Acasă » OPINII-ANALIZĂ » Despre apărarea apărării

Despre apărarea apărării

Noi, avocații, ca profesie esențială pentru apărarea drepturilor și libertăților oamenilor, precum și pentru actul de justiție, am ajuns într-o nefirească, nedorită și sumbră cotitură, scrie decanul Baroului Cluj, Mircea Pop, într-o opinie publicată în revista Foaia Avocatului, publicată de editura Universul Juridic.

Dragi colege și dragi colegi,

Sărbătoarea noastră devenită deja tradițională, Zilele Baroului Cluj, găsește profesia de avocat în momente de grea încercare. Climatul economic, care dă cadența profesiei noastre, este unul trist, care nu dă speranțe accelerării vitezei de circulație a banilor în economie, fapt care dă viață raporturilor juridice, ca și cauză a solici­tărilor de servicii din piața avocaturii.

Reglementările legale, luate la nivel general sau la nivel profe­sional, cu incidențe directe față de profesia noastră, nu ne sunt astăzi favorabile. Putem chiar spune că este cel mai greu moment legislativ al profesiei de avocat, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 51/1995”.

Așa începeau cuvintele pe care vi le-am adresat anul trecut, cu ocazia Zilelor Baroului Cluj 2014 …

Constat cu amărăciune că „fotografia” zilei de azi, în loc să fie mai plăcută măcar ochiului, este chiar mai îngrijorătoare decât a celei de anul trecut. Și aceasta deoarece se pare că autoritățile care au atribuții în funcționarea profesională și fiscală a avocatului au pus gând rău acestei profesii.

De la lipsa reglementării, în continuare, a modului de plată a onorariilor avocaților care sunt numiți curatori în dosarele civile, la problemele onorariilor din oficiu, continuând cu executările silite abuzive ale fiscului pentru datorii inexistente și ajungând chiar la sugrumarea fiscală a avocaților, care ajung să fie priviți drept angajați ai clienților, dispărând independența din esența profesiei de avocat, doar pentru că bugetul Statului are nevoie de noi surse de finanțare, toate acestea, împreună cu celelalte greutăți concrete ale desfășurării profesiei, mă determină să spun că noi, avocații, ca profesie esențială pentru apărarea drepturilor și libertăților oamenilor, precum și pentru actul de justiție, am ajuns într-o nefirească, nedorită și sumbră cotitură.

Dacă privim fiecare din aceste acțiuni care tind să ne facă viața din ce în ce mai grea, am putea spune că e doar o nefuncționalitate a sistemului.

Dacă ne uităm însă la toate acestea cu o privire de ansamblu, putem să credem că e vorba despre o atitudine concertată, cu scopul evident de a nu mai putea să fim atenți la aspectul general al scopului profesiei noastre, ocupați fiind să ne luptăm cu obținerea unui onorar din oficiu sau de curator mai mare de … 30 lei, sau cu o contestație fiscală pentru 2.500 lei, sau, mai grav, cu prospectarea viitorului într-o altă profesie.

Nu cred că acestea „dorințe” sau așteptări ne-au determinat pe fiecare din noi să îmbrățișăm această nobilă profesie …

Anul trecut credeam și spuneam că printr-o creștere a profesionalismului fiecăruia dintre noi am putea să ne redobândim statura.

Azi însă, la fel ca și anul trecut, sunt din ce în ce mai convins de necesitatea unei acțiuni unite a profesiei de avocat împotriva manifestărilor sus amintite. Cred de asemenea că momentul de înnoire prin care profesia va trebui să treacă după alegerile noilor organe ale profesiei, care vor avea loc în luna iunie, trebuie să se simtă mult mai pronunțat decât până acum, până la nivelul fiecărui avocat, membru al oricărui barou component al Uniunii.

Într-o dimineață, vecinul meu a fost luat de Ei, pentru că era negru. Eu? Am tăcut, eu eram alb …

În altă dimineață, alt vecin de-al meu a fost luat de Ei, pentru că era musulman. Eu? Am tăcut, eu eram creștin …

Ieri, ultimul meu vecin a fost luat de Ei, pentru că umbla noaptea prin cluburi. Eu? Am tăcut, pentru că dorm în fiecare noapte în patul meu …

Azi dimineață au venit după mine, pentru că locuiesc singur … Nu mai era nimeni în jur să-mi audă strigătele …

Sper însă ca în Revista de anul viitor să găsiți cuvinte mult mai luminoase, care să constate că lucrurile s-au schimbat în bine, cel puțin pentru profesia de avocat și pentru fiecare dintre noi, în parte. Altfel, s-ar putea să ne trezim că rămânem din ce în ce mai singuri într-o profesie socială prin însăși natura ei.

Vă doresc vouă, tuturor, ca mâine să vă fie mai bine decât azi și să găsiți și mijloacele prin care acest fapt să se întâmple!

(Articol publicat în revista Foaia Avocatului nr. 8/2015, revistă editată de Baroul Cluj)

CLUJUST invită toți avocații să scrie o opinie despre profesia de avocat și starea ei astăzi până în 24 iunie, Ziua Avocatului.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns