMSILVA l-a sancționat pe Pavel Horj, în calitate de șef de ocol silvic, pentru încălcarea atribuțiilor serviciu, fiind suspendat din funcție pe o perioadă de 6 luni.

Tăierile ilegale de arbori au fost în floare în perioada când PNL-istul a condus Direcțis Silvică Maramureș, fiind deschis și un dosar la DNA pentru abuz în serviciu, care este încă în lucru.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns