După ce a fost condamnată la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare, prin acord de recunoaștere a vinovăției, Anca Albu, fost subofițer SRI, a cerut în instanță, în două procese, anularea ordinului de trecere în rezervă, respectiv să se constate nelegalitatea unui refuz de ieșire la frontieră. În ambele cazuri, a solicitat daune morale, de 20.000 lei, respectiv 50.000 lei.

Anca Albu a fost condamnată, în octombrie 2014, la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare pe un termen de supraveghere de 3 ani și 80 de zile muncă în folosul comunității pentru divulgarea de informații secrete către fostul subprefect Mihnea Iuoraș și către fostul președinte al Consiliului Județean Cluj, Horea Uioreanu. Sentința a rămas definitivă în februarie 2015. În aceeași luni, Anca Albu a pornit proces împotriva fostului ei angajator, SRI. Curtea de Apel Cluj i-a respins acțiunea ca tardivă, iar acum se judecă recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție. În continuare vedeți, din motivarea Curții de Apel, ce a cerut fostul subofițer, cum s-a apărat SRI și de ce i-a respins Curtea cererea.

A cerut drepturi bănești și daune morale

”Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Albu Anca Elena în contradictoriu cu pârâtul Serviciu Român de Informații – prin UM 0198 București – Oficiul Juridic se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului de trecere in rezerva nr. …din 28.05.2014; obligarea paratului la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite de care ar fi beneficiat reclamanta incepand cu data trecerii in rezerva (28.05.2014) si pana la pronunțarea unei hotărâri irevocabile in prezenta cauza, sume actualizate cu indicele de inflație, precum si plata dobânzii legale aferente începând cu data emiterii actului administrativ contestat (28.05.2014) și pana la data plații efective; obligarea paratului la restituirea sumei de 1.217,21 lei achitate de reclamanta in baza chitanței nr. … din 11.07.2014 emisa de Serviciul Român de Informații -Unitatea Militară 0603 Cluj-Napcoa; obligarea paratului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că începând cu data de 11.09.2009, a avut calitatea de cadru militar activ si a lucrat in cadrul Serviciului Român de Informații – Unitatea Militară 0603 Cluj-Napoca. Dupa cum rezulta din mențiunea inscrisa in livretul militar, in data de 28.05.2014, a fost trecuta in rezerva, fara a-mi fi comunicata aceasta decizie.

Subliniază ca în acea zi (28.05.2014), neavând cunoștința de trecerea sa în rezerva, s-a prezentat la sediul Unității Militare 0603 Cluj-Napoca unde și-a desfășurat activatea în mod normal, fapt ce poate fi dovedit prin fisa de pontaj si condica de prezenta din acea zi.

In dimineața zilei de 29.05.2014, a fost ridicata de acasă si condusa la sediul Direcției Naționale Anticoruptie – secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari pentru audierea mea in dosarul nr. 41/P/2014.

La aceeași data, in timpul audierii, i-a fost adusa la cunoștința (verbal) imprejurarea ca mi-a fost retras certificatul de securitate si ca impotriva mea a fost instituita o interdicție de a intra in sediul S.R.I. si de a lua legătura cu persoane din cadrul acestei instituții.

Prin Ordonanța procurorului militar din 29.05.2015, emisa in dosarul nr. 41/P/2014, impotriva reclamantei s-a dispus măsura controlului judiciar, fiind dispusa in mod expres interdicția de a ma deplasa in sediul Serviciului Român de Informații.

Prin înștiințarea nr. ….. din 4.07.2014, parata s-a informat ca fac obiectul unei cercetări administrative pentru recuperarea unor sume reprezentând valoarea cheltuielilor de școlarizare și intretinere efectuate de instituție, invitandu-o la sediul UM 0603 Cluj-Napoca pentru explicații suplimentare.

Menționează că în data de 17.07.2014 i-a fost eliberat livretul militar. Practic, la aceasta data a luat la cunoștința de existenta deciziei de trecere in rezerva (din 28.05.204), fara a-i fi aduse la cunoștința insa motivele de fapt si de drept care au stat la baza luării acestei decizii.

Prin petiția inregistrata in 25.08.2014, a solicitat paratului sa i se comunice motivele care au justificat trecerea sa in rezerva. Totodată, a solicitat sa imi fie eliberata fisa de lichidare.

Prin adresa nr. …./11.09.2014 (comunicata reclamantei in data de 16.09.2014), paratul i-a răspuns ca trecerea sa în rezerva s-a făcut in temeiul art.85 alin.(l) lit.m) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, fara insa sa îi comunice o copie a ordinului de trecere în rezerva.

In data de 17.10.2014 (data poștei), prin contestația inregistrata la parat sub nr. …./20.10.2014, a solicitat (motivat) revocarea actului administrativ in baza căruia am fost trecuta in rezerva, precum si plata unor despăgubiri pentru repararea daunelor materiale si morale cauzate prin emiterea actului nelegal. Totodată, a solicitat comunicarea actului administratv prin care a fost trecuta in rezerva, precum si toate documentele care au stat la baza emiterii actului contestat.

Prin adresa nr. …./18.11.2014 (comunicata reclamantei în data de 21.11.2014), paratul a respins contestația ca “lovita de nulitate” pe motiv ca ar fi fost “tardiv formulata”, fara sa analizeze si sa ofere un răspuns pe fondul contestației.

In speța, paratul nu a individualizat în concret dispozițiile legale încălcate de reclamanta sau normele militare nerespectate care ar fi constituit “abatere grava” in sensul textului legal citat anterior

In conformitate cu art. 59 alin.(l) din Regulamentul disciplinei militare, in cazul în care fapta militarului a fost sesizata ca abatere de la disciplina militară si ca infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare si termenul prevăzut de art. 60 alin. (3) se suspenda pana la soluționarea definitiva a cauzei penale; în raport cu dispoziția organului judiciar, daca este cazul, procedura disciplinara se inițiază ori se reia din stadiul în care se afla la data suspendării.

In speța, paratul a ignorat aceste dispoziții legale, aplicând sancțiunea disciplinara a trecerii în rezerva inainte de soluționarea definitiva a cauzei penale, si chiar anterior începerii urmăririi penale impotriva reclamantei (actul privind trecerea în rezerva a fost emis în data de 28.05.2014, in vreme ce urmărirea penala impotriva sreclamantei a fost inceputa in data de 29.05.2014).”

Apărarea SRI (extrase)

”În speța pendente, a fost încheiat un proces-verbal (nr. S/1.146.036 la data de 29.05.2014 ora 1045), clasificat „Secret de serviciu”, pe care le va depune în formă clasificată la dosarul cauzei, semnat de plt. (r) Albu Anca-Elena cu mențiunea „Nu am observații cu privire la procesul verbal”, în care se evidențiază că i-au fost aduse la cunoștință ordinul de trecere în rezervă, prevederile legale în baza cărora a fost întreprins acest demers, procedurile regulamentare interne pentru predarea de aceasta a funcției, echipamentelor profesionale și documentelor specifice din gestiune, precum și necesitatea de a păstra cu strictețe secretul de stat și profesional după părăsirea Serviciului.

Există astfel proba de necontestat care dovedește faptul că măsurile depuse în legătură cu petenta au fost comunicate acesteia în formă scrisă, oficială, sub semnătură olografă, fără obiecțiuni din partea acesteia.

Tot cu privire la actul contestat, precizează că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prin adresa înregistrată sub nr….. din 20.10.2014 (data curierului poștal 17.10.2014), în afara termenului de 30 de zile de la data comunicării (29.05.2014), prevăzut de art. 7 alin (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, contestația a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, aspect comunicat reclamantei prin adresa nr…..din 18.11.2014.

Având în vedere data la care i-a fost adus la cunoștință ordinul de trecere în rezervă, respectiv conținutul acestuia – 29.05.2014, apreciază acțiunea reclamantei ca tardiv formulată. Pentru considerentele arătate, solicită admiterea excepției în modalitatea în care a fost formulată și motivată și să respingeți acțiunea ca atare.

Pe fondul cauzei, față de cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, pârâtul evocă cronologia faptelor, cât mai ales temeiul legal pentru care reclamanta a fost trecută în rezervă.

Astfel, reclamanta a fost cadru militar al Direcției Județene de Informații Cluj, în perioada 11.09.2009-28.05.2014, când a fost trecută în rezervă, ca urmare a retragerii autorizației de acces la informații clasificate.

Trecerea subofițerului în rezervă, din oficiu, s-a dispus prin Ordinul Prim-adjunctului Directorului Serviciului Român de Informații nr. …din 28.05.2014, în temeiul art.43 alin.(1) lit.c), art.85 alin.(1) lit.m) și alin.(2) din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

Trecerea în rezervă din oficiu a plt. fc) Albu Anca-Eelena s-a realizat în temeiul art. 85 alin. 1 lit. m), coroborat cu prevederile alin. 2 („trecerea în rezervă în condițiile prevăzute de alin. 1 lit. m) să se facă din oficiu”) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 158 alin. 1 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, principalele criterii de evaluare a compatibilității în acordarea avizului pentru eliberarea autorizației de acces vizează atât trăsăturile de caracter, cât și situațiile sau împrejurările din care pot rezulta riscuri și vulnerabilități de securitate, iar conform art. 157 din aceeași hotărâre, decizia privind avizarea eliberării autorizației de acces se ia pe baza tuturor informațiilor disponibile și are în vedere loialitatea indiscutabilă a persoanei, precum și caracterul, obiceiurile, relațiile și discreția persoanei, care să ofere garanții asupra corectitudinii în gestionarea informațiilor secrete de stat.

Verificările de securitate derulate în vederea revalidării autorizației de acces la informații clasificate naționale pentru plt.(r) Albu Anca-Elena au evidențiat existența unor elemente de incompatibilitate conform prevederilor art. 160 din H.G. nr. 585/2002 (lit.f)- „a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreție’.

Având în vedere această stare de fapt și de drept, directorul Serviciului Român de Informații a aprobat neacordarea avizului de securitate necesar revalidării autorizației de acces la informații clasificate naționale eliberată d-rei plt. (r) Albu Anca-Elena, iar la data de 28.05.2014, prin Ordinul prim-adjunctului directorului Serviciului Român de Informații, subofițerul a fost trecut în rezervă din oficiu, conform reglementărilor legale în vigoare.

Temeinicia actului administrativ este evidențiată și de faptul că, la data de 10 octombrie 2014, în baza art. 485 alin. 1 lit. a) din CPP, Curtea de Apel Cluj a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție prin Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari cu inculpata Albu Anca-Elena, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de „folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în scopul obținerii pentru sine sau altul de foloase necuvenite”, săvârșită în formă continuată, prevăzută de art. 12 lit. b din Legea 78/2000, cu aplicarea ari. 35 alin. 1 CP, obiect al cauzei penale nr. 41/P/2014.

Aceste informații, al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă, au fost obținute de plt.(r.) Albu Anca Elena cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, iar acțiunile le-a săvârșit cu intenție, în mod repetat, prin acte materiale distincte.

În baza art. 396 alin.2 CPP, Curtea de Apel Cluj a condamnat-o pe inculpata Albu Anca-Elena la 2 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. b din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 CP. în baza art. 91 CP, raportat la art. 92 CP, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe durata unui termen de 3 ani. (…)”

Referitor la daunele cerute

”Apreciază că în cauza pendente nu au fost evidențiate și circumstanțiate suferințele psihice sau fizice care au condus la solicitarea și acordarea acestor sume exagerate.

reclamanta a formulat cerere de acordare a despăgubirilor pentru daune morale, fără a produce nicio probă care să justifice dreptul său și faptul că actul emis de către Serviciu i-a produs o vătămare. Ca atare, petenta avea în sarcina sa obligația de a proba legătura cauzală între actul prin care a fost retrasă autorizația, respectiv ordinul de trecere în rezervă și paguba (vătămarea) produsă.

În concluzie, subterfugiile prin care reclamanta încearcă să apară ca „victimă” a unui sistem sunt devoalate de cele menționate anterior și necesită a fi cenzurate ferm ca expresie a legii.”

Din motivarea Curții

”Față de cele menționate, rezultă fără dubiu că termenul de referință prev.de art.11 din Legea nr.554/2004 îl reprezintă data luării la cunoștință a actului, respectiv ca existență și conținut, cu alte cuvinte sau altfel spus, data la care reclamanta a cunoscut existența și conținutul ordinului de trecere în rezervă.

În speța pendente, a fost încheiat un proces verbal (nr.S/1.146.036 la data de 29.05.2014, ora 10,45 clasificat „secret de serviciu” depus în formă clasificată la dosarul cauzei și semnat de către reclamantă cu mențiunea că nu are observații cu privire la procesul verbal. Din conținutul acesteia se evidențiază faptul că i-au fost aduse la cunoștință ordinul de trecere în rezervă, prevederile legale în baza cărora a fost luată această măsură, procedurile regulamentare interne pentru predarea de către aceasta a funcției, echipamentelor profesionale și documentelor specificce de gestiune precum și necesitatea de a păstra cu strictețe secretul de stat și profesional după părăsirea SRI.

Prin urmare, Curtea constată pe de o parte că există proba care dovedește faptul că măsurile luate în legătură cu reclamanta i-au fost comunicate acesteia în formă scrisă, fără obiecțiuni din partea acesteia. Nu în ultimul rând, reclamanta recunoaște din însăși răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriul propus de pârâtul SRI  că i s-a comunicat verbal la data de 29.05.2014 cu ocazia prezenței acesteia la sediul Parchetului Militar, un reprezentant SRI i-a comunicat faptul că a fost trecută în rezervă arătându-i-se acesteia două hârtii care nu i-au fost comunicate efectiv, însă le-a citit fără a avea convingereae la acel moment că ele reprezintă actul de trecere în rezervă.

În concluzie, rezultă fără echivoc că termenul de referință prev.de art.11 din Legea nr.554/2014 îl reprezintă data luării la cunoștință a actului ca existență și conținut întrucât la acest moment reclamanta a cunoscut existența și conținutul ordinului de trecere în rezervă.

Instanța de contencios constituțional a reținut în mod constant că limitele legale impuse pentru exercitarea dreptului la acțiune reprezintă măsuri de protecție a stabilității și securității raporturilor juridice create și a efectelor actelor administrative, acestea fiind totodată, termene rezonabile în cadrul cărora persoanele interesate au posibilitatea de a acționa în condițiile legii. Așa fiind, chiar dacă subiecții acțiunii contencios administrativ prev.de art.11 din lege au o calitate specială, acestea nu le conferă posibilitatea eludării condițiilor legale de exercitarea dreptului la acțiune.

În același sens este și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție, nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiție și la un proces echitabil, câtă vreme instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art.6 paragraf 1 din CEDO. Dimpotrivă, acestea sunt restricții permise câtă vreme nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil în substanța sa, statele dispunând de o anumită marjă de apreciere.

Nu în ultimul rând cu privire la actul administrativ contestat, reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prin adresa nr.xxxxxxx din 17.10.2014 în afara termenului de 30 de zile de la data comunicării care este 29.05.2014, termen prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care contestația a fost respinsă ca fiind tardiv formulată ce rezultă cu claritate și din răspunsul comunicat reclamantei de pârât la data de 18.11.2014.

Concluzionând, Curtea reține că data la care i s-a adus la cunoștință reclamantei ordinul de trecere în rezervă, respectiv conținutul acestuia este 29.05.2014 și în raport de această dată acțiunea formulată la 9.02.2015 este tardiv formulată cu încălcarea termenului prev.de art.11 din Legea 554/2004.

Celelalte excepții privind inadmisibilitatea, precum și fondul cauzei nu vor face obiectul analizei instanței, câtă vreme aceasta a ajuns la concluzia că acțiunea în contencios formulată este tardivă.”

Procesul cu Poliția de Frontieră

Anca Albu mai are un proces cu Poliția de Frontieră și DNA, pe motiv că în noiembrie, după sentința Curții de Apel în procesul penal, nu a fost lăsată să iasă din țară. La termenul de judecată din 17 iunie 2015, Curtea a ridicat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei.

”Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la 31.03.2015, reclamanta Albu Anca-Elena i-a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Punctul de trecere a Frontierei Aeroport Cluj-Napoca, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul nelegal al refuzului ieșirii la frontieră, comunicat în scris sub nr.135/718/29.11.2014, obligarea la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 2.534 lei și 2.000 de lire sterline, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, precum și plata sumei de 50.000 lei, daune morale, cu cheltuieli de judecată.”, se arată în motivarea Curții.

”Instanța are în vedere faptul că problema competenței materiale trebuie stabilită în raport de capătul de cerere considerat principal, iar despre petitul principal de constatare a caracterului nelegal al unui act întocmit de Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj-Napoca nu se poate afirma că se înscrie în sfera acțiunilor având ca obiect cenzurarea conduitei unei autorități publice centrale, în accepțiunea art. 10 din L.554/2004 ci atrage competența materială a tribunalului.

În speță, actul contestat – refuzul ieșirii din țară nr. 135/718 din 29.11.2014 a fost emis de Poliția de Frontieră Română, Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj-Napcoa, entitate care, deși nu are personalitate juridică, stă în judecată în nume propriu, fiind constituită potrivit legii în sensul art. 56 Cod proced. civilă. Despre acest pârât, împotriva căruia este formulat petitul principal al acțiunii, se poate afirma că este o instituție publică locală, astfel că nu se justifică sesizarea Curții de Apel Cluj în sensul dorit de către reclamantă.”, se arată în motivare.

Dosarul se judecă la Tribunalul Cluj, iar între pârâți este acum și Direcția Națională Anticorupție.

Comments

comentarii