Doi avocați au lansat un atac la adresa Secției a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj, criticând Minuta din 3 aprilie 2015 cu privire la cazurile de contencios cu hotărâri de consiliu local ce aprobă Planuri Urbanistice Zonale (PUZ-uri). Textul avocaților vine în contextul în care aceștia apără un dezvoltator imobiliar pârât într-un proces de anulare PUZ. Avocații susțin că interpretarea lor ”relevă caracterul strâmb al jurisprudenței prezentate de Curtea de Apel Cluj ca fiind unitară.”

Avocații Cosmin Costaș și Florina Negru au publicat pe site-ul juridice.ro un text vast intitulat: ”A fi sau a nu fi P.U.Z. motivat. Există vreo rațiune pentru o jurisprudență unitară strâmbă?”

Cei doi avocați scriu că unele părți și unii judecători fac trimitere la Minuta Curții de Apel Cluj – Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal din 3 aprilie 2015, întocmită în urma analizării și discutării problemelor de practică judiciară neunitară.

Problema discutată cu ocazia ședinței secției a fost dacă în Hotărârea consiliului local de aprobare PUZ trebuie motivată acordarea derogărilor solicitate atunci când se modifică destinaţia zonei stabilite prin PUG?

În minută s-au consemnat următoarele: ”Se constată că prin acte internaţionale cu valoare de soft-law, respectiv Rezoluţia Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecţia individului în relaţia cu actele autorităţilor administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul şi practica lor administrativă de anumite principii enunţate în rezoluţie, în scopul protecţiei persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative. În implementarea acestor principii, cerinţele unei administraţii bune şi eficiente, precum şi interesele terţilor şi interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate. Principiul IV din Rezoluţieimpune ca atunci când actul administrativ este de o aşa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertăţile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Pe de altă parte şi persoanei juridice de drept privat de naţionalitate română îi sunt opozabile exigenţele dreptului la bună administraţie consacrat de Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Rec(2007)7 privind buna administraţie, precum şi exigenţele ce rezultă din art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care conform art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană în versiunea consolidată după modificările operate prin Tratatul de la Lisabona din anul 2007, are aceeaşi valoare juridică cu tratatele Uniunii.

Este real că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ cu care se completează nu conţin prevederi exprese şi nici cerinţa obligatorie a motivării actelor administrative, dar pentru a preveni arbitrariul organelor administrative şi pentru a e asigura un real acces al persoanelor la justiţia de contencios administrativ pentru se realiza un control de legalitate şi oportunitate efectiv şi concret asupra actelor administraţiei, Curtea apreciază că cerinţa motivării în fapt şi în drept a actelor administraţiei este obligatorie şi necesară. În aceeaşi manieră trebuie motivat şi justificat refuzul de a recunoaşte un drept ori un interes legitim exhibat de particular. Se mai reţine în context că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act administrativ, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii în ansamblul ei de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei  măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară (marja de apreciere) şi arbitrariu. De altfel, şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxembourg se reţine că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită instanţelor comunitare competenţa să efectueze revizuirea actului (cazul C-367/1995).

Curtea Europeană de Justiţie a statuat că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult,  insuficienţa motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (C-41/1969). O detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci  motivarea conferă actului transparenţă, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat şi, în acelaşi timp, permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicţional (C-509/1993). În context, se mai reţine că şi Constituţia României prevede, în art. 31 alin. (2), obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţeanului asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Este real însă că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nu conţin prevederi exprese şi nici cerinţa obligatorie a motivării actelor administrative, dar pentru a preveni arbitrariul organelor administrative şi pentru a e asigura un real acces al persoanelor la justiţia de contencios administrativ pentru se realiza un control de legalitate şi oportunitate efectiv şi concret asupra actelor administraţiei, se apreciază că cerinţa motivării în fapt şi în drept a actelor administraţiei este obligatorie şi necesară (A se vedea în practica judiciară: ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 1580 din 11 aprilie 2008).”

”Pornind de la această discuție consemnată într-o minută, cu o forță juridică discutabilă, unii judecători ai instanțelor clujene (sentința civilă 1126/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj; sentința civilă nr. 928/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 48/2015 a Curții de Apel Cluj) par să se orienteze spre soluția anulării, automate, a hotărârilor de consiliu local prin care s-au aprobat P.U.Z.-uri. Acesta este motivul pentru care ne-am propus să vedem dacă jurisprudența, unitară sau unitarizată, nu este cumva strâmbă.”, scriu cei doi avocați nemulțumiți. Continuarea o puteți citi aici. 

Avocații fac referire și la o cauză aflată pe rol, despre care spun că este total diferită față de cele în care s-au pronunțat sentințele de mai sus.

Clujust.ro vă prezintă și contextul în care a fost scris textul critic la adresa minutei Curții de Apel Cluj. Cazul concret la care fac referire este dosarul 4034/117/2015 de la Secția de contencios a Tribunalului Cluj, în care este reclamantă Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului, iar pârâte sunt Consiliul Local și Primarul din Cluj-Napoca alături de societate Cyane SRL, care construiește ansamblul Luminia din cartierul Europa. Mai multe detalii AICI

Dosarul a avut termen în 25 august, când s-a dat termen pe 7 septembrie ”pentru studiul actelor depuse la dosar”. Cyane SRL este reprezentată de societatea de avocatură a celor doi semnatari ai textului de pe juridice.ro

Comments

comentarii