fbpx
Acasă » PROCESE » În bătălia CCR – ICCJ asupra recursului, Curtea de Apel Cluj decide să sesizeze CJUE

În bătălia CCR – ICCJ asupra recursului, Curtea de Apel Cluj decide să sesizeze CJUE

Bătălia juridică dintre CCR și ICCJ asupra recursului în litigiile evaluabile în bani ar putea fi tranșată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), sesizată, astăzi, de un complet de la Curtea de Apel Cluj într-un astfel de proces, aflat în faza de recurs.

CJUE poate pune capăt interpretărilor diferite ale Curții Constituționale a României (CCR) și ale completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) asupra admisibilității sau inadmisibilității căii de atac a recursului după decizia CCR 369/2017. Așa a ajuns în recurs și procesul în care Curtea de Apel Cluj a decis sesizarea CJUE. Este vorba de o acțiune de constatare clauze abuzive împtriva BCR.

”În temeiul disp. art. 276 din TFUE, sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarea întrebare preliminară:

1. În contextul supremaţiei dreptului Uniunii, principiile securităţii raporturilor juridice şi al efectivităţii trebuie interpretate în sensul că se opun ca, într-un litigiu din domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, regulile procedurale să fie modificate ulterior sesizării instanţei de către consumator, printr-o decizie a Curţii Constituţionale, cu caracter obligatoriu, pusă în aplicare de către legiuitor printr-o lege de modificare a Codului de procedură civilă, prin introducerea unei noi căi de atac care poate fi utilizată de către profesionist, cu consecinţa prelungirii duratei procesului şi a creşterii costurilor pentru finalizarea acestuia?

Suspendă judecata recursului până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărârii preliminare. Pronunţată în şedinţa publică din 03.04.2019.”, se arată în minuta încheierii Curții de Apel Cluj.

Cea care a cerut sesizarea CJUE este avocata Oana Murariu, membră în Baroul Cluj din 2012.

”Instanta a adaptat-o strict in zona de protectie a consumatorilor, desi eu am pus intrebarea in general daca principiul securitatii raporturilor juridice iti permite sa te trezesti cu o noua cale de atac dintr-o data”, a precizat Murariu pentru Clujust.ro după pronunțarea Curții de Apel.

În argumentația privins necesitatea sesizării CJUE, avocata Oana Murariu a arătat următoarele:

”Condițiile art. 267 din TFUE sunt îndeplinite întrucât este vorba despre interpretarea actelor adoptate de instituțiile UE, respectiv jurisprudența Curții de la Luxemburg, care constituie izvor de drept, prin care s-a conturat principiul securității raporturilor juridice, invocată într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse unei căi de atac în dreptul intern.” (…)

”Art. 267 din TFUE se coroborează cu art. 19 din TUE, conform căruia Curtea de la Luxemburg poate pronunța hotărâri ,,cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții”. (..)

”Curtea Constituțională, pronunțând decizia nr. 454/2018, a considerat că recursurile ar fi admisibile cu privire la toate litigiile aflate în stare de judecată(iar nu doar în cazul celor începute după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, cum a decis ÎCCJ prin decizia nr. 52/2018) deoarece art. 27 din C.pr.civ. ar fi neconstituțional în măsura în care s-ar aplica în contra ori peste dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care prevăd că de la data publicării în Monitorul Oficial al României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Lecturând considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 454/2018 se observă că analiza Curții este limitată la obiectul învestirii sale și nu privește tabloul complet al normelor juridice relevante pentru decelarea admisibilității ori nu a recursurilor în cauzele începute înainte de ,,învierea” acestei căi de atac în litigiile patrimoniale(a se vedea în acest sens pct. 61-63). Curtea Constituțională a analizat exclusiv raportul dintre art. 27 din C.pr.civ. și art. 147 alin. (4) din Constituție, afirmând aspectul evident că o normă de rang inferior nu poate contraveni unei norme de rang superior(o lege organică nu poate contraveni Constituției).

Curtea NU a analizat raportul dintre art. 147 alin. (4) și art. 148 alin. (2) din Constituție, care prevede următoarele: ,,Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.” Aceste 2 norme juridice au forță juridică egală, impunându-se interpretarea și aplicarea lor coroborativă la o speță precum cea de față, în care părțile au început și s-a derulat procesul în proporție de 90% cunoscând că există doar 2 etape procesuale, pentru ca pe final, când credeau că se apropie de o soluție definitivă, să ia la cunoștință că ,,s-a născut” o nouă etapă procesuală și că durata optimă și previzibilă a procesului nu mai este atât de optimă și de previzibilă…

Principiul securității raporturilor juridice, conturat într-o bogată jurisprudență a Curții de la Luxemburg, care constituie izvor de drept („Jurisprudenţa este pentru lege izvorul tinereţii” (H.L. Mazeaud, J. Mazeaud)), face parte din acquis-ul comunitar și se aplică cu prioritate față de dispozițiile contrare din dreptul intern, tocmai prin prisma art. 148 alin. (2) din Constituția României. Mai mult decât atât, conform jurisprudenței CJUE în cauza Internationale Handelsgesellschaft (cazul 11/1970) dreptul UE are prioritate de aplicare și față de legea supremă în stat.”

(..)

”Opinez că nicidecum nu se poate discuta de respectarea principiului securității raporturilor juridice în contextul în care justițiabilii iau decizia învestirii unei instanțe de judecată cu o acțiune civilă conturându-și întreaga strategie (ca durată, termene, demersuri procesuale, costuri etc.) în funcție de cele 2 etape procesuale prevăzute clar la nivel legislativ la momentul începerii procesului, iar spre finalul întregii proceduri, iau la cunoștință că ,,s-a mai născut” o cale de atac. Această cale de atac semnifică faptul că justițiabilul care a câștigat procesul în urma celor 2 etape procesuale inițiale NU are o hotărâre definitivă, ci o hotărâre resupusă analizei, cu toate consecințele ce decurg din aceasta(prelungirea duratei întregii proceduri, noi costuri și noi demersuri, incertitudinea rezultatului final).

Analizând jurisprudența CJUE nu am identificat nicio cauză prin care Curtea să se fi pronunțat cu privire la o ipoteză precum cea supusă atenției în cauza de față, fiind necesară pronunțarea unei acțiuni preliminare cu privire la această chestiune nouă.

Pentru toate aceste motive, consider nu oportună, ci necesară învestirea CJUE cu acțiunea preliminară anterior conturată.”, se arată în cererea avocatei.

Vedeți mai jos ping-pong-ul dintre CCR și ÎCCJ privind chestiunea recursului în litigiile evaluabile în bani.

Decizie ÎCCJ cu impact major în litigiile pe bani: Mii de recursuri vor fi respinse ca inadmisibile

CCR întoarce interpretarea ÎCCJ privind recursurile din litigiile evaluabile în bani

Cum a desființat CCR interpretarea ÎCCJ privind exercitarea recursului în litigiile evaluabile în bani

Chestiunea cu recursurile în litigiile evaluabile în bani nu e tranșată. O nouă sesizare la ÎCCJ

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns