Dobânda legală remuneratorie și/sau penalizatoare privind obligații bănești decurgând din raporturi de muncă

Dobânda acordată prin hotărâre judecătorească are caracter penalizator, atât în ceea ce privește sumele acordate de la scadență până la pronunțarea hotărârii, cât și sumele de la pronunțarea hotărârii până la executarea integrală a debitului.

Titlul problemei de drept:

Acordarea dobânzii legale sub forma dobânzii legale remuneratorii şi/sau a dobânzii legale penalizatoare pentru obligaţii băneşti decurgând din raporturi de muncă, respectiv dacă dobânda legală stabilită prin hotărârea judecătorească şi care urmează a fi acordată privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 13/2011 CA Bacău – Tribunalul Neamț).

Cadrul normativ aplicabil:

Art. 166 alin. (1) și (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare stabilesc:

„(1) Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. […]

(4) Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”

Art. 1.535 din Codul civil, cu titlul marginal „Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești”, stipulează: „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”

Art. 1 alin. 2 și alin. 3 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, stipulează:

(2) Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.

(3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.

Art. 2 din O.G. nr. 13/2011 prevede: În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Opinia formatorilor INM:

1.Din dispozițiile legale citate, rezultă că O.G. nr. 13/2011 realizează o diferențiere între cele două tipuri de dobândă, în funcție de intervalul temporal al nașterii acestora: anterior scadenței, respectiv după scadență.

În consecință, în materia obligațiilor de a da o sumă de bani, dobânda remuneratorie este un preț al folosinței banilor până la scadență, iar dobânda penalizatoare are caracter sancționator, fiind aplicată după ajungerea la scadență a obligației principale.

Plecând de la această premisă, daunele moratorii la care fac trimitere dispozițiile art. 1.535 din Codul civil sau daunele interese la care face trimitere art. 166 alin. 4 C.Muncii se subsumează, în sensul art. 1 din O.G. nr. 13/2011, exclusiv categoriei dobânzilor penalizatoare, întrucât sunt aplicabile numai după expirarea termenului scadent de plată.

Așadar, în raporturile de muncă, dobânda acordată prin hotărâre judecătorească are caracter penalizator, atât în ceea ce privește sumele acordate de la scadență până la pronunțarea hotărârii, cât și sumele de la pronunțarea hotărârii până la executarea integrală a debitului.

2. În materia daunelor interese moratorii privind obligațiile de plată a drepturilor salariale stabilite prin titluri executorii, eșalonate la plată, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în interesul legii nr.2/2014, publicată în M.Of. nr. 411 din 3 iunie 2014, a reținut că fapta ilicită ce a declanșat mecanismul răspunderii civile delictuale este achitarea de către stat, cu întârziere, a sumelor acordate prin hotărâri judecătorești (id est neachitarea la scadența prestabilită normativ).

Prin decizia nr. 21/2015, publicată în M.Of. nr. 743 din 5 octombrie 2015, la sesizarea Curții de Apel Constanța, Înalta Curte de Casație și Justiție – CDCD a reținut: „42. Plecând de la considerentele obligatorii ale deciziei în interesul legii menționate anterior, se constată că, în cazul titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale neachitate salariaților bugetari, pot fi pretinse dobânzi penalizatoare (subl. n.) menite a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicită a statului, care, în calitate de debitor, achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătorești, deși acestea sunt executorii de drept de la momentul pronunțării acestor hotărâri. 43. Prin urmare, răspunzând primei ipoteze din întrebarea nr. 1, aceste dobânzi nu au un caracter accesoriu debitului principal și nu reprezintă daune-interese datorate în temeiul art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru salariul neachitat, pentru care angajatorul este de drept în întârziere de la data scadenței obligației de plată a salariului (subl. n.).”( Soluția ÎCCJ a fost în sensul că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.)

Aceste considerente relevă doar reținerea unui izvor juridic diferit al dobânzilor analizate, respectiv cauza juridică distinctă aferentă cazurilor în care plățile se fac în aplicarea unui act normativ special, dat în scopul menținerii echilibrului bugetar, prin care se instituie în favoarea debitorului termene de plată eșalonată a debitului (cum ar fi O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sau O.U.G. nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene).

Însă, natura juridică a daunelor moratorii acordate este aceeași, respectiv dobânzi penalizatoare, conform art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011. (Problema a fost ridicată la nivel de principiu și prin raportare la normele generale aplicabile. În situația existenței unor reglementări speciale pot fi necesare nuanțări. Astfel, spre exemplu, prin O.U.G. nr. 3/2019, aprobată prin Legea 224/2019, privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei se dispune: Art. 1 – (1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015 – 30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează: a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite; b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite; c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite. (2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale. În legătură cu acest text, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este înregistrată sesizarea 2568/1/2020. Aceasta privește următorul aspect: dacă în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 3/2019, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de textul menţionat, se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al actului normativ sau doar diferenţa dintre dobânda penalizatoare şi cea remuneratorie, pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv pentru perioada ulterioară emiterii aceloraşi ordine sau decizii?)

În consecință, fie întemeiate pe raportul accesoriu decurgând din art.166 C.Muncii, fie în cadrul răspunderii delictuale, dobânzile au caracter penalizator, cu excepția cazului prin care prin act normativ derogatoriu nu se dispune altfel.

În unanimitate a fost agreată opinia formatorilor INM.

Extras din MINUTA întâlnirii președinților secțiilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul curților de apel București, Hotel Hilton Garden Inn, 9-10 noiembrie 2020.

Comments

comentarii