Statutul profesiei de avocat spune ”cheltuielile cu recuperarea capacității de muncă (…) sunt deductibile”. Un avocat din Cluj a întrebat la ANAF în ce măsură este așa și dacă există un plafon.

”Problema fiscală la care am solicitat a ni se răspunde a fost următoarea: Având în vedere dispoziţiile din art. 33 alin. 4 al Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat, prin care se arată că „avocatul are dreptul la recuperarea capacității de muncă în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat”, cele din art. 226 alin. 4 din Statutul profesiei de avocat, prin care se arată că „cheltuielile cu recuperarea capacității de muncă efectuate de avocat includ, nelimitativ, costurile transportului, cazării, meselor, tratamentului de refacere etc. Toate aceste cheltuieli sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a profesiei şi sunt deductibile în condiţiile legii”, precum şi cele din art. 21 Cod fiscal, privind categoriile de cheltuieli deductibile în stabilirea profitului/venitului impozabil, vă rugăm să ne comunicaţi în ce măsură cheltuielile enumerate în art. 226 alin. 4 din Statutul profesiei de avocat sunt deductibile integral sau, dacă nu sunt deductibile integral, în ce măsură sunt deductibile (există un plafon)?”, a scris avocatul Dan Chertes din Baroul Cluj.
Solicitarea a fost înaintată Direcției Generale de Servicii pentru Contribuabili la data de 23 ianuarie 2015, dar, numai după reiterarea ei la data de 22 mai 2015 prin e-mail, s-a primit un răspuns la aceasta.
Răspunsul ANAF, prin DGRFP Cluj-Napoca, AJFP Cluj, Biroul Servicii pentru Contribuabili, a fost următorul: „Urmare analizei efectuate asupra solicitării dumneavoastră, prin prisma prevederilor legale mai sus prezentate, considerăm că cheltuielile cu recuperarea capacităţii de muncă, astfel cum sunt prevăzute de art. 226 alin. 4 din Statutul profesiei de avocat, nu sunt cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, deoarece acestea nu sunt efectuate în scopul realizării de venituri şi nu sunt efectuate în interesul direct al activităţii, ci pentru uzul personal al contribuabilului.”
”Pe scurt, muncă, muncă şi iar muncă, dacă vreţi deductibilitate. În absurdidatea ideii de deductibilitate doar a cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri, ne întrebăm dacă hârtia igienică cumpărată pentru dotarea toaletei Societăţii de avocatură ar trebui să fie o cheltuială deductibilă, având în vedere că nu este o cheltuială folosită în scopul realizării de venituri”, spune Dan Chertes.
Potrivit acestuia, răspunsul ANAF nu arată decât că există două probleme de sistem:
– una la nivelul Ministerului Finanţelor, care nu a corelat prevederea din Statut cu prevederile Codului fiscal;
– una la nivelul UNBR, care a adoptat un Statut care nu tot timpul are vreo legătură cu realitatea.
Art. 226 din Statutul profesiei de avocat. Subsecţiunea a 2-a. Recuperarea capacităţii de muncă
(1) Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de muncă prin una sau mai multe perioade de repaus în fiecare an. În perioada de repaus avocatul nu prestează activităţile sale profesionale obişnuite.
(2) Fiecare formă de exercitare a profesiei este liberă să stabilească perioadele de repaus anual pentru fiecare avocat care activează în cadrul său.
(3) Fiecare formă de exercitare a profesiei are obligaţia de a notifica în prealabil baroului în tabloul căruia este înscrisă, prin orice formă de comunicare care permite confirmarea expedierii, începerea şi durata estimată a fiecărei perioade de repaus pentru fiecare avocat, în scopul evi-denţei.
(4) Cheltuielile cu recuperarea capacităţii de muncă efectuate de avocat includ, nelimitativ, costurile transportului, cazării, meselor, tratamen-tului de refacere etc. Toate aceste cheltuieli sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a profesiei şi sunt deductibile în condiţiile legii.
(5) Dacă prin prevederile contractului de asistenţă juridică s-a acordat avocatului dreptul de a fi substituit, în perioadele de repaus anual avocatul are obligaţia să asigure substituirea sa pentru acele activităţi profesionale care nu suferă amânare sau pentru cele în legătură cu care amânarea pre-judiciază interesele clientului.
ca tare interpretabil era articolul… pierderea (si recuperarea ulterioara a) capacitatii de munca evident se refera la o situatie de genul ,,au, mi-am rupt o mana”, nu… ,,tare m-as duce-n Bora Bora”. nu stiti cum sa va mai bagati un leu in buzunar.
Dl. Zău, citiți ce înseamnă recuperarea capacității de muncă – art. 226 din Statut pe care îl aveți la finalul articolului.
Este evident ca raspunsul dgrfp cj este profund eronat. Practic, se face abstractie de dispozitii legale in vigoare..